1. Dependentul și pshihologul
“Dependența este, ca să dau un exemplu, când mă joc într-un joc care poate fi întrerupt și mă cheamă mama să fac ceva și eu refuz sau mă fac că nu aud, asta este dependență.”
Sunt vorbele lui Ianu. Are 13 ani și știe să folosească ecranele la maxima lor capacitate. Dependența de tehnologie face victime indiferent de vârstă, spune Organizația Mondială a Sănătății. Ianu a primit primul telefon când avea 9 ani, dar mulți copii au acces la tehnologie la vârste mult mai mici. Iar numărul copiilor pentru care părinții cer ajutor în cabinetele de consiliere psihologică este în creștere.
„Vin foarte mulți părinți care întâmpină această problemă, copilul este dependent de ecran, de telefon, de televizor, copilul nu mai este atent. Ce fac cu el?”, confirmă Mihai Păun, psiholog specializat în Psihologie Educațională.
Jocurile pe computer sunt opțiune de timp liber pentru mulți dintre copii. Ianu explică senin că jocul îl ajută să fie mai alert, mai vigilent în viața reală, dar că el a transformat joaca în pasiune pentru programare.
Și-a construit propriul joc și recunoaște că mama lui e foarte atentă să îi umple timpul și cu alte tipuri de activități: sport, drumeții. Recunoaște sincer însă că “jocul e dăunător”, fiindcă îi acaparează complet atenția și nu mai poate ieși din el. Nu îi place să citească deloc. E exponentul unei întregi generații care suferă de această “neplăcere”.
2. Dependența, boală fără vârstă
“O adolescentă îmi povestea că le percepe părinților o sumă de bani pentru a citi: «citesc cartea x, primesc 100 de lei»- povestește Mihai Păun, psiholog.
E un obicei dobândit, copii nu se nasc știind că pot condiționa activitatea pe care trebuie să o facă de o sumă de bani.
Numărul părinților care pun un telefon în mâna copiilor ca să aibă puțină liniște, ca să îi „cumințească”, este extrem de mare.
„Mami, câte like-uri avem la poza cu mine?” – este întrebarea firească a unui copil a cărui mama a postat pe rețelele de socializare o fotografie. Așa începe dependența, care are ca efect imediat lipsa de atenție a copilului, incapacitatea de a citi câteva pagini sau chiar prăbușirea stimei de sine fiindcă o postare a înregistrat prea puține like-uri.
Ianu pare că înțelege unde sunt capcanele.
“Dacă ai 30 de like-uri la o postare zici «dar nu-i așa de mult, dar se putea și mai bine». Dar dacă intră 30 de oameni pe ușă și zice fiecare în parte «îmi place ce faci», parcă e altceva.”
Dependența de ecrane e la fel de puternică indiferent de vârstă: “telefonul e viața mea” – mărturiește o bunică de 70 de ani, în vreme ce un alt bunic se revoltă: “unii ar mânca telefonul, nici la baie nu merg fără el.”
3. Prevenția. 13 milioane de utilizatori în România
În ianuarie 2022, în România existau 13,3 milioane de utilizatori de rețele sociale - sunt date actualizate ale resurselor de publicitate Google. Utilizatorul mediu global de internet petrece șapte ore online în fiecare zi, conform websiterating.com
Ce putem face, cum putem proteja copii? Destul de simplu: OMS și Societatea Americană de Pediatrie recomandă zero expunere a copiilor mai mici de doi ani la telefon, tabletă, televizor, calculator. Tot ce trece de această vârstă intră în categoria responsabilității personale, a părinților față de copii, a adultului față de sine. O recunoaște Ianu însuși atunci când vorbim de pericolele rețelelor de socializare și nu numai.
