O naștere este considerată prematură dacă are loc înainte de împlinirea săptămânii 37 de sarcină. Nașterea prematură reprezintă o provocare medicală serioasă, pentru care e nevoie de dotări speciale în spitale. Ceea ce, în România, e o mare problemă.
În rețeaua Ministerului Sănătății sau a autorităților locale există 9 maternități și 326 de secții de neonatologie, conform datelor Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) valabile până la data de 31.12.2020.
Medicii, organizațiile neguvernamentale care apară drepturile copilului, și părinții de bebeluși născuți prematur susțin că lipsa echipamentelor medicale, necesare în maternitățile și în secțiile de neonatologie din România, ar putea pune în pericol viața micuților.
O mamă de gemeni născuți prematur și un tată de fetiță născută prematur au relatat, pentru Europa Liberă, povestea micilor luptători.
Ana Calotă are 44 de ani, locuiește în București și este mamă de gemeni născuți prematur. Din anul 2003, timp de aproximativ 15 ani, ea a încercat să rămână însărcinată prin diverse proceduri. Minunea s-a întâmplat în 2018. „L-am cunoscut pe domnul doctor Andreas Vythoulkas, de la Clinica Genesis din Atena - Grecia, care este Dumnezeu pentru noi”.
Ana Calotă a urmat un tratament de fertilizare in vitro, care a durat 6 luni și a aflat că a rămas însărcinată pe 10 aprilie 2018.
După o vizită la medic, Ana a aflat că urmează să aducă pe lume gemeni: o fetiță și un băiat. „Când am văzut că sunt doi, am zis că Dumnezeu ne dă mai mult decât ne dorim: îngeri-pereche”. Ea mărturisește că perioada sarcinii a fost dificilă - cu multe tratamente, injecții și pastile.
În săptămâna 34 de sarcină, Ana a început să aibă contracții și să piardă lichid amniotic. „Nu se aștepta nimeni să nasc atunci”.
Ea spune că avea programare la Spitalul Filantropia din București, pentru ziua de 4 decembrie. Medicii nu au putut să o primească de urgență, mai devreme, pentru că secția de neonatologie era în renovare, iar Ana urma să nască prematur și avea nevoie de incubatoare pentru bebeluși.
Atunci, personalul medical a încercat să-i găsească loc la altă maternitate. „Închipuiți-vă că de la 4 dimineața până la ora 11, nicio maternitate nu avea incubatoare disponibile. Am trăit momente de agonie. Nu știam ce o să ni se întâmple”.
În cele din urmă, Ana a fost transferată la Spitalul „Sf. Pantelimon” din București, iar pe 7 noiembrie 2018 a născut un băiețel și o fetiță, la diferență de un minut.
„Noi credem că 7 este cifra noastră norocoasă, pentru că eu sunt născută în ‘77, strada noastră e cu numele 7, telefonul e cu 77. Ne tot învârtim în jurul cifrei 7”.
La naștere, băiețelul a avut 1,9 kg, iar fetița 1,78 kg. „Doar le-am auzit niște scâncete, dar nu am reușit să văd nicio fățucă”. Ana își amintește că bebelușii au fost duși repede la incubator, pentru că nu puteau respira fără un ventilator.
Gemenii au stat la incubator 10 zile. „Cât au fost intubați, au făcut și icter, aveau și măscuțe, și ochelari, și căciulițe. Nu știam cum arată bebelușii noștri”.
Ștefania Mircea, coordonatorul programului de reducere a mortalității infantile, în cadrul echipei Salvați Copiii România, susține că primele zile de viaţă, pentru un copil născut prematur, sunt extrem de importante.
„Bebelușii născuți prematur nu au o dezvoltare completă, nu au plămânii maturi şi nu pot respira singuri. Ei sunt ajutaţi de tot felul de aparate. De asemenea, ei nu îşi pot păstra singuri temperatura și au nevoie de incubator”.
Ana Calotă a rămas internată în spital, împreună cu bebelușii, o lună și jumătate, timp în care soțul ei a venit să-i viziteze. „Ne-au externat în vinerea Crăciunului. Bebelușii noștri au fost un cadou de Crăciun, pentru noi”.
Mămica susține că starea ei pozitivă a ajutat-o foarte mult în tot acest timp și că a reușit să le transmită copiilor puterea de a lupta pentru viață.
Ana își amintește că prima întâlnire cu bebelușii ei a fost una emoționantă. „A fost ceva ce nu se poate descrie în cuvinte”. Mai întâi l-a văzut pe băiețel, apoi pe fetiță, după 2-3 zile, când a fost și ea detubată.
Bebelușii au luat rapid în greutate și au evoluat normal. Ana e de părere că psihicul bun al mamei contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor. „Cel mai important pentru o mămică e să aibă o stare pozitivă, pentru a fi bine copilul. Dacă ești demoralizată, nici copilul nu se simte confortabil”.
Timpul a trecut, iar copiii au crescut. „Sunt niște luptători. Au o putere de vindecare și de creștere extraordinară”, spune Ana Calotă.
Astăzi, gemenii au 3 ani. Pe fetiță o cheamă Sofia Anastasia, iar pe băiețel Tudor Octavian. „Sunt sănătoși și cuminței. Vorbesc, înțeleg tot, și în română, și în engleză. Suntem niște părinți norocoși”.
Ana Calotă merge la controale periodice cu copiii ei, pentru a se asigura că totul decurge normal. Ea adaugă faptul că organizația Salvați Copiii este cea care i-a ajutat pe gemenii ei să trăiască.
„În luna respectivă, când am născut, cei de la Salvați Copiii dotaseră maternitatea cu un ventilator și cu un incubator nou, pe care doamna Sardescu le-a pus în funcțiune special pentru noi. Le mulțumim de fiecare dată. Au fost atât de norocoși copiii mei!”.
Ana Calotă sfătuiește toate mămicile de copii născuți prematur să fie încrezătoare și optimiste, pentru a le transmite putere bebelușilor. „Pozitivitatea este cel mai mare vindecător. Îmi doresc ca toate mamele să plece cu brațele pline acasă, din spital”.
Povestea micuței Alexia
Georgian Manea are 34 de ani, locuiește în Iași și este tătic de fetiță născută prematur. El mărturisește că soția lui, Simona, a rămas însărcinată prin cale naturală, la un an mai târziu decât și-au propus.
„A fost o sarcină entuziastă, cu controale la timp. Nu a fost niciun semnal că va fi o naștere prematură, deși soția este un copil născut prematur, la 7 luni”.
Înainte ca Simona să nască prematur, cei doi soți au avut o călătorie cu mașina de vreo oră, apoi s-au plimbat pe jos și au vizitat un castel, după care au mers într-un mall.
„Seara, înainte de culcare, soția a început să aibă contracții. Mi-a zis că ar trebui să mergem la spital, că nu se opresc contracțiile. Am observat și o ușoară sângerare, care până am plecat noi din casă, în vreo 10 minute, a devenit foarte abundentă”.
Soțul Simonei mărturisește că au mers de urgență la Spitalul Cuza Vodă din Iași. „Fiind maternitate, eu stăteam pe holuri. Abia pe la 5 dimineața am reușit să mai dau de ea. Mi-a zis că a născut prematur, dar nu aveam nicio informație legată de copil”.
În ziua de 12 august 2019, Simona a născut prin cezariană, la aproape 30 de săptămâni, o fetiță de 1,7 kg. „ Copilul a fost pe o ventilație non-invazivă, o zi și jumătate. Apoi, a început să respire spontan, fără ajutor”.
Soția lui Georgian a rămas în spital până când fetița a ajuns la greutatea necesară externării: 2,5 kg. „Când am ajuns prima oară la incubatorul fetiței mele, am avut un gol în stomac. Avea o măscuță pe față, care o ajuta la respirație, cu un senzor de pulsoximetrie. Puteam să o văd câte 10 minute, la interval de 2-3 zile”, spune Georgian.
După externare, cei doi părinți au continuat să meargă la controale cu bebelușul, pentru a vedea dacă se dezvoltă normal. „Am făcut diverse controale ecografice, de motricitate. În prima parte a vieții, toate lucrurile păreau normale. Nu era niciun semnal că avem un copil ce ar putea dezvolta diverse probleme pe viitor”.
Georgian Manea spune că, atunci când ai un copil prematur, unele lucruri pe care le observi, le pui pe seama prematurității, și îți spui că se vor rezolva, pentru că există doar o anumită întârziere, care va dispărea pe parcurs. Însă, în cazul fetiței lui, Alexia, nu a fost așa.
„La vârsta de 5-6 luni sau chiar mai devreme trebuia să facă rostogolirea, să stea în funduleț, dar aceste mișcări nu apăreau. Era o ușoară spasticitate - se încorda, ținea pumnii închiși. Acum, uitându-ne în urmă, erau semnale destul de evidente, că ar putea fi ceva”.
După o serie de vizite la medici pentru evaluări ale motricității și ale intelectualului, Georgian și soția lui au aflat că fetița lor ar fi avut o suferință la naștere, care acum s-a transpus într-o paralizie cerebrală.
„Practic o împiedică să se dezvolte într-un ritm normal, pe partea motrică. Sunt niște stimuli în creier, care nu o lasă să se relaxeze. Dacă noi, ca adulți, atunci când ne bucurăm, ne controlăm corpul, ea este foarte încordată”.
Fetița, care în prezent are doi ani și trei luni, poate sta în șezut, doar dacă se sprijină în mâini. „Abia a început să meargă de-a bușilea, dar într-un ritm sacadat. Noi suntem extrem de încântați pentru fiecare evoluție pe care o vedem”.
Georgian mărturisește că deși situația lor poate părea dramatică din exterior, pentru ei este o binecuvântare. „Ne-am dori să fim măcar pe jumătate puternici, pe cât este Alexia”.
El spune că Alexia este un copil care se dezvoltă foarte bine din punct de vedere intelectual. „Vorbește, leagă cuvinte, reține extrem de ușor. Are vreo 5-6 cutii de cartonașe, cu câte 45 de cartonașe, și le știe pe absolut toate. Știe culori, numere, cifre. Este extrem de fâșneață”.
Alexia face de 2 ori pe zi ședințe de kinetoterapie, acasă. „Avem construită și o cameră în care ea să fie în siguranță, cu diverse instrumente medicinale și o masă de masaj. E și o cameră senzorială”.
Cei doi soți i-au făcut fetiței și un abonament la bazin, pentru a înota. Georgian a observat că Alexia nu s-a mai speriat de câini sau de pisici, după ce a mers la un centru de echitație și a văzut caii.
Tatăl Alexiei susține că fetița lui reține cu ușurință persoanele cu care interacționează, și îi plac foarte mult copiii. „Vrea în parcurile de joacă, vrea să facă lucrurile pe care le vede la alți copii: vrea în tobogan, în leagăn, vrea și ea să meargă, să alerge, când îi vede pe ceilalți copii. E extrem de puternică. Nu am văzut până la Alexia așa exemplu de voință, în viața mea”.
Georgian Manea spune că Alexia își dorește cu ardoare să facă anumite lucruri pe care copiii de vârsta ei le fac și se supără când nu reușește. „
Văd, în jurul meu, părinți care au copii fără nicio deficiență și pe care îi ceartă că aleargă, iar eu mă uit așa cu jind și spun în gândul meu: 'nu vă e rușine, cât de mult contează că el face lucrul ăsta, lăsați-l să facă'. Mi-aș fi dorit și eu să am scaune murdare în bucătărie, să am mobila zgâriată sau o grămadă de chestii sparte prin casă”.
El a observat tendința oamenilor de a-i compătimi familia, însă crede că este un lucru dăunător. „Eu, ca părinte, nu vreau să-mi compătimesc copilul, vreau să mi-l cresc perfect normal. Nu vreau să-i insuflu copilului meu senzația de inferioritate sau de neputință”.
Georgian și soția lui, Simona, se sprijină reciproc. „Suntem o echipă, suntem unul pentru celălalt - soț, prieten, psiholog, psihoterapeut. Noi am ales să vedem partea plină a paharului”.
În prezent, dorința lor este să o integreze pe Alexia în societate: să poată merge la grădiniță. „Cerințele sunt să stea în funduleț și să facă la oliță singură, dar avem încredere că putem ajunge la performanța asta”.
Georgian consideră că e foarte importantă supravegherea copilului prematur de către părinți, pe parcursul dezvoltării sale. El spune că mama ar trebui să țină cont de ceea ce simte că nu este în regulă.
„Noi am avut ceva semnale de la început, dar le-am pus pe seama prematurității. Pot să zic că aș fi început kinetoterapia cu vreo 6-7 luni mai devreme”.
Georgian Manea lucrează într-un domeniu care se află în strânsă legătură cu activitatea organizației Salvați Copiii. El reprezintă o companie care distribuie echipamente medicale în spitale, dar pe care uneori le donează sau le oferă la prețul cu care le iau de la producători.
„De când s-a născut Alexia, departamentul de neonatologie din toate spitalele este cel în care eu mă simt mai mult ca un părinte. Când ajung pe o secție de neonatologie, îmi aduc aminte de fiecare dată ce am simțit când mi-am văzut copilul pentru prima oară”.
Marile probleme ale spitalelor
Dr. Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de Terapie Intensivă pentru nou-născuți, de la Spitalul „Marie Curie” din București, subliniază problemele cu care se confruntă sistemul medical din România, în ceea ce privește îngrijirea bebelușilor născuți prematur.
„Nu există personal medical suficient care să asigure o îngrijire cu riscuri reduse, infrastructura este insuficient adaptată nevoilor anului 2021, iar programele Ministerului Sănătății sau ale Casei de Asigurări de Sănătate reprezintă mai puțin de 3% din toate programele naționale, ceea ce înseamnă un procentaj foarte mic”, afirmă medicul Cătălin Cîrstoveanu.
La rândul său, Ștefania Mircea, coordonatorul programului de reducere a mortalității infantile din cadrul echipei Salvați Copiii România, afirmă că maternitățile și secțiile de neonatologie din țara noastră se confruntă cu o serie de probleme.
„Unele echipamente sunt puține, altele sunt uzate sau sunt depășite din punctul de vedere al performanțelor și al siguranței pe care o pot oferi, în special, unui copil de 500 de grame, la naștere”.
Organizația Salvați Copiii menționează ceea ce solicită, deseori, maternitățile și secțiile de neonatologie din țara noastră:
- incubatoare pentru terapie intensivă neonatală;
- incubatoare de transport;
- mese de resuscitare;
- ventilatoare neonatale;
- monitoare pentru funcții vitale;
- pulsoximetre;
- lămpi de fototerapie;
- aparate de radiologie;
- ecografe;
- baloane pentru reanimare;
- analizoare de gaze;
- aparate pentru vizualizarea venelor etc.
Salvați Copiii, alături de medici, sugerează autorităților o serie de soluții pentru rezolvarea problemelor sesizate în maternitățile și secțiile de neonatologie din România.
- Asigurarea alocărilor în raport cu nevoile transmise de fiecare unitate medicală și respectarea unei frecvențe adecvate a finanțării, pentru a realiza corect planificarea resurselor și achiziția de medicamente, materiale sanitare si consumabile. Revizuirea fondurilor alocate de CNAS;
- Extinderea secțiilor de terapie intensivă neonatală și dotarea acestora cu unități de transport neonatal, prevăzute cu ambulanță echipată corespunzător și personal de specialitate (pediatri/neonatologi);
- Revizuirea regionalizării secțiilor de obstetrică-ginecologie și neonatologie, și reluarea analizei cu privire la necesarul de personal și aparatură din secțiile de neonatologie, obstetrică-ginecologie și pediatrie;
- Crearea și demararea unui plan național de screening în primii 6 ani de viață ai copilului și, apoi, în mod regulat în cadrul școlii, pentru detectarea, prevenirea și tratarea timpurie a problemelor de sănătate, inclusiv a afecțiunilor de sănătate mintală;
- Crearea unui program de urmărire pe termen lung a nou-născutului cu risc, în cadrul secțiilor de nivel III, urmărire care să fie derulată corespunzător și constant, fără întreruperi, pentru a evita complicațiile ce pot apărea în timp;
- Realizarea unui plan coerent de înființare a unor centre de excelență în patologii deficitare și de îngrijire prenatală, destinate depistării sarcinilor cu risc crescut și îngrijirii adecvate a gravidei și a fătului, luând în considerare propunerile specialiștilor, necesarul de servicii medicale și resursa umană existente;
- Crearea de departamente specializate și funcționale pentru sănătatea mamei și a copilului, la nivelul Ministerului Sănătății, cu care să se coopereze concret în stabilirea de strategii și planuri de acțiune prevăzute cu resurse bugetare clare.
„Fiecare copil contează”
În 2010, Salvați Copiii a inițiat programul Fiecare Copil Contează, care a contribuit la dotarea maternităților cu echipamente medicale performante, dar și la dezvoltarea programelor de suport medico-social, adresate familiilor din comunitățile defavorizate.
„În cadrul programului național de reducere a mortalității infantile au fost investiți, până acum, peste 6.800.000 de euro în dotarea a 102 unități medicale din toate județele țării - secții de neonatologie, terapie intensivă neonatală, secții de pediatrie și OG - cu peste 930 de echipamente medicale, care au ajutat la supraviețuirea și susținerea tratamentului a peste 130.000 de copii”, afirmă Ștefania Mircea, de la Salvați Copiii România.
Odată cu apariția pandemiei, care a pus presiune asupra sistemului medical, în luna martie a anului trecut, Salvați Copiii a deschis un Fond de urgență pentru sprijinirea imediată a spitalelor, în special a secțiilor de primire în regim de urgență pentru copii, a maternităților și a secțiilor de terapie intensivă pentru nou-născuți.
Ștefania Mircea, coordonatorul programului de reducere a mortalității infantile, în cadrul echipei Salvați Copiii România, precizează că, în 2021, pe lângă dotarea cu echipamente medicale performante a 15 secții de neonatologie și pediatrie, organizația a renovat și modernizat secția OG1 a Maternității Polizu, a achiziționat două ambulanțe și a realizat lucrări de reparații și de reabilitare a sistemului permanent de energie, la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii 'Grigore Alexandrescu' din București.
De asemenea, organizația Salvați Copiii anunță că, până la sfârșitul anului, 178.000 de mame din 100 de maternități vor beneficia de sesiuni de informare cu privire la îngrijirea nou-născutului și la depresia post-partum.
Prematuritatea, opinia medicului
Dr. Cătălin Cîrstoveanu susține că nașterea prematură are loc mai devreme cu 3 săptămâni decât data estimată nașterii. „Nașterea prematură este acea naștere apărută înainte de începerea celei de-a 37 săptămâni de gestație”. Medicul spune că există 4 categorii de prematuritate:
- Premturitate extremă (mai puțin de 25 de săptămâni de gestație);
- Prematuritate mare (mai puțin de 32 de săptămâni);
- Prematuritate moderată (32-34 de săptămâni);
- Prematuritate târzie (34 - 36 de săptămâni).
Cum poate fi prevenită nașterea prematură
Dr. Cătălin Cîrstoveanu afirmă că, de cele mai multe ori, cauza prematurității este necunoscută, însă există unele lucruri ce pot fi făcute pentru a preveni nașterea înainte de termen.
„Cerclajul uterin este o procedură chirurgicală, care poate fi efectuată în cursul sarcinii la femeile cu cervix scurt sau istoric de cervix scurtat. Sau administrarea de progesteron - pentru femeile cu istoric de naștere prematură și cervix scurt”.
Dr. Cătălin Cîrstoveanu menționează faptul că, în proporție de 30%, cauzele prematurității nu sunt clar definite, însă există câțiva factori de risc:
- naștere prematură în antecedente;
- gemelaritate, multiparitate;
- fertilizare în vitro;
- intervale mici între sarcini (mai mici de 6 luni);
- probleme uterine - uter infantil, malformații, endometrita cronică, fibromatoza, dehiscența colului uterin;
- probleme placentare - hemoragii retroplancentare, dezlipiri precoce de placentă, placentă praevia;
- unele infecții ale lichidului amniotic și ale tractului genital inferior;
- unele boli cronice materne - hipertensiunea arterială, diabetul;
- multiple avorturi în antecedente;
- traume sau emoții psihice puternice.
Dr. Cătălin Cîrstoveanu afirmă că riscul complicațiilor este mai mare cu cât nașterea are loc mai devreme de termen. Medicul precizează care sunt afecțiunile medicale des întâlnite la prematuri:
- Problemele respiratorii. „Prematurul nu are sistemul respirator maturat. Lipsa surfactantului - o substanță care permite plămânului să se destindă - poate cauza sindromul de detresă respiratorie. Unii dintre preamaturi pot dezvolta boli cronice pulmonare”;
- Problemele cardiace. „Cea mai importantă problemă este hipotensiunea - tensiunea arterială joasă, iar prezența acesteia necesită administrare de lichide, intravenos”;
- Problemele neurologice. „Cu cât nașterea este mai prematură, cu atât riscul sângerărilor cerebrale este mai mare. Uneori, prematurii au malformații ale sistemului nervos central: mielomeningocel - cea mai gravă malformație neonatală”;
- Problemele gastrointestinale. „Cea mai frecventă afecțiune intestinală a prematurilor este enterita ulceronecrotică, care apare cu cea mai mare frecvență în jurul vârstei de o lună de zile”;
- Anemia. „Scăderea hemoglobinei în prima lună de viață este caracteristică nou-născuților, dar este mult mai severă la prematuri”;
- Instabilitatea glicemiei. „Hipoglicemia este cauzată de depozitele reduse de glucoză”;
- Infecții. „Deoarece prematurii au un sistem imun nedezvoltat, acest lucru poate duce la infecții care se pot răspândi în întregul sistem circulator sau la nivelul sistemului nervos central”.
