Polițiștii care lucreză în satele și comunele României o fac din sedii în paragină, construite din perioada comunistă și cârpite pe ici-colo; unii își crapă singuri lemnele pentru a se încălzi, nu au apă caldă sau toalete funcționale. Pentru mulți, cea mai importantă misiune e pensionarea – dezamăgiți de un sistem care îi umilește și ale cărui victime nu sunt doar ei – ci și cetățenii.

Imaginează-ți că ai 21 de ani și abia ai terminat Școala de Poliție.

Asta dacă ai avut șansa să nu îți cadă în cap tavanul căminului în care ai dormit, așa cum s-a întâmplat, zilele trecute, la Școala de Agenți de la „Câmpina”.

După ce ai fost felicitat de părinți și rude, ești repartizat la un post de Poliție care arată astfel:

Afli acolo, încă din prima zi, că nu ai apă caldă pentru a te spăla pe mâini, iar camera în care lucrezi la dosare sau îi asculți pe cei care îți cer ajutorul se umple de fum de la soba care ar trebui s-o încălzească.

Cam asa:

Dacă ai nevoie la toaletă – ai la dispoziție un WC ecologic insalubru, de tipul celor folosite temporar pe la diferite festivaluri sau adunări publice. Dacă îl ai și pe acela.

Sau unul ca acesta, de la un post de poliție din Argeș:

Când intri în pâine, descoperi că tu și colegul din patrulă trebuie să garantați siguranța a câte zece sate într-o tură.

Când ești chemat prin 112 la un eveniment, trebuie să te grăbești să termini cât mai repede: mai sunt alți doi cetățeni care te așteaptă și nu are cine altcineva să ajungă la ei.

După câteva luni, te-ai obișnuit deja să fii apostrofat de cei la care ajungi prea târziu.

Aceasta este imaginea Poliției Rurale – creionată de mai mulți polițiști activi din mediul rural, precum și de reprezentanții sindicatelor – cu care Europa Liberă a discutat în ultimele săptămâni.

O imagine pe care șefii lor o nuanțează: „Depunem toate eforturile necesare pentru asigurarea unui serviciu polițienesc de calitate și a unui climat optim de lucru pentru polițiști, atât în mediul rural, cât și în mediul urban”, spune pentru Europa Liberă secretarul de stat Bogdan Despescu, responsabil în Ministerul de Interne de Poliția Română.

El promite, la fel ca și predecesorii săi, că România va investi în anii viitori 750.000.000 de euro pentru modernizarea sediilor de Poliție.

În satele și comunele din România, mulți polițiști nu mai au răbdare și abia așteaptă pensionarea – așa cum au făcut-o deja 5.000 dintre colegii lor doar în 2024.

Nesiguranță și neîncredere

Pe 10 iunie 2024, Rădița Dumitrașcu, o femeie de 44 de ani din comuna Mircea Vodă, județul Brăila, a sunat la 112. A cerut disperată ajutor, spunând că partenerul ei o agresează și că viața îi este pusă în pericol.

Două echipaje de poliție rurală au ajuns în comuna cu puțin peste 2.000 de oameni.

Agenții au bâjbâit o vreme prin zonă pentru a căuta locul din care sunase femeia. Nu au avut o locație exactă a casei, ci doar un perimetru mai extins – în care se aflau mai multe case. Au discutat cu vecinii și, pentru că, din drum, nu au auzit scandal de nicăieri, au plecat.

A doua zi, o femeie a sunat la 112 și a anunțat că a descoperit două cadavre. Unul era al Rădiței Dumitrașcu, celălalt al lui Dumitru Lalu, iubitul ei. Femeia a fost ucisă cu un cuțit de Lalu, care apoi și-a pus capăt zilelor.

Deși era recidivist, fiind condamnat în trecut pentru că a vrut să își ucidă fosta soție, polițiștii ajunși cu o zi înainte la Mircea Vodă nu s-au gândit sau nu au avut vreme să bată la poarta casei în care locuiau Lalu și Rădița.

Șase agenți sunt cercetați disciplinar în acest caz. Însă, dincolo de eventualele neglijențe personale ale acestora, acest caz dintr-un sat din județul Brăila arată o problemă de sistem a Poliției Rurale din România.

O instituție care i-a obișnuit deja pe cetățeni că intervine cum poate, când poate; că nu are niciodată suficienți angajați sau resurse. Și în care unul din doi români nu crede că e în stare să îi facă dreptate.

Mărturii din sistem

„După ora 16:00, toaletele noastre sunt stațiile PECO din comune. Până atunci, mai mergem la Primărie, la poștă sau alte instituții publice.”

Mărturia aparține unui polițist activ din județul Brăila care a insistat să îi protejăm identitatea. De altfel, agenții cu care Europa Liberă au discutat în timpul documentării acestui articol au cerut să nu le publicăm numele și postul la care lucrează.

Conform regulamentelor interne, ei nu au dreptul să publice nici imagini din interiorul sediilor Poliției – care sunt considerate spații operative – nici informații despre activitatea de zi cu zi – cum ar fi programările lunare.

Unii dintre cei care s-au plâns în trecut s-au ales cu cercetări disciplinare, spune liderul de sindicat Vitalie Josanu, de la Sindicatul „Diamantul”.

Europa Liberă a obținut însă mai multe fotografii care arată modul deplorabil în care arată multe dintre posturile de Poliție din mediul rural din România. Pe cele din interior le publicăm fără a dezvălui locația – pentru a proteja identitatea agenților.

Iată câteva exemple:

La fața locului, am fotografiat mai multe posturi de Poliție care – văzute din exterior – confirmă spusele polițiștilor cu care am vorbit: sedii vechi, unele aflate în stare avansată de degradare, ferestre scorojite, toalete în curte etc.

Iată-le:

Cum sunt autorizate astfel de spații, care – se vede cu ochiul liber – nu respectă normele sanitare? Cosmin Andreica, liderul sindicatului Europol, spune că autorizarea o dau, de fapt, structurile proprii ale Ministerului de Interne (MAI).

„Cu alte cuvinte, MAI, prin direcția medicală, trimite niște medici care vin și autorizează funcționarea postului de poliție fără apă curentă, fără toaletă, fără condiții minimale, fără să existe igienizarea spațiilor de lucru, fără lucrător de serviciu. Dacă [verificările] s-ar realiza pe bune, cel puțin 2.000 de posturi de poliție din România ar fi închise din cauza lipsei avizelor”, spune Andreica.

În total, în România sunt în jur de 2.800 de posturi de Poliție. Cele mai multe arată astfel:

Marian*, agentul din Brăila cu care am vorbit, ne dă câteva exemple: „Pot să vă spun că, periodic, ni se dă detergent să ne spălăm pe mâini. Dar noi nu avem băi. Câteodată, accentuez – câteodată – ni se dă hârtie igienică, dar sunt posturi care nu au nici măcar WC-ul din acela turcesc”.

Problema toaletelor decente din posturile de Poliție – despre care Europa Liberă a mai scris în vara anului 2024 – ne-a fost descrisă și de polițiști din județele Galați, Neamț și Bihor.

Într-o declarație pentru Europa Liberă, secretarul de stat din Ministerul de Interne Bogdan Despescu spune că multe posturi de Poliție nu au toalete racordate la canalizare pentru că nici satele în care se află nu au aceste utilități.

„S-a adus în atenție faptul că unele dintre posturi nu sunt racordate la canalizare, dar fără a se ține cont de faptul că în multe dintre localitățile din mediul rural nu există canalizare. În funcție de configurația terenului unde se află postul de poliție, s-au realizat modernizări”, spune Despescu.

În satele și comunele României, unde lucrează de ani buni în aceste condiții, mulți polițiști s-au obișnuit deja cu sediile precare în care își desfășoară activitatea.

O problemă cu care nu se pot obișnui însă este cea a programului de lucru, care este din ce în ce mai încărcat și care, spun ei, poate avea efecte negative asupra lucrurilor pe care le au de făcut.

„În fișa postului ni se spune că trebuie să desfășurăm activități la sediul postului de Poliție și doar între 3 și 6% din timp pentru patrulare. În realitate, luna aceasta, unii dintre noi suntem planificați pentru activități la post doar două zile, restul la patrulare. Deci munca efectivă de la sediul postului pentru comunitate e de două zile. În restul timpului, e pus lacătul pe ușa postului de Poliție. Mai trecem pe acolo să vedem dacă nu ne-a spart cineva geamurile”, spune polițistul.

Problema deficitului de personal din Poliția Română nu este un subiect nou.

În prezent, se estimează că deficitul din sistem este de peste 20%. În România sunt în jur de 45.000 de polițiști, în condițiile în care ar trebui să lucreze, conform organigramei oficiale, cel puțin 65.000.

E cel mai mic număr de polițiști pe care îl are România din ultimii 30 de ani.

Declinul personalului din Poliție a început din 2012, an în care în sistem lucrau în jur de 53.000 de polițiști, adică peste 93% din schema prevăzută la acel moment.

Poliția Rurală este printre cele mai afectate de această lipsă acută de personal, cu un deficit estimat de surse din sistem la 50%.

Cât de afectată și în ce județe e cea mai gravă situație? Nimeni nu știe cu exactitate, nici măcar Inspectoratul General al Poliției Române, instituția sub tutela căreia lucrează toți polițiștii din România.

La întrebarea „Care este deficitul de personal de la aceste secții rurale și care sunt zonele (județele) cele mai afectate?”, trimisă de Europa Liberă Poliției Române, am primit următorul răspuns:

„Nu deținem date în forma solicitată de dumneavoastră”.

Sunt, în prezent, a aflat Europa Liberă, aproape 8.700 de polițiști care lucrează în sate și comune. În jur de 7.000 lucrează la cele 2.800 de posturi de poliție din comune, iar alți 1.681 muncesc la cele 350 de secții de poliție rurală – acestea sunt structuri care organizează patrulările și intervin la urgențe.

Potrivit recensământului din 2021, 9,1 milioane de români locuiesc în satele și comunele din România, adică aproape jumătate din populația țării.

Matematic, fiecare dintre cei aprox. 8.700 de polițiști care lucrează în prezent în mediul rural, la posturi sau secții, trebuie să acopere o populație medie de peste 1.000 de persoane. 80% din comunele din România au între 1.000 și 5.000 de locuitori, potrivit Institutului Național de Statistică.

Sunt cifre mult prea mari pentru ca polițistului din mediul rural să i se pretindă să inspire siguranță și încredere, spune pentru Europa Liberă Vitalie Josanu, liderul sindicatului „Diamantul” din România – organizație care, în ultimii ani, a reclamat public în nenumărate rânduri problemele din Poliție.

„Poliția Română funcționează din inerție. Avem posturi de poliție unde lucrează un singur polițist. Sunt cazuri în care cetățeanul nu are cui să depună o plângere. Fiecare cetățean crede că problema lui este cea mai importantă – și are dreptate. Or, noi nu mai putem să îl ajutăm.”

Starea Poliției Rurale din România ar putea să se înrăutățească și mai mult în viitor, în contextul în care mulți polițiști vor să iasă din sistem, nemulțumiți de condițiile de lucru și de salariile pe care le primesc. În decembrie 2024, au plecat din sistem, prin pensionare, de cele mai multe ori, 1.000 de polițiști, iar pe parcursul întregului an - încă 4.700. Angajările noi au fost în jurul cifrei de 2.000 de oameni.

Cosmin Andreică, liderul de sindicat „Europol”, spune că polițiștii din mediul rural sunt umiliți de condițiile în care lucrează, iar acest lucru se răsfrânge, indirect, asupra cetățenilor.

„E o umilință ca polițiștii să fie nevoiți să își satisfacă nevoile fiziologice în natură sau, în alte cazuri, să se milogească pe la instituții sau comercianți pentru a merge la baie. Sub o formă sau alta, nemulțumirile, frustrările cu privire la condițiile pe care le au polițiștii de la posturi n-au cum să nu se răsfrângă și asupra calității serviciului poliție pe care le oferă sau asupra modului în care relaționează cu cetățenii”, spune Andreică.

Val de pensionări

Comuna Tupilați din județul Neamț are în jur de 2.200 de locuitori. Până la finele anului trecut, la postul de Poliție situat pe strada principală a comunei au lucrat trei polițiști.

La fel ca în tot restul țării, polițiștii de la post au fost nevoiți să facă și patrule, pe rând, nu doar în Tupilați – ci și în celelalte cinci sate învecinate – Bârgăoani, Dragomireşti, Girov, Razboieni și Stefan cel Mare.

Aici, sub umbrela Secției de Poliție Rurală Ștefan cel Mare, lucrau la finele anului 20 polițiști, pe o schemă de personal de 37 de oameni.

În decembrie 2024, speriați de efectele așa-zisei „ordonanțe-trenuleț” – care ar putea scădea salariile unor polițiști cu sume între 1.000 și 1.500 de lei – doi din cei trei polițiști de la Tupilați au decis să plece.

S-au pensionat, adăugându-se unui val de pensionări pe care ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, spune că vrea să îl oprească prin creșterea numărului de ani lucrați necesari pensionării. În prezent, un agent sau un ofițer poate ieși la pensie dacă are o vechime în muncă de cel puțin 25 de ani, din care minim 15 în sistem.

La 47 de ani, așadar, un polițist din România poate ieși la pensie. „Cei mai mulți polițiști așteaptă să devină eligibili pentru pensionare pentru a pleca din sistem”, spune Vitalie Josanu.

Toma Vleongă a fost șef de post în Tupilați până în decembrie 2024. Polițist din 1999, Vleongă a condus poliția din comuna nemțeană din 2008.

„Atunci, eram trei polițiști pe o schemă de patru și lucram doar aici, la post. După reorganizarea din 2011, toată activitatea pe care trebuiau să o realizeze trei polițiști a rămas doar în sarcina mea”, ne spune Vleongă.

„Lipsurile au fost multe și însemnate”, continuă el, „de la materialele de birou – hârtie, pixuri etc., pe care le mai cumpăram noi, până la lipsa materialelor de igienă”.

Ieșit acum la pensie, spune că printre cele mai umilitoare momente din activitatea de polițist au fost cele când o persoană care ajungea la post spunea că avea nevoie la toaletă – care era în curte. De multe ori o îndruma să meargă la Primărie sau la vreun magazin din preajmă.

Cea mai puternică amintire din carieră e din 2017 când, cu șase minute înainte să termine programul, a fost chemat în comuna Războieni la o agresiune. Acolo, un individ tocmai își ucisese mama și un vecin. A ajuns la fața locului doar cu un coleg și a fost atacat de suspect cu un cuțit. A fost rănit la piept și la o mână.

Ne arată rana de la mână înainte de concluzie: „Am simțit în ultimii ani că uniforma de polițist este decredibilizată în ochii cetățeanului. Am un băiat, dar nu l-aș încuraja să devină și el polițist”.

De ce, îl întrebăm? „Din cauza lipsei predictibilității și a condițiilor din sistem.”

Acestea au fost motivele care l-au determinat să se pensioneze. A luat decizia, în decembrie 2024, „în urma zvonurilor referitoare la înghețarea salariilor și neaplicarea Legii 153/2017”.

Legea la care face referire, una dintre marile nemulțumiri ale polițiștilor, ar fi trebuit să echilibreze salariile polițiștilor cu ale celor din sectorul bugetar – însă nu a fost pusă în aplicare.

Comuna Tupilați are de la începutul anului, pe hârtie, doi polițiști noi, care vor fi nevoiți să facă și muncă de patrulare. Cetățenii care vor dori să vorbească cu un polițist în carne și oase vor avea nevoie de noroc pentru a găsi unul la post.

Ca și până acum, ne spune Vasile Gabor, locuitor al comunei: „Când te duci să întrebi, zice că nu e la post. Când ai ceva de făcut la post, zice «lasă că vin» și nu mai vine. Era mai bine când aveam un șef de post aici. Acum îi iau două zile colo, două-trei dincolo”, spune bărbatul.

Primarul din Tupilați e de acord: „Îmi amintesc cu plăcere de perioada în care se lucra efectiv la postul de Poliție cu câte trei sau patru polițiști. Cred că ar trebui să se revină la acea organizare”, spune Petru Gherghel, primar la al șaptelea mandat.

Marea reorganizare

Perioada la care se referă primarul din comuna nemțeană este cea de dinainte de 2011, când 8.000 de posturi din Poliție au fost desființate, cele mai multe din mediul rural.

Poliția Rurală a fost reorganizată, fiind înființate atunci secțiile de Poliție Rurală – adică structuri subordonate direct inspectoratelor de Poliție, care acoperă activitatea de permanență în mai multe localități.

„Ar trebui să facem două patrule pe lună. Pentru că nu sunt oameni, facem și câte nouă-zece, adică majoritatea timpului. Nu mai avem timp de dosare, le facem și noi cum putem, când avem timp”, spune un polițist din județul Galați, care lucrează la o secție din care fac parte 13 comune.

„Teoretic, acum ne-au dat niște tablete și imprimante cu care să putem întocmi documente și pe teren (de exemplu un ordin de protecție), doar că nu funcționează, nu sunt conectate”, mai spune el.

Agentul spune că, în cele 13 comune, care se întind pe zeci de kilometri, sunt două patrule care lucrează concomitent. Nu de puține ori se întâmplă să aibă mai multe solicitări în același timp.

Cum le rezolvă? „Trecem puțin mai repede peste ele, dacă înțelegeți ce vreau să zic”.

Un alt agent, de la o secție de Poliție Rurală din Neamț, este și mai explicit: „Teoretic, o intervenție se consideră încheiată după intervenția la fața locului și întocmirea documentelor aferente. În realitate, la fața locului ne grăbim, de acolo plecăm la alt eveniment, și hârtiile intervențiilor le facem și noi când putem.”

Toți polițiștii cu care am discutat vorbesc despre cazurile din ce mai dese în care cetățenii care îi cheamă în ajutor sunt nervoși sau supărați de intervențiile târzii.

„Am avut un caz în care ne-a chemat la un furt și am ajuns după două ore – eram la alte intervenții. Omul ne-a spus că a văzut hoțul pe camere, dar până am ajuns noi...”, spune agentul din Brăila.

„Noi le explicăm de ce se întâmplă să ajungem și după ore de la apel. Unii înțeleg, alții ne apostrofează. Ei au dreptate, știu, dar nu e vina noastră”, continuă el.

Ultimul studiu care arată cum văd oamenii de la sate activitatea Poliției datează tocmai din 2012 și a fost făcut după restructurarea Poliției Rurale.

89,4% dintre cetăţenii din mediul rural spuneau atunci că își doresc mai mulți polițiști în sat, iar 94% dintre ei considerau că „prezenţa şi vizibilitatea poliţiştilor din comună le oferă un sentiment de siguranţă”.

Starea precară a Poliției Rurale a intrat, în trecut, și în atenția Avocatului Poporului, care într-un raport din 2021 atrăgea atenția că „lipsa de personal afectează întreaga activitate a unităților de poliție, permanența la sediul unității de poliție fiind aproape imposibil de asigurat (schemele de personal sunt subdimensionate, iar posturile sunt neocupate sau ocupate în mică măsură).”

Avocatul Poporului mai constatata: „Dacă în zonele urbane dotarea logistică era acceptabilă, în zonele rurale aceasta era una deficitară, „de avarie”.

Unul dintre polițiștii cu care Europa Liberă a vorbit vine cu un exemplu concret.

El spune că a rămas împotmolit cu mașina Dacia Logan când trebuia să ajungă la un caz ce avusese loc pe un câmp. „A trebuit să îl rugăm pe cel care a sunat să vină să ne ia cu mașina de teren. După, când au ajuns criminaliștii, a mers să îi ia și pe ei. În tot acest timp, mașinile de teren Duster stau la șefi”, spune el.

Europa Liberă a solicitat Poliției Române un punct de vedere cu privire la starea Poliției Rurale – despre condiții și lipsă de personal.

Dincolo de deficitul pe județe, despre care instituția spune că nu îl are în evidențe, răspunsul primit a fost:

„În anul 2025, urmează să fie repartizate două promoții de agenți ai școlilor postliceale din Poliția Română, repartizarea acestora urmând a se realiza în funcție de nevoile operative de la acel moment, inclusiv pentru diminuarea deficitului de personal la nivelul secțiilor de poliție rurale. Totodată, în acest an, pot fi adoptate soluții complementare de acoperire a deficitului de personal, prin organizarea de concursuri de încadrare directă.”

În teritoriu, ne-am lovit de lipsa unor răspunsuri oficiale.

Solicitările prin care am cerut puncte de vedere de la inspectoratele din Neamț, Brăila, Galați și Bihor – menționate în acest articol – au rămas fără răspuns până la publicarea acestui articol.

Telefonic, purtătorii de cuvânt ai acestor structuri ne-au transmis că „durează”.

„E nevoie de o schimbare”

În bilanțurile și strategiile publice din ultimii ani, Poliția Română și MAI abia menționează Poliția Rurală. În strategia de siguranță și ordine publică 2023-2027, de pildă, MAI nu scrie niciun rând despre cum vrea să rezolve deficitul de personal al polițiștilor de la sate.

Doar această mențiune sumară, la capitolul planuri: „îmbunătățirea, modernizarea spațiilor de lucru și a dotării poliției din mediul rural”. Cum, când, în ce fel? – nu e clar.

Sindicaliștii din Poliție spun că, cel puțin din punct de vedere al personalul, situația polițiștilor din mediul rural se va înrăutăți în viitor, mai ales din cauza așa-zisei „ordonanțe-trenuleț” – care ar putea reduce veniturile polițiștilor, mai ales a celor operativi, cum sunt cei care fac și patrule în mediul rural.

Vitalie Josanu, liderul Sindicatului de Poliție „Diamantul” crede că Poliția nu mai este atractivă pentru un tânăr în 2025 și prima schimbare care ar trebui făcută ar trebui să înceapă „de la centru”.

„Cei care au dus Poliția Română în dezastru nu sunt cei care pot redresa situația. E nevoie de o schimbare.”

El ne dă un exemplu despre care spune că sintetizează starea Poliție Rurale din prezent:

„Eram în timpul liber, la pădure, și am observat posibile tăieri ilegale de lemne. Pentru că nu puteam interveni din liber, am sunat la 112. După două ore și jumătate a venit o domnișoară polițist, singură, cu pistolul la șold. Când am întrebat-o de ce e singură, mi-a zis că nu a mai avut cu cine să vină. A fost trimisă singură, după hoții de lemne din pădure. Asta e imaginea Poliției Române”.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI