Cele două întrebări sunt oarecum legate. Lui Lavrov i s-a interzis să participe la reuniunea ministerială din orașul polonez Lodz, în decembrie 2022. Polonia, președintele organizației de anul trecut, a justificat interdicția spunând că Rusia se află pe lista de sancțiuni a UE după invazia pe scară largă din Ucraina, în februarie 2022.
De data aceasta, gândirea, cel puțin în rândul unor state membre, e diferită: participarea lui Serghei Lavrov la reuniunea din capitala macedoneană ar putea fi utilă. Organizația pentru Cooperare și Securitate în Europa (OSCE) rămâne singura organizație politică mare din Europa în care Rusia este încă membru, după ce a fost exclusă din Consiliul Europei anul trecut.
În afară de posibilitatea de a-l confrunta pe Lavrov cu privire la Ucraina, diplomații OSCE ar putea avea nevoie de prezența ministrului rus de Externe pentru decizia privind țara care va prelua președinția organizației anul viitor.
Estonia este singurul candidat, dar Rusia a respins întotdeauna candidatura și urmează să facă din nou acest lucru. Argumentul Moscovei este că nu dorește o altă țară NATO ca președinte OSCE, după Macedonia de Nord și Polonia.
Rusia s-a plâns că ambele țări au adus în mod constant în discuție „agresiunea continuă a Rusiei împotriva Ucrainei” la Consiliul Permanent săptămânal al OSCE, unde se întâlnesc ambasadorii organizației.
În diferite forumuri OSCE, Macedonia de Nord și Polonia au respins ideea că poate exista „business as usual” cu Rusia atât timp cât conflictul continuă.
În mod normal, președinția OSCE este decisă cu cel puțin un an înainte, în unanimitate. Ar fi fără precedent ca OSCE să intre într-un nou an fără o țară care să fi preluat președinția. Acest scenariu ar putea duce chiar la dispariția întregii organizații.
S-a hotărât deja că Finlanda va prezida OSCE în 2025, pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a Actului Final de la Helsinki al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE), predecesorul OSCE.
Documentul viza îmbunătățirea relațiilor dintre Est și Vest în timpul Războiului Rece și angaja Uniunea Sovietică să respecte în mod oficial drepturile omului și dreptul internațional.
Decizia ca Finlanda să prezideze OSCE în 2025 a fost luată cu mult înainte ca țara să devină membră NATO.
Ce variante de rezolvare a impasului sunt?
Estonia nu și-a retras până acum candidatura și a primit sprijin deplin din partea celorlalte 26 de state membre ale UE, inclusiv a miniștrilor de externe ai blocului reuniți la Bruxelles pe 13 noiembrie.
Vorbind pentru RFE/RL după întâlnirea de la Bruxelles, ministrul estonian de Externe, Margus Tsahkna, a declarat: „Nu putem normaliza relațiile cu agresorul. Trebuie să continuăm izolarea internațională a Rusiei și nu trebuie să ne supunem provocărilor și șantajului său. Mă bucur că UE sprijină în unanimitate Estonia.”
Va fi interesant de văzut dacă această poziție va prevala în perioada premergătoare reuniunii de la Skopje. Poziția unită a UE față de Estonia a împiedicat până acum căutarea unor președinți alternativi, în special în rândul membrilor UE care nu sunt membri NATO.
Poate cea mai firească alegere ar fi Austria, deoarece găzduiește deja organizația la Viena. Au existat și discuții între președintele din 2024, Macedonia de Nord, și Malta despre posibilitatea ca Valletta să preia ștafeta OSCE în ultimul moment, chiar dacă micul serviciu diplomatic al țării ar putea fi copleșit.
Din surse familiare cu discuțiile privind următorul președinte OSC, care doresc să rămână anonime, se pare că Rusia a respins atât Kazahstanul, ca posibil alt candidat, cât și varianta ca Macedonia de Nord să păstreze președinția încă un an.
Dacă Rusia nu primește satisfacție, Moscova ar putea să se îndepărteze de OSCE, un scenariu pe care multe state membre vor să-l evite.
Una dintre îngrijorări este că, odată ce Rusia ar părăsi OSCE, și alte țări, mai ales din fostul bloc sovietic, ar putea să îi urmeze exemplul din solidaritate cu Moscova.
În același timp, organizația vrea să evite să rămână fără președinte, un rol esențial pentru funcționarea curentă a organizației.
Înainte de întâlnirea de la Skopje, Estonia ar putea fi presată să își retragă candidatura. O notă politică din partea Statelor Unite adresată statelor membre ale UE, văzută de RFE / RL, arată că „Statele Unite apreciază dorința Estoniei de a servi ca președinte în 2024 și sprijină Estonia ca un candidat principial și capabil pentru un viitor președinte”.
Totuși, nota adaugă că „Rusia a arătat clar că nu se va alătura consensului privind numirea unui alt membru NATO ca președinte” și că „OSCE trebuie să identifice urgent o țară capabilă să obțină consens pentru a servi drept președinte în 2024. Un eșec în această privință este o victorie pentru Rusia”.
Problematică este și prezența lui Serghei Lavrov însuși la reuniunea ministerială de la Skopje. Anul trecut, Polonia a acționat pe cont propriu și l-a oprit să intre în țară cu câteva săptămâni înainte, spunând că se află pe lista de sancțiuni a UE. Același lucru s-ar putea aplica și Macedoniei de Nord, care, în calitate de țară candidată la UE, s-a aliniat sancțiunilor UE împotriva Rusiei.
Însă există un detaliu semnificativ. UE a impus doar o înghețare a activelor lui Serghei Lavrov și nu o interdicție de viză. Și chiar dacă ar exista o interdicție de viză, aceasta poate fi anulată de statele membre ale UE și de țările aliniate pentru ca ministrul rus de Externe să poată participa la conferințe internaționale.
Cu alte cuvinte, Serghei Lavrov ar putea veni în Macedonia de Nord fără ca țara să încalce vreo obligație legală sau politică.
Prezența lui Lavrov la Skopje a fost discutată săptămâna trecută și la Bruxelles de miniștrii de Externe ai UE. Unii, mai ales statele baltice, s-au arătat șocate de potențiala sa invitare. Alții, cum ar fi Germania, au spus că toți membrii organizației ar trebui să fie acolo și toată lumea ar trebui să vorbească cu Lavrov.
Unii membri OSCE, în special din Europa de Vest, speră că prezența ministrului rus de Externe va fi o oportunitate de dialog, chiar dacă este vorba doar de discuții pe probleme interne ale OSCE, cum ar fi cea a prelungirii mandatului secretarului general.
Cu toate acestea, Ucraina și alții avertizează că venirea ministrului rus ar însemna o cedare în fața presiunii rusești. Ei au amintit cum Moscova a blocat mai multe inițiative importante ale OSCE în ultimii ani, cum ar fi blocarea a trei misiuni pe teren în Ucraina și, în ultimii doi ani, a întregului buget al OSCE.
