Ce minerale critice și pământuri rare are România

Discuția este, zilele acestea, despre „pământuri rare”, „minerale rare”, „minereuri rare” – resurse naturale critice, folosite la bateriile electrice și în industria hi-tech. Despre elementele chimice care au, spun specialiștii, importanță strategică ridicată în tranziția verde și digitală.

Țineți chiar acum în mână, în timp ce citiți acest articol de pe telefonul mobil: siliciu, indiu, potasiu, zinc, germaniu, cupru, tungsten, beriliu, paladiu, cobalt, litiu. Și altele.

Toate acestea materiale sunt esențiale în contextul avântului tehnologic, iar multe dintre ele ar putea fi extrase din România. Însă are România o strategie de exploatare?

Ei bine, da. Documentul, care se cheamă „Strategia națională a României pentru resurse minerale neenergetice 2025-2035”, a fost adus la zi și aprobat de guvern chiar la sfârșitul anului trecut. Coordonator este Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.

Viziunea oficială a Strategiei este: „România 2035 - țară cu resurse minerale neenergetice valorificate superior, prin investiții responsabile și transparente - pol economic european de dezvoltare durabilă, pentru bunăstarea cetățenilor.”

În document se spune clar: România are „o resursă cantitativă și calitativă apreciabilă, omologată geologic” de magneziu, tot mai căutat la nivel mondial pentru folosirea sa, „într-o gamă largă de produse cu valoare adăugată mare”.

Grafitul / grafenul, cuprul și pământurile rare sunt și ele scoase în evidență.

În Strategie există o sinteză a resurselor subsolului național – altele decât cele energetice, precum gazul, petrolul, cărbunii – cu accent pe mineralele definite drept critice, iar unele chiar strategice, la nivel european.

„S-a știut tot timpul că România este o țară bogată în resurse ale subsolului, iar în privința mineralelor critice suntem probabil între primele cinci țări din Europa”, spune cercetătorul în mineralogie Ștefan Marincea, fost director, după 2000, al Institutului Geologic Român.

Magneziul (metalic) este doar unul din cele 34 de minerale definite drept critice de către UE și inclus în rândul celor 17 materii prime strategice în domeniul mineral.

Din aceeași categorie fac parte și grafitul natural – tot mai căutat (sub forma grafenului) și folosit la bateriile electrice – și „pământurile rare”, un grup de 17 elemente esențiale în industria hi-tech.

La fel de important este, în optica europeană, și cuprul, utilizat în tehnologiile de producere a energiei verzi, precum și în muniția militară.

România dispune de zăcăminte de magneziu, grafit și cupru, dar și de resurse de pământuri rare. Însă, cu excepția cuprului – exportat în formă brută, și nu (semi)finită – în lipsa instalațiilor de prelucrare, ele nu sunt exploatate.

Mai sunt în subteran și alte minerale critice și strategice. E nevoie, însă, pe de o parte, de explorări geologice suplimentare și de actualizarea datelor explorărilor din trecut pentru ca România să-și cunoască cu exactitate resursele. Pe de altă parte, autoritățile trebuie să atragă investitori privați, care să își asume investiții în tehnologii performante și cu impact minim asupra mediului.

În document se mai spune că România a început încă din 1998 un program de închidere a peste 550 de mine, din 28 de județe, la pachet cu demersuri de ecologizare a peste 60 de iazuri de decantare, a 1.000 de halde miniere și a peste 2.500 de lucrări miniere. Până acum au fost închise aproape 230 de mine. La alte peste 80, procesul e în curs. În condițiile provocărilor cu asigurarea materiilor prime la nivel european, tocmai pentru tranziția verde și digitală, în iunie 2024 Guvernul a adoptat o Ordonanță de Urgență care permite redeschiderea, fără licență, a minelor de resurse minerale neenergetice sau a unor perimetre din fostele exploatații. Decizia a fost criticată de societatea civilă, după cum Europa Liberă a scris la acel moment.

Îți mai recomandăm

Kievul vrea să păstreze legăturile cu SUA și e gata să încheie acordul mineralelor, după ce Donald Trump a suspendat ajutorul militar

Pământurile rare și alte elemente critice

Cea mai bogată în resurse minerale critice de la nivel european este Ucraina, subliniază specialistul Ștefan Marincea, astfel că acordul mineralelor și pământuri rare inițiat de Donald Trump este unul pe cât de pragmatic, pe atât de fundamentat de cele mai complexe date la nivel mondial, deținute de instituțiile geologice americane.

În ceea ce privește resursele României, am trimis pe 26 februarie, mai multe întrebări și Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG), fosta Agenție Națională de Resurse Minerale, reorganizată în 2024.

Nu am primit încă un răspuns.

Am încercat, fără succes, să îi contactăm pe ministrul Economiei și Digitalizării, Bogdan Ivan, respectiv pe purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihai Constantin, pentru a afla dacă Strategia a produs vreun efect până acum.

Vom reveni cu punctele de vedere ale autorităților când le vom primi.

Documentul guvernamental include un plan de acțiune pe șapte componente, de la îmbunătățiri legislative până la repoziționarea domeniului minier pentru asigurarea reesurselor României pentru o dezvoltare durabilă și asigurarea protecției mediului. Spre deosebire de alte astfel de strategii, planul de acțiune nu fixează termene limită pentru aplicarea măsurilor.

Din lista materiilor minerale critice și strategice la nivel european, Strategia României pentru mineralele neenergetice evidențiază: – din categoria resurselor nemetalifere, economic importante, cu rezerve geologice cunoscute și posibilități de exploatare: nisipurile cuarțoase și grafitul; – din categoria resurselor nemetalifere, economic importante, cu rezerve geologice necunoscute: mineralele de bor, fosforitele; – din categoria resurselor metalifere economic foarte importante, cu rezerve geologice necunoscute și cu un potențial moderat: cromul, magneziul, germaniu și telurul; – din categoria resurselor metalifere economic importante, cu rezerve geologice neevaluate și cu un potențial moderat: stibiu/antimoniu, wolfram/tungsten și pământuri rare - terre rare (TR) „Sunt perspective reduse de descoperire a unor resurse de: cobalt, indiu, niobiu, galiu și minerale din grupul platinei”, menționează strategia. Totodată, cuprul este inclus la resursele polimetalice - în combinație cu plumbul și zincul - cu posibiltăți ridicate de valorificare, dar și provocări de mediu.

Termenul de „pământuri rare” a început să fie folosit frecvent după apariția discuțiilor despre mult mediatizatul acord între SUA și Ucraina, inițiat de Administrația Trump, însă este binecunoscut în rândul geologilor.

Pământurile rare reprezintă o clasă de peste 17 minerale – între care gadoliniu, itriu, ceriu și lantan – găsite în cantități mici pe suprafața Pământului. Sunt împărțite în două categorii: pământuri rare ușoare și pământuri rare grele.

„Hegemonia e a Chinei, care a dat o lovitură industriei hi-tech, întrucât sunt elemente vitale în multe tehnologii, de la fibră optică, la lasere, amplificatori optici, imagistică medicală, hipermagneți din turbinele eoliene, pe bază de gadoliniu. Pot avea și rol de colorant de sticlă, sunt folosiți și în sisteme de detecție/ alarmare, în industria nucleară, dar și în cea militară”, spune cercetătorul Ștefan Marincea.

China are și cele mai mari rezerve de pământuri rare la nivel mondial. Domină în proporție de 100% producția de pământuri rare grele, cu o cotă de 85% la pământurile rare ușoare, conform Raportului cu privire la materiile prime publicat de UE în 2023.

De altfel, rafinarea pământurilor rare pentru magneți – cele de importanță strategică la nivel de UE – e făcută exclusiv în China.

România a explorat, în timpul comunismului, mai multe zăcăminte și a fost amenajată chiar și o uzină construită pentru asta în acest sens, la Chituc – în Delta Dunării, în zona Vadu. Demersurile s-au oprit, spune Ștefan Marincea.

Pământurile rare pot fi identificate în zăcăminte care conțin monazit, bastnasit, allanit și altele, precum și în nisipurile aluvionare care conțin minerale titano-zirconifere, scrie în Strategia guvernamentală pentru minerale neenergetice.

„Există mineralizații de pământuri rare explorate” și „studii de concentrare a mineralelor grele din acumulări aluvionare, precum titan, zirconiu, pământuri rare”, subliniază documentul.

Pământuri rare au fost identificate în România în special în vestul și nord-vestul țării, dar și în județele Gorj, la Glogova și Cleșnești, în Argeș – la Poienaru-Tigveni, dar și la Jolotca –Ditrău, respectiv la Grădiștea de Munte – Hunedoara.

Marincea explică faptul că unele elemente rare se găsesc inclusiv în haldele din jurul unor perimetre miniere, însă nu li s-a dat importanța care li se acordă astăzi.

Analiza SWOT – puncte tari, puncte slabe, oportunități și riscuri – include pământurile rare alături de alte elemente critice, între care litiul, căutat pentru baterii, pentru industria sticlei și metalurgie, bismut, titan, wolfram, bauxită și borați.

Borații, folosiți sub forma nitrurii de bor inclusiv în procesul de fabricare al rachetelor, precum și în industria atomică, sunt, potrivit lui Ștefan Marincea, minerale în exploatarea cărora România are un potențial considerabil.

Ar fi printre puținele țări europene cu astfel de resurse minerale, alături de Serbia, unde există „un zăcământ-minune”, bogat în litiu, dar și în borați; o mare corporație internațională de minerit își dorește exploatarea resurselor, dar proiectul este în stand-by din cauza controverselor legate de mediu.

În România, borații ar fi fost explorați în anii comunismului de întreprinderile mixte româno-sovietice Sovrom – înființate cu scopul recuperării sumelor pe care România le-ar fi datorat Uniunii Sovietice după cel de-al doilea război mondial – dar au fost abandonate ulterior, mai spune specialistul.

Totuși, Strategia guvernamentală menționează că, atât în cazul pământurilor rare, cât și al boraților și al altor elemente amintite anterior, deschiderea unor uzine noi pentru exploatare și echiparea cu tehnologii performante sunt foarte costisitoare.

De asemenea, există o percepție negativă cu privire la afectarea mediului, potrivit documentului.

Magneziul, comoara din subsol

O resursă valoroasă a României este zăcământul de brucit – hidroxid de magneziu – de la Budureasa, în județul Bihor, despre care scrie în Strategia mineralelor neenergetice, și care e subliniată și de Ștefan Marincea.

În 2024, vestea unei investiții americane care ar putea ajunge în zece ani la un miliard de euro, în exploatarea minieră și în deschiderea unei fabrici de magneziu metalic – cu capacitate maximă de 90.000 de tone pe an, a făcut înconjorul mapamondului, după ce informația a apărut în publicația Financial Times.

Compania Verde Magnesium, finanțată de fondul american de investiții Amerocap, a obținut în 2024 licență de explorare - contestată între timp - și e în faza de estimare a rezervelor legate de care există informații, respectiv a volumelor care ar putea fi extrase, folosind tehnologii prietenoase cu mediul, conform unor declarații recente ale CEO-ului companiei, pentru Ziarul Financiar.

Deschiderea exploatării ar avea un rol strategic nu doar pentru România, ci și la nivel european, în condițiile în care China procesează peste 90% din cantitățile mondiale de magneziu, iar 97% din nevoile UE sunt asigurate de acolo.

Specializat și în metode fizico-chimice de analiză a mineralelor, Ștefan Marincea a explicat că extragerea magneziului metalic din brucit, la Budureasa, poate fi făcută fără poluare, spre deosebire de extragerea elementului din magnezit, care lasă în urmă dioxid de carbon.

„Dacă descompui hidroxidul (apă și hidrogen de două ori) de magneziu, obții apă plus elementul, adică poluare zero”, explică Marincea.

Temerile comunităților legate de activitatea minieră nu ar avea temei, cel puțin în acest caz, potrivit lui.

Îți mai recomandăm

Guvernul aprobă redeschiderea unor mine fără licență. Ministru: Ordonanța nu se referă la Roșia Montană

Analiza punctelor slabe și ale celor tari din Strategie arată – în cazul magneziului – resursa importantă pe care o are România, interesul ridicat la nivel global și faptul că investițiile în domeniu pot determina o dezvoltare pe orizontală.

Pe de altă parte, „nu există la nivel național instalații tehnologice pentru extracția și prelucrarea minereului”, menționează documentul.

Strategia pune accentul, pe de altă parte, pe importanța asigurării de către stat a legislației și instrumentelor necesare investitorilor, dar și derularea proiectelor de investiții de către companii private.

Este ceea ce s-ar putea întâmpla la Budureasa.

Pe lângă zăcământul de drucit de acolo, resurse din care poate fi extras magneziul s-ar afla și în localitățile Drăgoiasa (Bistrița-Năsăud), Ruschița (Caraș-Severin), Băița (Bihor), Băișoara (Cluj) și Pietroasa (Bihor). Dintre acestea, doar la Pietroasa s-au mai făcut în trecut lucrări de explorare.

Grafitul și minele neexploatate în ultimii 20 de ani

Un alt element de importanță strategică majoră la nivel european și de care România dispune este grafitul (natural), mineral nemetalic, apreciat pentru versatilitatea utilizării.

Este folosit inclusiv la lubrifianți în industria militară, dar este esențial, sub formă de grafen – care se extrage din minereul de grafit – pentru bateriile mașinilor electrice. Grafenul este considerat unul din cei mai buni conductori electrici.

Principalul zăcământ este cel de la Cătălinu și Ungurelaș, din județul Gorj, în munții Parâng, unde licența de exploatare este deținută de Compania națională a sării – Salrom.

Grafitul a fost exploatat la Baia de Fier între 1948 și 1994, după cum menționează Strategia mineralelor neenergetice, citând lucrarea „Trilogia Resursele minerale ale României”, coordonată de fostul președinte Emil Constantinescu și de Nicolae Anastasiu.

„Resursele de la Baia de Fier sunt calculate, mai sunt însă și în alte părți”, spune Ștefan Marincea.

„Au fost conturate prin lucrări de explorare, perimetre în care conținuturile medii de grafit variază între 24% și 40%, la Cătălinu, Ungurelaș, Piscul Boierului, Răbari, Florile Albe, Cerbu, Tolanul, Pârâul Sec, Negovanu și Zgăuga”, menționează lucrarea amintită.

Cunoașterea rezervelor de grafit și faptul că este exploatat în puține țări europene, iar zăcămintele de acolo sunt „nesemnificative sub aspect cantitativ și calitativ”, poate reprezenta un avantaj competitiv important al României, se mai precizează în Strategia aprobată la finalul anului trecut.

Pe de altă parte, Europa Liberă a scris pe larg, în 2021, despre importanța resurselor de grafit/ grafen, de la Unugurelaș și Cătălinu, închise (de mulți ani), deși Salrom deținea licența.

Abia în 2024, Salrom a depus două proiecte de finanțare europeană, în valoare de 450 de milioane de euro, pentru a pune în valoare resursele de grafit din Gorj.

Proiectul „urmărește consolidarea lanțului de aprovizionare strategic al UE pentru tehnologiile energetice curate prin înființarea unor instalatii avansate de procesare la situl Baia de Fier pentru a transforma grafitul extras de aici în material de calitate pentru baterii, inclusiv grafen”, menționa Ministerul Economiei la data depunerii proiectului.

România ar fi prezentat anul trecut la Bruxelles și strategia sa de valorificare a grafitului, mai menționa ministerul.

Directorul Salrom, Marius Gubernat, a declarat recent, pentru ZF, că unul din proiecte se referă la redeschiderea perimetrului minier și extracția efectivă a șisturilor de grafit, iar celălalt la prelucrarea acestora, inclusiv pentru obținerea grafenului, care ar putea optimiza tehnologia litiu-ion folosită în prezent la bateriile mașinilor electrice, după cum nota Europa Liberă în 2021.

Îți mai recomandăm

Gorj | Comoara de miliarde de euro din care s-ar putea produce baterii electrice pentru autoturisme

Conform datelor europene citate de Strategia autorităților române, dimensiunea pieței grafenului din Europa a fost evaluată la 0,5 miliarde de dolari în anul 2022, dar ar urma să ajungă la 6,091 miliarde de dolari până în în anul 2032.

De precizat că UE a lansat în 2017 Alianța Europeană pentru baterii, cu scopul de a acoperi întreg lanțul de producție al acestora, pentru a recupera decalajul față de China și SUA.

România nu este, încă, o voce puternică în cadrul alianței, după cum nota portalul Euractiv, în 2023.

Pe de altă parte, Strategia privind mineralele neenergetice 2025-2035 prezintă ca prioritate „asigurarea exploatării superioare” a grafitului - pentru producerea în România a bateriilor - precum și a grafenului - „cu utilizare pe scară largă în industria electronică, aerospațială și apărare, energie, automobile, tehnologii biomedicale.”

Datele publice ale Direcției de Resurse Minerale din Ministerul Economiei și Digitalizării includ un tabel al materiilor prime critice pentru baterii, din România. Cuprind, pe lângă grafit, și litiul și cobaltul.

Tabelul menționează un zăcământ de litiu la Conțu, județul Sibiu, în munții Sebeș, explorat, după cum subliniază și Ștefan Marincea, dar neexploatat.

Potențialul de extracție este limitat, potrivit specialistului. Potențial mai mare ar putea avea argilele litinifere descoperite în anii '70 în zona Moldova Nouă, neexplorate însă.

Cobaltul, alt element esențial în producerea bateriilor, este menționat în tabelul amintit în unsprezece locuri, în special în Carpații Meridionali – munții Leaota și munții Sebeșului, dar și în munții Fărăgaraș, respectiv munții Zarandului – județul Arad și munții Bihorului.

Stronțiu și baritină Cercetătorul Ștefan Marincea spune că România are resurse importante și de stronțiu; a fost explotat în trecut la cariera de ghips la Cheia din județul Cluj. În nordul Moldovei, în județul Botoșani, există un zăcământ important de gips. Zăcământul are un strat important de celestină – sulfatul de stronțiu – și implicit stronțiu, materie primă critică. Stronțiul este folosit la magneții ceramici, aliaje cu aluminiul, pirotehnie și aplicații medicale. În prezent, importurile UE sunt realizate aproape exclusiv din Spania, al doilea producător mondial, după Iran. Și resursa de baritină – folosită în industria medicală, chimică și în protecția împotriva radiațiilor – din Obcinele bucovinene ar trebui revizuită, spune geologul, chiar dacă zăcământul este semi-epuizat, printr-o explorare nepotrivită. De asemenea, telurul – semiconductor pentru panourile fotovoltaice și descoperit în stare nativă în România (adică elementul în sine) se găsește în haldele de la Săcărâmb, rezultate din explorarea aurului și argintului în zonă. Ar exista o resursă de aproximativ 60 de tone, similară cu producția pe un an a celui mai important producător de la nivel european, Belgia, specializată în prelucrarea acestor resturi de la exploatările miniere. Tot ca subprodus al unor exploatări – a cuprului mai exact – se găsește germaniul, folosit la fibrele optice și la tehnologiile care asigură vederea pe timp de noapte, la Roșia Montană. Acolo a fost și expus de altfel, un minereu de germaniu, a cărui cristalizare arată că există un fond natural cu acest mineral, mai explică el.

Cuprul și lipsa unei uzine de prelucrare

Dintre materiile minerale critice și deopotrivă strategice, cuprul este cu siguranță cea mai exploatată.

Carierele de la Roșia Poieni, în județul Alba, respectiv de la Moldova Nouă, în Caraș Severin, au fost exploatate de decenii. Cupru s-ar găsi și în perimetrul minier concesionat inițial de Gabriel Resources, la Roșia Montană, mai exact în masivul Bucium-Rodu, spune Ștefan Marincea.

„Minereurile de cupru sunt în zăcăminte cu modele geologice variate care permit dezvoltarea în adâncime” și „se pot exploata și în carieră”, subliniază Strategia de dezvoltare a României pe următorii 20 de ani, realizată de Academia Română în 2016.

Strategia pentru resursele minerale neenergetice aprobată de Guvern în decembrie 2024 încadrează cuprul – evidențiat ca fiind de importanță strategică la nivel european – la resursele polimetalice, în combinație cu plumbul și zincul.

Sunt materii prime importante cantitativ și calitativ „cu termene de epuizare relativ îndelungate”; există totodată resurse importante de minereu și mine care pot fi adaptate noilor tehnologii, iar existența unor acumulări cu concentrații ridicate pot asigura rentabilitatea investițiilor, mai subliniază documentul.

Marea problemă a producție de cupru din România este lipsa unei uzine metalurgice de prelucrare.

Astfel, „de la Roșia-Poieni, de pildă, producția merge ca concentrat la export”, spune Ștefan Marincea. Ce lipsește este procesul de topire și rafinare a acestuia, sub formă de lingouri.

Cariera din Alba este exploatată de Cupru Min Abrud, companie deținută de stat. Recent, compania a anunțat că licența de exploatare i-a fost prelungită până în 2030 și a fost extinsă și pentru andezit și calcar.

Deși exploatează cel mai mare zăcământ din țară, estimat la aproximativ 900.000 de tone, compania îl prelucrează într-o formă primară și îl vinde apoi, prin intermediul traderilor, sub formă de concentrat, în străinătate.

Practic, întreaga valoare adăugată dispare, pe care România o plătește companiilor din alte state, la importurile de produse deja prelucrate.

Realizarea ciclului integrat de producție a cuprului în România (minereu de cupru-produs finit), în scop industrial, este definită de altfel ca o prioritate majoră a Strategiei minereurilor neenergetice.

Este necesară „identificarea unor investitori strategici pentru producerea în țară a produselor finite din cupru cu valoare adăugată mare, în concordanță cu dezvoltarea industrială și pentru a micșora importurile de produse similare din alte țări”, se arată în documentul strategic.

Deocamdată, nu există în lucru vreun proiect de construire a unei astfel de uzine.

Asta chiar dacă, în 2021, Moldomin, compania de stat care a exploatat decenii la rând perimetrul cuprifer Moldova Nouă, a fost preluată de cea mai mare companie minieră turcă, Eti Bakir, parte a grupului Cengiz, cu afaceri și în domeniul autostrăzilor în România.

Preluarea a stârnit controverse, investitorii turci fiind consiliați de fostul premier Victor Ponta.

Exploatarea nu a început încă, pe fondul unor dificultăți cu preluarea terenurilor din perimetrul investiției și a investițiilor masive în tehnologie necesare.

De altfel, zona a fost una constant afectată de poluare, atât pe timpul exploatării anterioare, cât și ca urmare a contaminărilor de la haldele de steril rezultate.

Riscul unei percepții negative legate de exploatările miniere cuprifere, cât și monitorizarea din partea Comisiei Europene legate de stoparea poluării la Moldova Nouă sunt prezentate ca provocări ale unor astfel de investiții.

Lacul de decantare Geamăna de la Roșia-Poieni - unde se scurge sterilul de la cariera cupriferă - a devenit subiect de controverse la nivel local, privind poluarea.

Ștefan Marincea spune că există tehnologii care permit reducerea poluării, atât în activitatea de extracție a cuprului, cât și în cea de prelucrare.

„Vorbim de energie verde, ne uităm cu admirație la turbinele eoliene, dar o astfel de turbină are super-magneți, din neodin (din grupa pământurilor rare, n.r.) dar și aproximativ 3 tone de cupru, pentru rotor și stator”, spune Marincea.

Dacă se vor găsi soluțiile potrivite, România poate avea un atu strategic foarte important.

„Potențialul producției de cupru este uriaș. Dacă vom avea și un smelter, vom putea livra cuprul lingou și doi, vom obține și destul de ușor banii, inclusiv europeni, pentru o astfel de investiție. Cred că putem ajunge de nivelul Poloniei, care realizează aproximativ 1% din producația mondială”, conchide Ștefan Marincea.

Cele mai multe importuri de cupru din UE - aproape 20% - provin din Polonia, dar în primii zece furnizori se găsește și Bulgaria.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.​