În regiunea ucraineană Donețk, cei care lucrează pentru asociații umanitare continuă să-și riște viețile pentru a evacua civilii blocați lângă liniile frontului.
Ievhen Tkaciov, șeful Misiunii Umanitare Proliska, este unul dintre voluntarii care merg în apropiere de front. Organizația lui a salvat de curând un bărbat în vârstă rămas singur după ce soția lui a fost ucisă.
„Încercăm să evacuăm un bunic, care are pierderi de memorie frecvente din cauza războiului și a rănilor”, spune Tkaciov pentru Serviciul Ucrainean al RFE/RL, în timp ce conduce printr-o zonă de luptă activă.
Bărbatul evacuat, Ghenadi Șcipakin, locuia împreună cu soția lui în satul Kalinove. Toți ceilalți locuitori au plecat, ei doi au ales să rămână – până când a lovit tragedia.
„Acum câteva zile, soția lui a fost ucisă de un dispozitiv exploziv”, spune Tkaciov.
„La marginea satului, era un fir-capcană. Soția mea l-a ocolit, dar un câine a trecut peste el și l-a declanșat”, explică bărbatul. „A murit după câteva zile. Rănile erau mici. Au fost ori o infecție, ori șocul. Am îngropat-o.”
După moartea soției, Ghenadi Șcipakin a rămas singurul locuitor al satului. A mers singur, pe jos, într-un sat vecin, Zoria.
„Satul e în ruine. Pe strada Podolski, care merge în sus pe deal, totul era ras. Nu a mai rămas nimic”, poveșteste el.
La Zoria l-a așteptat Natalia, o fostă vecină.
„Eram prieteni. Erau ca niște părinți pentru noi”, spune Natalia despre cuplul izolat.
„Nu aveau telefon, niciun fel de comunicare. A îngropat-o în magazie. Când s-o termina războiul, o să o înmormânteze cum se cuvine”, spune femeia.
Ghenadi Șcipakin va fi dus la Kiev, cu o ambulanță, să se vadă cu fiul său, cu care, din lipsa mijloacelor de comunicare, nu a mai vorbit de luni întregi.
Acum vorbesc pentru prima oară după un amar de vreme. „Bine, să ne vedem. O să ne descurcăm”, îi spune fiul.
Lui Ghenadi Șcipakin, războiul i-a răpit tot – însă măcar acum nu mai e singur.
Articol publicat inițial pe rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.