După tragedia de la Coletiv, o echipă de tineri voluntari, printre care și mulți it-iști, au fondat Code For Romania, o organizație neguvernamentală care a făcut multe proiecte pentru digitalizare, inclusiv în instituțiile publice.
Voluntarii au fost vizibili la alegerile recente prin crearea aplicației Vot Diaspora, prin intermediul căreia românii din străinătate primeau rapid informații clare despre cel mai apropiat loc unde pot vota.
În pandemie, au lucrat în cadrul programului creat de ei Task Force și au lansat mai multe platforme online de unde românii să își ia informațiile despre covid și vaccinare.
Din februarie 2022, voluntarii de la Code for Romania au decis să se ocupe de analiza și oferirea soluțiilor pentru diverse domenii importante cum sunt educația sau sănătatea.
Olivia Vereha, co-fondatoare Code for Romania, coordonează programele organizației din 2016, fiind pasionată de tehnologie și de modul în care digitalul poate modela și îmbunătăți viața de zi cu zi a oamenilor. Într-un interviu pentru Europa Liberă, Olivia susține că ea și colegii ei vor să creeze aplicații funcționale și să ajungă la soluții digitale care au ca scop rezolvarea problemelor care ne vizează pe toți.
Europa Liberă: Proiectul vostru CivicLabs cuprinde cercetări din mai multe domenii, inclusiv Educație și Sănătate. Cum ați ajuns să vă ocupați de domeniul educației, unul foarte important pentru toată lumea?
Olivia Vereha: Programul nostru Civic Labs își apleacă atenția asupra mai multor zone critice din cinci domenii-umbrelă din România. În fiecare an, ne propunem atingerea a câte unui obiectiv în fiecare dintre cei cinci piloni pe care îi adresăm: educație, sănătate, grupuri vulnerabile, mediu și participare civică.
În educație, ultima arie analizată de noi a fost cea accesului la educație pentru populația generală a României, în timp ce anii trecuți ne-am uitat la pregătirea cadrelor didactice și la modul în care școala pregătește copiii pentru a deveni adulți funcționali cu abilități pentru viața reală.
La debutul fiecărui ciclu de cercetare, identificăm toți actorii relevanți din domeniu (instituții publice, experți, organizații neguvernamentale, companii sau grupuri de inițiativă).
Derulăm interviuri și focus grupuri dedicate pentru a înțelege care sunt punctele nevralgice din sector și cum se manifestă. Verificăm informațiile analizând studii, rapoarte, lucrări de specialitate și seturi de date relevante. Acolo unde avem posibilitatea inițiem propriul studiu cantitativ.
Odată ce lista de probleme este clară, parcurgem o etapă de cercetare legislativă pentru a putea desluși contextul normativ în care ele se manifestă și a putea înțelege care sunt constrângerile cu care ne confruntăm în dezvoltarea de potențiale soluții.
Apoi, urmează o etapă de cercetare tehnică, prin care ne propunem să analizăm produsele digitale dezvoltate în sector, parcursul lor, succesul sau eșecul acestora și motivele care le-au cauzat, dar și pentru a descoperi cum au fost rezolvate probleme similare pe întreg globul și a învăța din asta.
Echipați cu o înțelegere complexă a sectorului, mergem mai departe în etapa de ideație și incubare în care generăm concepte de soluții digitale pentru a remedia, ameliora sau rezolva aceste probleme. Conceptele sunt apoi testate cu experți și apoi prototipate și documentate pentru a fi aduse într-o etapă gata de dezvoltare tehnică.
Pentru că ați cercetat diverse surse din educație cum vi se pare accesul la date publice privind învățământul românesc?
Olivia Vereha: România are o problemă cronică în ceea ce privește datele în orice domeniu. Pentru că nu lucrăm cu standarde de date în niciun sector, fiecare entitate care produce sau procesează date în domeniul educației o face pe măsura abilităților sale.
Lipsa unei strategii de digitalizare coerente la nivel național care să ajute educația să aibă parte de sisteme informatice adecvate care ar ajuta la standardizarea, colectarea și deschiderea datelor îngreunează de asemenea orice dorință de a avea un panou de bord complet în ceea ce privește educația în România.
În privința digitalizării, cum caracterizați sistemul de educație din România?
Olivia Vereha: Suntem departe de a fi digitalizați în educație. Avem infrastructură digitală puțină și chiar așa puțină cum este, este subutilizată ca urmare a gradului redus de alfabetizare digitală în domeniu.
Personal, consider că acum avem o ocazie bună, grație și susținerii care vine din partea Uniunii Europene, să regândim strategia de transformare digitală în educație ca să putem beneficia în câțiva ani de un mediu funcțional de lucru din această perspectivă. Cu grijă la incluziune, la a nu lăsa niciun copil și niciun dascăl în urmă.
Pentru că digitalizarea nu este doar despre actul educațional în sine, ci despre întregul ecosistem al educației - managementul școlilor, pregătirea cadrelor didactice, conectarea bazelor de date, integrarea copiilor cu nevoi speciale, cooperarea cu părinții și cu serviciile conexe care se adresează celor mai vulnerabili dintre noi etc.
Avem nevoie ca atunci când implementăm reforme în general în învățământ să avem în cameră și specialistul care poate să indice cum anume trebuie integrat mediul digital în aceste reforme ca să le susțină și să le amplifice impactul.
Sunt multe date relevante din sistemul de educație care lipsesc, de exemplu, numărul copiiilor ucraineni din sistemul public românesc. În ce măsură it-iștii de la Code for Romania ar putea face o platformă cu aceste date relevante?
Olivia Vereha: Soluția digitală pentru a colecta și a publica aceste date nu este deloc complicat de realizat. Ce este relevant este să existe procedura prin care aceste date sunt raportate de către unitățile de învățământ în mod regulat. Cât timp instituția care poate solicita aceste date își dorește implementarea unei astfel de soluții, partea tehnică este simplu de configurat.
Astfel de proceduri care standardizează/ uniformizează modul de colectare a informațiilor direct de la sursă ar rezolva 99% din problemele legate de orice tip de date din sistemul educațional.
Problema ar rămâne poate o parte dintre datele istorice care la rândul lor ar trebui aduse la un numitor comun, preluate din tabele excel, pdf-uri și alte sisteme care sunt acum în funcțiune.
Elevii au stat aproape 2 ani online. Cu ce am rămas după acest interval?
Olivia Vereha: Am rămas cu o mai bună conștientizare a faptului că tehnologia poate să faciliteze accesul la educație, dar cred că pandemia, în multe situații, a amplificat anumite probleme pe care sistemul le avea deja. Un exemplu ar fi restrângerea accesului pentru unii dintre copiii care nu aveau mijloacele tehnice fizice necesare pentru a se conecta la orele online.
De asemenea, de menționat ar fi că această perioadă ne-a arătat și că nu este suficient să dai laptopuri, tablete sau telefoane personalului didactic, ci trebuie să te asiguri că aceștia au tot sprijinul necesar să le utilizeze in mod optim. Cred că am rămas cu o imagine mult mai clară asupra punctelor nevralgice din sistem, dar și cu oportunități de a le rezolva mult mai evidente.
Printre soluțiile propuse în privința educației este și o hartă a învățământului românesc. Cum se poate realiza o astfel de hartă?
Olivia Vereha: Răspunsul este simplu: cu date. Cât timp vom reuși să construim un mecanism, o procedură și o metodă simplă pentru inspectorate, școli și profesori de a transfera date, care să nu le îngreuneze și mai mult viața, vom reuși să putem centraliza și analiza o radiografie corectă a sistemului.
Iar mai important, dincolo de o soluție tehnică prin care ne uităm la date este de fapt ce facem cu informația pe care ele ne-o relevă: cum utilizăm aceste insight-uri în a implementa programe care într-adevăr dau rezultate în mod eficient.
În condițiile în care nu există semnal bun la internet, în ce măsură ajută digitalizarea scolilor din mediul rural?
Olivia Vereha: Lipsa accesului la internet desigur limitează plaja de soluții care pot fi implementate pentru a ajuta copiii din mediul rural, dar nu complet. Există soluții care pot fi folosite pentru studiul individual care pot fi instalate pe dispozitive iar elevii pot lucra singuri sau asistați de părinți sau alte persoane care desfășoară programe în zone defavorizate.
România nu stă extrem de rău la acoperire când vine vorba de acces la telefonie și internet. Ce lipsește foarte mult este infrastructura de suport pentru zonele defavorizate ca ele să poată să utilizeze aceste servicii.
Abandonul școlar este una dintre problemele din educație analizate de voi. Propuneți o platformă de vizualizare de date despre abandonul școlar. Ce ar conține o astfel de platformă și cui i-ar fi de folos?
Olivia Vereha: De multe ori, problemele cu care ne confruntăm în educație și nu numai sunt perpetuate și adâncite în special de faptul că responsabilitatea pentru implementarea unor măsuri menite să repare lucrurile este foarte difuză.
Cine are în fișa postului reducerea abandonului școlar? Cine ar putea interveni pentru a ne asigura că din ce în ce mai mulți copiii primesc atenția cuvenită pentru a nu părăsi sistemul educațional? Cine îi verifică pe cei de mai sus că au implementat și și-au făcut treaba adecvat?
În momentul în care planul de implementare este vag și taskurile nu sunt atribuite corespunzător este evident că nu vom reuși să rezolvăm nicio problemă. În cel mai bun caz sperăm la tratarea unor simptome și nu adresăm cauza problemei.
Soluțiile pe care le propunem în zona aceasta acoperă două tipuri de nevoi: aceea de a avea un sistem de prevenire, de identificare timpurie a copiiilor cu risc și cea de intervenție în cazul elevilor care deja au rămas în urmă dar pot fi reintegrați prin programe bine proiectate de educație remedială.
Pregătirea profesorilor este o temă des întâlnită în ultimii ani, mai ales în România Educată a președintelui Klaus Iohannis. Code for Romania propune un sistem de mentorat video pentru profesori. Cine ar coordona un astfel de sistem și care ar fi trainerii?
Olivia Vereha: Există o instituție în România care se ocupă cu pregătirea cadrelor didactice, Casa Corpului Didactic. În mod normal o astfel de librărie/ platformă educațională online pentru pregătirea tinerilor care intră ca profesori, învățători, educatori etc în școli ar fi administrată de un astfel de actor.
Desigur, nu am recomanda să o facă singur, ci să colaboreze cu organizații care deja fac o treabă excelentă în pregătirea cadrelor didactice, cum ar fi Teach for Romania sau alte ONG-uri care se concentrează pe excelență în sistemul educațional.
Ei au de asemenea și personalul potrivit pentru a preda aceste cursuri, pentru a produce materiale relevante și pentru a asista pas cu pas cadrele care abia pornesc la drum în cariera lor.
Ce relații aveți cu autoritățile din educație și cu autoritățile în general față de soluțiile propuse de voi?
Olivia Vereha: Destul de dificilă. Au existat momente în care ne-am intersectat, însă ele sunt rare. Colaborăm foarte bine cu organizații neguvernamentale din sector ceea ce ne ajută să venim cu propuneri de sisteme care să amplifice rezultatele lor.
Am găsit deschidere pentru multe dintre soluții dar, cum spuneam și anterior, partea tehnică este cel mai simplu pas, efortul de coalizare a inițiativelor pe un anumit subiect, corelarea cu cadrul legislativ etc sunt condiții necesare pentru ca astfel de soluții să funcționeze.
