Stabilită de peste 17 ani în Elveția, mamă a doi copii, Gabriela Mirescu este unul dintre creierele Rezist Zürich. A studiat științe politice, comunicare și politici sociale la Universitatea din Fribourg, Elveția, a lucrat în cercetare și are propria firma de consultanță. Când Rezist Zürich a reușit să îi boicoteze liderului PSD Liviu Dragnea vizita politica la Parlamentul Elvețian, unul dintre cei care a depus eforturi în acest proiect a fost Gabriela. Și tot ea se află în spatele anchetei deschise de Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului ONU referitor la înăbușirea protestelor din 10 august 2018. Protestele Rezist au făcut înconjurul lumii. Este de ajuns? Sunt cei de la Rezist mulțumiți? ”Nu putem să protestăm la nesfârșit. Trebuie să ne implicăm politic. Implicarea politică este o formă de civism. De civism înalt”, spune într-un interviu cu Europa Liberă Gabriela Mirescu. ”Voi face pasul spre politică. Voi candida pentru alegerile europarlamentare din partea PLUS”, adaugă ea.
Europa Liberă: Gabriela, de ai plecat din România și cu ce te ocupi în Elveția?
Gabriela Mirescu: „Am plecat din Timișoara de peste 17 ani și am venit la Fribourg, în Elveția, ca student. Am ales Universitatea din Fribourg, care este foarte specială. Mi-am facut studiile în două limbi, fiind o universitate bilingvă- germană și franceză. Pe perioada studiilor am avut marele noroc să fiu remarcată de doi profersori care conduceau un institut de cercetare- Institutul pentru federalism, afiliat universității, care mi-au propus să lucrez cu ei. Am devenit asistent universitar. Institutul este un centru internațional de consultanță în domenii ca federalism, descentralizare, integrarea socială și protecția minorităților.
Am avut parte de oameni care au avut foate multă încredere în mine și care m-au tratat ca pe un egal. Acest lucru mi-a marcat cariera profesională. Am învățat să gândesc în baza unor priorități, global și pragmatic. Înainte de absolvire am fost contactată de un think- tank apoi am intrat în spațiul de consultanță, în arena ONG-urilor, în consultanța internațională, mi-am făcut o experientă de lucru in mediul diplomatic si al politicii internaționale. Din 2014 mi-am deschis propria firmă de consultanță, care are mandate extrem de interdisciplinare și variate, de la scriere de proiecte, la evaluare de proiecte- inclusiv în România. În plus, ofer coaching în comunicre, și aici închidem cercul și ajung în mediul dimplomatic și politic.”
Europa Liberă: Înțeleg că data de 31 ianuarie 2017 are o semnificație aparte pentru Gabriela Mirescu? Ne explici de ce?
Gabriela Mirescu: „În seara de 31 ianuarie 2017 mă ocupam de băiețelul meu, atunci în vârsta de un an, care avea febra. L-am vegheat până târziu și după ce a adormit am citit știrile - a urmat o noapte alba. Când am parcurs stirea cu OUG13 au început sa-mi curgă spontan lacrimi pe obraji. Am urmărit cu sufletul la gura reacția celor din strada. Dimineața la prima ora eram la politia locala din Fribourg- orășelul mic în care locuiesc, cerând autorizație de protest, deși acestea se cer cu cel puțin doua săptămâni înaintea evenimentului. Funcționarilor de la politie li s-a părut extrem de grav ce se întâmpla la București și mi-au aprobat o autorizație în regim de urgenta, pentru 20 de minute de protest. La primul meu protest împotriva OUG am fost circa 9 oameni, dintre care vreo 6 erau propria mea familie și niște prieteni apropiați.Dar au fost și 3 români pe care îi vedeam pentru prima data. Venisera special de la Berna pentru acest protest - asta mi-a dat speranță.
Asa am înțeles ca e esențial sa ma conectez cu mai multi dintre cei ce gândesc ca mine și se găsesc în apropiere. Politolog fiind, un cotidian local mi-a solicitat un punct de vedere privind situația din România. Apoi un alt cotidian elvețian mi-a luat un interviu, apoi un post de radio - și asa mi-am dezvoltat o rețea media pe care apoi am continuat sa o folosim la Rezist Zürich. Vorbind elvețienilor despre România am simțit din nou speranță și am văzut cât de important e sa vorbim despre ce ne framanta si sa cautam noi forme de exprimare. În Zürich aveau loc proteste cu sute de romani. Asa ca i-am contactat pe organizatori. Aflasem si de un operator și fotograf roman, foarte talentat, care locuiește în Berna - Stelian Pavalache. Deși sunt o fire timida, l-am contactat și pe el și, asa, fără sa-l fi cunoscut. I-am propus sa ne vedem la următorul protest din Zürich, unde sa filmam și sa intervievam romanii adunați acolo, la urma urmei pentru a se exprima. Mi se părea important sa le dau o voce acelor oameni aflați departe de România, sa vorbim cat mai multi, cat mai tare.
Si în acea seara i-am cunoscut pe Stelian, Mihnea, Ramona, Mihaela, Adela - toți acum colegi în ceea ce a devenit apoi oficial și legal asociația Rezist Zürich. Acele interviuri pline de emoție au fost și prima noastră colaborare și au rulat ulterior pe pagina de FB a asociației. Ca pentru multi români, 31 ianuarie a fost pentru mine, un moment de mare umilință, dar și de renaștere și conectare cu oameni acum foarte dragi, pe lângă care cu siguranță as fi trecut neștiutoare pe strada, dacă nu ne aduceau evenimentele astea împreună.
Europa Liberă: Ce ți-ai dorit să iasă din protestele la care ai participat sau pe care le-ai organizat?
Gabriela Mirescu: „Mi-am dorit ca mesajele noastre sa aibă un impact dublu acasă: sa trimită speranța și curaj celor ce ieșeau sa-și exprime ferm opiniile pe străzile României.Sa le transmitem ca nu sunt singuri. Si, ca toți ceilalți, mi-am dorit sa le transmit politicienilor corupți, care fac eforturi sa denigreze și sa restrângă drepturile cetățenești ale diasporei, ca și noi, chiar dacă am plecat sa ne atingem potențialul pe alte meleaguri, n-am părăsit niciodată definitiv România. Cozile din fata consulatelor, votul diasporei care a influențat decisiv în 2014 cursul politic al tarii, protestele diasporei de departe sau din 10 august când am venit atât de multi în Piața Victoriei e felul nostru de a ne întoarce acasă. E felul nostru de a spune ca vedem tot, ca înțelegem perfect drumul periculos spre care o mâna de corupți încearcă sa arunce România și noi nu vom permite ca acest lucru sa se întâmple.
Europa Liberă: Ce a insemnat 10 august 2018 pentru tine?
Gabriela Mirescu: „10 August 2018 a fost o zi care nu ochii au lăcrimat de la gaze, cât sufletul de durere -ziua în care multora chiar ne-a plâns sufletul. Dar și momentul în care am înțeles că le e teama de noi și că trebuie să fim și mai curajoși, sa ne articulam vocile și mai ferm. De asta zeci de mii de oameni gazați, loviți și în stare de soc am strigat într-un suflet până n-am mai avut voce NU PLECAM! Iar eu am luat in serios ce-am strigat atunci. Am construit o valiză imensa din partea asociației Rezist Zürich pe care am împins-o printre protestatari. Valiza, simbolul celor nevoiți sa-și părăsească prietenii, părintii, și copiii … Valiza, care e martorul tăcut al atâtor rupturi și suspine mute din familiile românești. Valiza care duce visuri și lacrimi peste granițele tarii, s-a întors acasă. Si vai, cum a fost primita de proprii conducatori! Când mă pregăteam să mă retrag la hotel, puțin după ora 23, a început dintr-o data calvarul. Am alergat cu toții, am pierdut și valiza - dar, ce poveste frumoasa - fotograful Asociației 21 Decembrie 1989, George Stancu a salvat-o din calea jandarmilor și mi-a redat-o a doua zi, când am continuat sa protestam în Piața Victoriei. Nu pot vorbi prea mult despre acțiunea jandarmilor, defapt a guvernului român împotriva noastră, a propriilor cetățeni. Imaginile cu oamenii pe care i-am văzut purtați pe brate, povestea domnului care și-a pierdut ulterior viata …
Tin însa sa subliniez ca nu teama a fost cea care ne-a copleșit în acele momente de groaza, ci umilința și furia. Pe de alta parte, totuși, 10 August a fost defapt o zi care a adus romanii împreuna. Am vorbit cu atât de multi oameni pe care nu i-am văzut niciodată, cu multi m-am îmbrățișat, cu alții m-am înțeles din priviri. Era că o întâlnire calda de familie cu vreo suta de mii de membri. Asta e cea ce a contat mult in final.
Europa Liberă: Tu ești unul dintre cei ce a dus petiția privind violentele jandarmeriei la ONU. Cum a fost la Geneva?
Gabriela Mirescu: „Petiția “jandarmeria e toxica” și raportul privind violentele de la 10 august sunt realizate de către comunitate Declic, cu care Rezist Zürich colaborează excelent. Ei au strâns cele 80 de mii de semnaturi. Rezist Zürich a preluat din partea de relații cu ONU. La întâlnirea cu funcționarii Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului de la ONU eu am vorbit și în calitate de martor al evenimentelor. Am spus tot ce s-a întâmplat, tot ce am trăit pe 10 August în București. Acum ONU investighează acțiunile autorităților de la București. Vedeți cat e de important ca fiecare dintre noi sa își asume un rol în schimbarea asta atât de necesara? Făra inițiativa Declic și fără semnăturile celor peste 80 de mii de oameni simpli care au semnat petiția, ne-ar fi fost foarte greu sa pătrundem la ONU. Deci fiecare gest a contat, lucrurile funcționează bine când oamenii buni își asuma chiar și o acțiune minima pentru binele public.
Europa Liberă: La REZIST Zurich protestați. Este de ajuns pentru a schimba România așa cum doriți voi?
Gabriela Mirescu: „La Rezist Zürich organizăm proteste. Mai întâi au fost proteste de solidaritate cu cei care protestau în România, și încet-încet, ne-am gândit să ne găsim propria nișă, propriul culoar de alergare, și ne-am gândit să sensibilizăm opinia publică elvețiană cu privire la ce se întâmplă în România. Dar ceea ce noi am discutat și am stabilit, ținând cont că vorbim despre lucruri negative pentru România, este că trebuie să fim atenți ca orice story negativ să fie îmbrăcat pozitiv. Astel, deși am fost chemați să vorbim despre corupție în presa elvețiană, deci despre un lucru negativ, am pus totul într-un cadru pozitiv. Am spus da, corupția este un lucru rău, dar românii sunt extraordinari, societatea civilă este extraordinară și au ieșit în stradă să își spună părerea. Asta este componenta noastră de diplomație publică, în care noi promovăm România într-un context bun, chiar dacă, în esență, avem de transmis lucruri nu foarte bune. Dar acest lucru se va schimba în curând. Eu sunt convinsă că în curând o să vorbim de România numai de bine.”
Europa Liberă: Care este pasul următor?
Gabriela Mirescu: „Implicarea în politică…Poate că pare un paradox să te implici politic dintr-o necesitate civică. Eu cred că sursa răului și urâtului pe care îl trăim astăzi în România este acest vacuum politic. Este acest spațiu gol, lăsat pe scena politică românească și care este ocupat de un singur partid, de aceleași mentalități cu metehne prăfuite care de fapt îi sufocă zilnic pe români. Ceea ce se întâmplă pe scena politică românească este, de fapt, sursa sufocării și stării de frustrare permanentă a celor mai mulți români care se confruntă cu instituții ale statului în care nu pot avea încredere, în care se confruntă cu o incompetență crasă în administrația publică, este sursa răului. Oamenii sunt scârbiți de politică, nu vor să facă politică, iar asta este un cerc vicios. Pentru că a face politică este esențial. A face politică înseamnă a te interesa de felul în care funcționează și este construit sistemul în care îți duci viața. Deci politica influențează viața și destinul întregii tale familii. Și atunci când lucrurile nu funcționează bine trebuie să intervii și să spui: asta nu este în regulă. Dar să te intereseze doar ce este in spațiul tău privat, asta nu este în regulă. În general, casele românilor sunt foarte curate, foarte cochete, asta mă frapează mereu când merg acasă: câtă grijă și câte investiții se fac pentru interioarele apartamentelor, sau caselor, dar strada din fața casei este spartă sau murdară. Trebuie să înțelegem că și acolo, în fața casei, este acasă. Și acela este spațiul nostru. Este acel ”acasă” colectiv. Iar pentru asta trebuie să ne pese mai mult. Când Partidul PLUS a deschis oportunitatea candidaturilor la europarlamentare mi-am spus că este important să acționăm cu tot ce avem la dispoziție pentru a duce această schimbare mai departe. Nu putem să protestăm la nesfârșit. Sursa răului fiind acest vacuum politic, acest vacuum trebuie umplut cu oameni care nu au probleme penale, cu oameni competenți și care știu ce înseamnă integritatea, și care știu că a fi ales într-o funcție publică înseamnă, de fapt, a servi. Este un rol prin care cel ales este acolo pentru a servi comunitatea. El dă mai mult, decât primește. El se pune la dispoziția și în slujba comunității. Implicarea politică este o formă de civism. De civism înalt. Astfel, am luat rapid decizia de a-mi depune și eu candidatura în cursa internă a nou-înființatului partid Plus pentru alegerile europarlamentare. Tot ce am vrut este să fiu sigură că am făcut tot ce mi-a stat în putință. Apoi vreau să arăt oamenilor simpli, ca mine, că trebuie să ne implicăm politic care să ducă la o infuzie nouă, la un grup de oameni care să facă politică altfel, să facă astfel ca România să devină un actor respectat si luat în seamnă la nivel internațional. România are un potențial diplomatic extraordinar, prin prisma poziției geostrategice, și a alianțelor strategice la care este parte. Are nevoie doar de o poltică internă stabilă și o deschidere pentru temele mari.”
*pozele din articol realizate de Stelian Pavalache.
