Exercițiul militar Steadfast Defender 24 implică 90.000 de militari din toate cele 31 de state membre ale alianței militare, cărora li se alătură și Suedia invitată de NATO la diferite tipuri de manevre pe uscat, pe mare și în aer pe o perioadă de patru luni.
În timp ce documentele oficiale ale NATO nu fac o referire directă la o potențială ofensivă rusească pe teritoriul aliat, este destul de evident că Alianța vrea să testeze modul în care poate face față „în timpul unui scenariu de conflict emergent simulat cu un adversar apropiat”.
În privat, surse NATO recunosc fără ezitare că „desigur că asta înseamnă Rusia”. Și uitați-vă la geografie și la ceea ce face alianța și devine și mai evident.
În linii mari, Steadfast Defender 24 include două faze.
Prima fază începe la sfârșitul lunii ianuarie și implică întărirea transatlantică a forțelor.
Aceasta este, de fapt, cheia pentru a vedea dacă Statele Unite pot desfășura un număr mare de trupe și echipamente în Europa pentru a funcționa în apărare.
Nu subestimați simbolismul acestui lucru, pentru că Statele Unite intră acum în faza fierbinte a campaniei sale electorale prezidențiale, care va culmina în noiembrie.
Și cu aceasta, există, desigur, o șansă considerabilă ca alegătorii americani să readucă la Casa Albă un președinte care a pus la îndoială scopul NATO și în special articolul-cheie 5, care precizează că un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor.
Fără angajamentul american în acest sens, întrebarea ipotetică ar fi dacă alianța militară mai funcționează. Iar aceasta este o întrebare care nu va dispărea încă.
Imaginea trupelor americane în timp ce execută diferite tipuri de atacuri amfibii în Atlantic și pe coastele Regatului Unit, Norvegiei și Spaniei în următoarele două luni ar putea să nu calmeze complet temerile europene cu privire la niște State Unite mai puțin angajate în viitorul apropiat.
Va fi totuși o priveliște impresionantă cu mai mult de 50 de portavioane, fregate și distrugătoare.
A doua parte a exercițiului
A doua fază a exercițiului este la fel de crucială și este probabil să fie cea care arată cu adevărat dacă NATO își poate apăra Flancul Estic.
Potrivit Alianței, scopul aici este de a vedea dacă poate „desfășura și susține operațiuni complexe multi-domeniu pe parcursul mai multor luni, pe mii de kilometri, din nordul îndepărtat până în Europa Centrală și de Est și în orice condiții”.
Acesta ar fi tipul de război la care s-ar putea aștepta Alianța, dacă Rusia ar ataca.
Începând cu mijlocul lunii februarie și până la sfârșitul lunii mai vor fi implicate până la 80 de platforme aeriene, cum ar fi avioane de luptă F-35, elicoptere și drone, precum și peste o mie de vehicule de luptă, inclusiv 166 de tancuri.
Epicentrul va fi în Polonia și statele baltice, precum și în Germania, care va acționa ca un centru major pentru consolidare și coordonare.
Unele elemente ale exercițiului sunt programate însă în întreaga regiune nordică, inclusiv Suedia care încă nu este membră.
De asemenea, vor fi implicate țări precum Cehia, Ungaria, Macedonia de Nord, România și Republica Moldova - o țară non-NATO și neutră din punct de vedere constituțional.
Din motive evidente, nimic nu va avea loc în Ucraina, iar trupele ucrainene nu vor participa la niciunul dintre antrenamente.
Testarea planurilor de apărare
Aceasta va reprezenta prima șansă adecvată pentru NATO de a testa detalii ale noilor sale planuri de apărare, convenite la summitul de la Vilnius, din iulie anul trecut.
Este vorba despre un document de 4.000 de pagini, în care fiecare aliat știe exact ce parte de teren din alianță ar trebui să apere dacă NATO ar fi atacată.
Un alt test important va fi să vedem cât de bine funcționează Forța Întrunită de Reacție Foarte Ridicată (VJTF) a alianței, care a fost creată ca răspuns direct la anexarea Crimeei de către Rusia în 2014.
Conținând aproximativ 6.000 de soldați care ar trebui să poată fi desfășurați în câteva zile în orice parte a Alianței, acesta va fi una dintre componentele cheie ale oricărui potențial atac ce ar trebui contracarat.
Chiar dacă exercițiul a fost planificat de ani de zile, el vine într-un moment crucial.
După doi ani de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, jocurile militare ar trebui să acționeze ca o asigurare că Alianța este pregătită în cazul în care războiul depășește granițele NATO.
Ultimul exercițiu mai mare decât acesta a avut loc în 1988 și a implicat 125.000 de soldați. Doar „Trident Juncture” în 2018 s-a apropiat oarecum ca proporție: 50.000 de participanți.
Vor avea efect?
Cu toate acestea, întrebarea este dacă va calma cu adevărat temerile din Europa, deoarece livrările de arme către Ucraina au scăzut alarmant în ultimele luni.
Președintele comitetului militar al NATO, Rob Bauer, declara în toamnă că industriile occidentale de armament trebuie să crească producția, deoarece „fundul butoiului este acum vizibil”.
Și au existat o mulțime de avertismente oficiale în ultima vreme că aliații europeni trebuie să se pregătească că războiul în curs de desfășurare ar putea să nu fie limitat doar la Ucraina. Și acest lucru nu este numai din țările apropiate frontului.
Șeful armatei belgiene, Michel Hofman, a menționat recent că nu este exclus ca Putin să deschidă un al doilea front în Moldova sau în statele baltice.
Și omologul său suedez, Micael Bydén, a avertizat recent că toată lumea din țara sa „trebuie să se pregătească mental pentru război”, declanșând aproape o panică în națiunea scandinavă. Unii oameni s-au grăbit la magazine pentru a cumpăra combustibil suplimentar și kituri de supraviețuire.
Ce efect va avea Steadfast Defender în cele din urmă, rămâne de văzut, dar în această primăvară vom vedea imagini care poate să îi sperie și să-i liniștească pe europeni în egală măsură.
