Ce vârstă ai/aveți?
Sal ,
Ai văzut probabil pe Insta sau TikTok că duminică e o zi importantă. Ai 20 de ani și nu ai votat niciodată până acum. Și, hey! De ce ai face-o?
Cu ce te ajută să pui ștampila pe unul sau pe altul pentru primăria orașului în care oricum nu ești sigur dacă vei mai locui peste patru ani? Sau pe bucata aia de hârtie în care oameni pe care nu prea îi cunoști îți cer să-i ajuți să prindă un mandat de europarlamentar bine plătit (ce se votează mai exact, gen? – află din linkul ăsta).
Hai să-ți zic ceva: mai ții minte sala de clasa nevăruită și cu dâre de mucegai pe tavan în care ai învățat până la 18 ani? Aia putea fi altfel, dacă primarul și echipa lui de consilieri găseau câteva mii de lei să o renoveze!
În alte cazuri, a fost mai mult decât mucegai – cum s-a întâmplat în această școală din Odorheiu Secuiesc, unde internatul liceului s-a dărâmat peste elevi și l-a ucis pe unul dintre ei, înainte să împlinească 18 ani.
Tu ai avut „noroc” să nu-ți cadă școala în cap, dar puteai avea computere noi, o tablă inteligentă sau alte echipamente școlare super-șmechere – dacă cineva de la primărie s-ar fi preocupat să le cumpere.
Also, mai știi căzătura aia urâtă cu bicla – când ai intrat fără să-ți dai seama într-o groapă în timp ce mergeai pe trotuar? Vei avea și la 40, și la 80 de ani cicatricea de pe brațul pe care ți l-ai rupt, chiar dacă între timp ți-ai făcut un tatuaj acolo.
N-ar fi fost mai bine să fi avut o pistă de biciclete pe care să te dai după ore, cum ai văzut că sunt la Amsterdam, unde te-au lăsat ai tăi să mergi cu prietenii după ce ai luat Bac-ul?
Apropo de Amsterdam. Sau Paris, Berlin, Roma, Viena, Budapesta, Bruxelles, Praga, Varșovia sau câte și mai câte orașe de pe lista ta de must see.
Știu că știi ce au toate aceste orașe în comun – sunt din Uniunea Europeană. Însă te-ai gândit cum ar fi fost să nu le poți vizita sau să studiezi în ele atât de ușor precum o faci acum?
Știi de cine depind toate astea? De oamenii ăia pe care nu-i știi de pe buletinul de vot, care vor influența configurația viitoarelor instituții europene. Aceste instituții decid măsuri precum cea care îți permite ție să mergi cu trenul gratuit prin Europa (pont: cum s-o faci, dacă nu știi).
Tot ei - îmbrăcați în costume pe care tu juri că n-ai să le porți niciodată (așa cum am jurat și unii dintre noi) - decid dacă, peste zece ani, vei mai putea prinde un job la fel de ușor ca astăzi în țări pe care bunicii tăi le vedeau numai în atlasul geografic.
Vrei să-ți deschizi o mică firmă de software? O poți face cu bani europeni! Te vezi fermier și vrei să începi o afacere imediat după facultatea de agronomie? Vezi că se dau bani pentru asta, dar ai grijă cum îi cheltui!
Vrei să mergi la un concert într-un alt oraș al țării, dar te lași păgubaș când vezi că faci 10 ore cu trenul până acolo? S-ar putea să ai noroc în câțiva: România are bani de la UE pentru trenuri și autostrăzi, trebuie doar să-i cheltuie.
Cum ar fi să nu ai toate astea? Am aflat, noi, la Țară în Service.
Salutare ,
Sunt convins că ai citit în presă de alegeri. Ai votat deja de trei sau patru ori până acum, însă simți că votul tău nu prea a contat.
Unii dintre cei pe care i-ai ales, după câțiva ani de mandat, au ajuns „baroni”. Despre alții, ai aflat că au luat șpăgi de milioane de euro. Alții cărora le-ai dat votul, odată ajunși în funcție, au trecut pe la muncă din an în Paște.
Ești dezamăgit, dar știi că nu-i pedepsești în niciun fel stând acasă. Dimpotrivă.
Nu poți sta acasă când știi că, în numele tău, primarul și cei din jurul său se împrumută în neștire. Ai aflat de la Europa Liberă: numai datoriile făcute de metropolele României depășesc 1,5 miliarde de lei, în care cetățenii acestora sunt puși gaj. Inclusiv tu.
Poate tot la noi ai citit că nu doar orașul tău este sufocat de blocuri construite pe principiu „lasă, bă, că merge și așa!”: mai o parcare în loc de spațiul verde din PUZ, mai un etaj în plus față de cele prins în autorizație. Noi i-am zis, la Țară în Service, „metoda intrării în legalitate”. Ție îți e și silă să-i pui etichete.
Te-ai fi așteptat, dacă tot s-a construit fără discernământ, măcar să se modernizeze infrastructura, să se construiască școli sau cabinete medicale. Știi deja că la tine în oraș nu-s; de la noi ai aflat că e la fel în mai toate marile orașe ale țării.
Știi ce e ăla oraș smart și ai vrea și tu. Primești însă prea puține de la al tău. Știi cum ar trebui să arate un oraș curat și ai vrea și tu. Poate doar dacă ai norocul să locuiești unde trebuie. Știi că noxele respirate în trafic îți abuzează plămânii de câte ori mergi la muncă și nu mai vrei.
Vrei școli, parcuri, spații verzi, utilități, străzi asfaltate.
Și mai știi că astea se pot face fie cu bani publici din țară, fie cu cei pe care Uniunea Europeană îi dă deja de aproape două decenii pentru ca țara să se dezvolte. Sau altfel spus, pentru ca oamenilor care trăiesc în România să le fie bine.
Pe scurt, ideea e ca românii să se bucure de identitatea lor națională, dar în același timp și de libertatea de circulație și de educația & tehnologiile secolului XXI.
Mai concret?
Ai un prieten care și-a deschis o brutărie cu bani europeni. Un altul care și-a montat panouri fotovoltaice. Altul și-a luat o mașină electrică. Altul muncește în Germania.
Ai o prietenă care a fost în Piața Victoriei când guvernanții din 2017 voiau să mutileze codurile penale și să încurajezeze corupția și știi cât de importantă a fost presiunea europeană, alături de cea a străzii, pentru ca acest lucru să nu se întâmple.
O altă amică și-a făcut curaj să scoată la iveală furturile comise de director la ea în firmă, după ce România a cedat presiunii europene și a votat o lege a avertizorului de integritate, o lege care îi protejează de presiuni și concediere pe cei care au curajul să spună lucrurilor pe nume și să dea în vileag nereguli sau abuzuri.
Un prieten mai îndepărtat lucrează la Ocolul Silvic și ți-a spus că parlamentarii au înăsprit pedepsele pentru furturile de lemn, pentru a respecta aceleași „angajamente europene”. Iar un altul a ajutat o familie de refugiați ucraineni cu banii pe care i-a primit de la UE, via guvernul român.
Știi de angajamentele din PNRR, adică Planul Național de Redresare și Reziliență, lansat în timpul pandemiei de Covid 19, și cum de implementarea unor reforme precum digitalizarea administrației publice depind cele 29 de miliarde de euro din acest program european. Poate pe unii i-ar fi interesat doar banii din acest pachet, însă cu siguranță pe tine te interesează și reformele.
Iar grație felului în care este organizată Uniunea Europeană, banii vin numai dacă se fac reformele.
Parcă nu îți vine să crezi când citești despre autostrăzile care se construiesc astăzi în România, dar știi că, fără bani europeni, în locul șantierelor astăzi ar fi în continuare pârloage.
Și mai știi ceva: sunt prea puține, e nevoie și de altele.
Dar construcția celor de peste cinci sau zece ani va depinde de abilitatea politicienilor români de a negocia cât mai bine viitorul exercițiu financiar al UE, care începe după 2027.
Așa că nu sta acasă. De abilitatea unui politician român de a vorbi fluent engleză și de a folosi prevederile UE în favoarea intereselor tale depinde cât de repede ajungi la mare într-o vară sau cât de rapid ajunge o ambulanță dintr-un sat de munte într-o capitală de județ. Salvând sau nu o viață.
Evident că asta ține și de primari și administrațiile locale. Dar și de europarlamentari.
Pe 9 iunie, votezi și pentru Primărie, și pentru Uniunea Europeană.
Ați văzut în ultimele săptămâni, la televizor, cât de mult își doresc candidații să vă câștige votul.
Știți însă din experiența de viață și a celor trei decenii de când votați cu regularitate că acea atât de obișnuită ștampilă înmuiată în tuș albastru a fost plătită scump. Nu apare în viața noastră by default, gratis, fără efort și fără atenție la derapajele Puterii.
Vă amintiți 10 august 2018? Vă amintiți Mineriadele? Vă amintiți Revoluția Română?
Sau mai recent – poate mai uitați una-alta, dar nu puteți uita niciuna din experiențele din ultimii patru ani care v-au enervat. Sau despre cele prin care au trecut alții, pe care le-ați aflat de la știri.
Ca atunci când ați mers la o rudă de la țară și v-ați simțit rău, dar ați aflat acolo că satul nu mai are un medic de ani de zile ca să vă ia o tensiune. Ați citit apoi pe www.europalibera.romania.org/ Europa Liberă că problema e sistemică: peste 1.300 de comune din țară nu au medic.
Știți că nu în fiecare dintre aceste localități e vina primarului, dar dacă acesta ar fi construit un dispensar nou-nouț, cu toate dotările, chiar e de crezut că n-ar fi găsit un doctor?
Altădată, problema de sănătate părea mult mai gravă, însă ați aflat de la spitalul din orașul dvs. că nu are cine să vă trateze. Nu sunt specialiști.
Tot la noi ați citit apoi că sistemul e strâmb: medicii fug chiar și de orașe, dacă nu găsesc în ele condițiile de viață pe care le cer în comparație cu ce au găsit în Occident la vreun intership sau în timpul studiilor în UE. Fug la București. Sau la Iași, Cluj-Napoca sau Craiova.
Bine măcar că acolo se construiesc spitale regionale. Noroc cu banii europeni, v-ați spus când ați citit știrea. Ne iertați că apoi v-am stricat noi tot cheful amintind că promisiunea clădirii lor e veche de două decenii.
Nu e cazul oare să înceapă să ne pese nu în general, la nivel de principii, ci foarte, foarte practic? Pentru că democrația - dacă e cu adevărat democrație - aduce bunăstare.
Restul, sunt eșecuri neasumate, bla-bla-uri sau fake-uri, politicianisme și/sau propagandă putinistă de-a dreptul, știm ce vorbim.
Iar dacă vreți și cel mai simplu și mai puternic argument, amintiți-vă că toate valurile migratoare ale lumii se îndreaptă spre țările democratice, nu spre dictaturi și autoritarisme.
Da, e de ținut minte și de dat mai departe: democrația aduce bunăstare.
Și, implicit, mai aduce ceva. Democrația înseamnă compasiune și milă pentru cei diferiți și pentru cei mai vulnerabili dintre cetățenii unei societăți.
Iar dacă oroarea e încă la ea acasă în anumite instituții ale statului din România, asta nu înseamnă decât că mai mult de lucrat și de îndreptat.
Cinismul, șefii atotputernici, nepăsarea, tăcerea-omerta își au rădăcina în penuria și mizeria regimului comunist, dar și în ineficiența politicilor publice și în incompetența și corupția unor responsabili, nu-i așa?
N-ați trecut, slavă Domnului, prin ce au trecut mii de bătrâni din toată țara încarcerați în ceea ce presa, inclusiv noi, la Europa Liberă, am numit „azile ale groazei”.
Oare chiar nu știau nimic despre acele locuri oribile primarii din acele orașe? Nici consilierii? Nimeni de la Primărie? Parcă nu prea vă vine a crede.
Într-o seară de weekend, ați aflat cum doi pensionari din Crevedia au murit după ce o stație GPL a explodat lângă casa lor.
Ați citit apoi în Europa Liberă despre cei doi primari menționați în contextul tragediei: unul care nu a raportat niciodată că la acea stație se petrec lucruri suspecte; celălalt – e cel a cărui familei deținea stația GPL.
V-ați bucurat când ați aflat că va crește pensia, chiar dacă nu prea ați înțeles de ce mărirea vine ca urmare a negocierii dintre niște politicieni români cu Uniunea Europeană – jalon în PNRR, i-au zis. În fine, bine că au recalculat-o în plus, nu în minus.
Vă necăjește când una dintre nepoate vă spune că, după ce își termină studiile în Olanda, vrea să rămână acolo. Dar oare vă bucurați în gând că are de ales?
Și că, în definitiv, Uniunea Europeană e acasă, așa că nepoata vă poate vizita oricând.
Misiunea Europei Libere în România este promovarea principiilor democratice. Dar nu ar folosi la nimic dacă articolele noastre ar fi un șir lung de prelegeri. Noi credem că democrația este practică.
La Europa Liberă România, identificăm problemele societății – fie că vorbim de o lege strâmbă sau un abuz asupra unui cetățean – și le tratăm cu cel mai puternic antidot anti-non-sens, anti-dictatură și anti-abuz inventat de umanitate: întrebarea „de ce”?
În ultimii patru ani, am scris despre despre problemele din Sănătate, Infrastructură, Educație, privilegiile instituțiilor de forță și Justiție, stranii reminiscențe ale vechiului regim, furtul din bani publici, jaful din păduri. Toate acestea, într-o formă sau alta, au legătură cu ziua alegerilor.
De ce?
Pentru că democrația autentică aduce bunăstare societății, toleranță pentru cei diferiți și compasiune pentru cei vulnerabili.
Democrația e practică. Ca și prietenia.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
