Linkuri accesibilitate

Dosarul privind victimele-copii de la Siret din timpul regimului comunist ar putea fi redeschis


 Romica Penciu este simbolul campaniei „Ocrotiți prin exterminare”. Istoricii vor ca opinia publică să înțeleagă ce s-a întâmplat în căminele-spital din România. Născută pe 23.09.1969, internată la Plătărești în 1978 și transferată la adulți în 1987, a murit în spital în 2000.
Romica Penciu este simbolul campaniei „Ocrotiți prin exterminare”. Istoricii vor ca opinia publică să înțeleagă ce s-a întâmplat în căminele-spital din România. Născută pe 23.09.1969, internată la Plătărești în 1978 și transferată la adulți în 1987, a murit în spital în 2000.

Curtea de Apel București a admis cererea Institutului de Studiere a Crimelor Comunismului împotriva ordonanței de clasare a dosarului referitor la crimele comise de regimul comunist privind sute de copii supuşi la tratamente neomenoase la Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc salută decizia Curții de Apel București care a admis solicitarea Institutului de a putea sesiza Curtea Constituțională cu privire la ordonanța de clasare a dosarului referitor la crimele comise de regimul comunist privind sute de copii supuşi la tratamente neomenoase la Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret.

Pe 25 iunie 2018, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a înaintat un denunţ către Parchetul General cu privire la săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase aplicate în timpul regimului comunist copiilor aflați în Spitalul pentru copii neuropsihici cronici Siret.

Denunţul făcea referire la perioada 1 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, în care au murit 340 de minori.

Pe 13 martie 2023, un procuror de la Parchetul General a emis o ordonanţă de clasare în acest caz, iar pe 7 aprilie 2023, IICCMER a depus o plângere împotriva acestui document, pe care îl considera nelegal şi netemeinic, la procurorul ierarhic superior.


„Plângerea IICCMER noastră a fost respinsă de procurorul ierarhic superior, invocându-se faptul că IICCMER nu ar avea un «interes legitim» pentru a formula o asemenea cerere, nefiind o veritabilă victimă implicată în dosar, ci un simplu denunțător. După ce ne-a fost comunicată această soluție (21 martie 2024), am formulat o nouă plângere împotriva Ordonanței de clasare, conform art. 340 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, sens în care s-a format dosarul nr. 2477/2/2024 pe rolul Curții de Apel București”, spune IICCMER.

Procurorii spun că nu au găsit suficiente probe care să demonstreze că minorii au fost supuși la tratamente inumane, lăsați fără hrană și asistență medicală sau abuzați fizic și emoțional.

Procurorii spun în ordonanța de clasare că au închis dosarul din cuza zecilor de declarații ale unor părinți care nu și-au vizitat niciodată copiii sau a celor care trebuiau să îi îngrijească.

În perioada 1966-1991, arată documentele strânse de istoricii-anchetatori și trimise către Parchet în 2017:

  • 394 de copii au murit în spitalul-cămin de la Păstrăveni, jud. Neamț
  • 138 de copii au murit în spitalul-cămin Cighid, jud. Bihor
  • 239 de copii au murit în spitalul-cămin Sighet, jud. Maramureș.

Toți copiii erau internați ca nerecuperabili, iar statul ar fi trebuit să le asigure condiții în vederea recuperării cu scopul încadrării în munca socialistă.

Despre toate aceste cămine-spital și despre felul în care copiii abandonați, născuți cu deficiențe sau bolnavi ajungeau în căminele-spital, 27 la număr, din vremurile comuniste, Europa Liberă a publicat o serie de articole, pe care le găsiți pe site-ul nostru.

Imaginile cu condițiile în care erau ținuți copiii au înconjurat mapamondul imediat după Revoluția din decembrie 1989. Subnutriți, hrăniți cu un terci din amestec de formulă de lapte și făină de cereale, legați de paturi, spălați cu apă rece și fără medicamente.

La 35 de ani de la deschiderea ușilor instituțiilor de ocrotire, Parchetul General, autoritatea supremă de cercetare a crimelor de natură penală, a încercat să închidă fereastra spre adevăr, reducând șansele ca România să mai descopere vreodată și să își asume statal și instituțional vreo vină pentru moartea a mii de inocenți.

Pe 17 mai 2024, un judecător din cadrul acestei instanțe a decis admisibilitatea sesizării IICCMER cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, dosarul urmând să ajungă pe rolul Curții Constituționale pentru soluționare.


În cazul în care Curtea Constituțională decide că ordonanța de clasare a dosarului este neconstituțională, decizia de clasare nu mai are efecte legale.

Cu alte cuvinte, dosarul va fi redeschis, iar procurorii trebuie să reia investigațiile și să continue procedurile legale.

„IICCMER reiterează angajamentul său ferm față de adevăr și justiție, fiind motivat de dorința de a restabili memoria victimelor și de a aduce lumină asupra nedreptăților trecutului. Prin educație și sensibilizare, institutul poate și trebuie să contribuie la recunoașterea și reparația injustiției suferite de aceste victime, consolidând astfel rolul său esențial în apărarea drepturilor lor”, spun cercetătorii institutului. „Este obligatoriu să ne asigurăm că suferința și nedreptățile suferite de acești copii nu sunt uitate și că responsabilii sunt aduși în fața justiției”, spun aceștia.

În 2017, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) trimitea procuraturii dosarul care privea tratamentul la care fuseseră supuși timp de peste 30 de ani minorii din căminele de la Păstrăveni, Cighid și Sighet.

Timp de șase ani, procurorii au audiat zeci de martori, au exhumat rămășițele unor copii și au stat de vorbă cu foști angajați. Au analizat actele epocii. Și au ajuns la concluzia că e prea târziu ca să trimită pe cineva în judecată pentru a fi tras la răspundere, pentru că agresiunile au fost individuale și izolate. Și nici nu au considerat că statul comunist a urmărit organizat să extermine în masă o categorie socială vulnerabilă.

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.

  • 16x9 Image

    Dora Vulcan

    Dora Vulcan este Senior Correspondent și s-a alăturat echipei Europa Liberă în ianuarie 2020. A intrat în presă în 1992 ca reporter de politică internă la România liberă. A devenit apoi jurnalist de investigații specializat în Justiție, preocupat de ingerința politicului în anchetele penale. În paralel, Dora a fost și stringer BBC. A scris la Revista „22” despre plagiatele din mediul universitar, a acoperit domeniul politic la Reporter Global (partener The Economist în România) și a fost editor coordonator la departamentul Social al agenției Mediafax. A fost consultant pentru filmul „De ce eu?”, despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait, o tragedie cu implicații politice care a marcat anii 2000.  

XS
SM
MD
LG