În 15 ianuarie, oficial Ziua Culturii Naționale, când se aniversează 171 de la nașterea lui Eminescu, revista Familia, unde a debutat poetul în 1866, se găsește într-o situație fără precedent: Consiliul Județean Bihor care o finanțează a decis preluarea prin absorbție de către Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai”. În aceeași situație se află și revista culturală de limbă maghiară Várad, înființată în 2001 și finanțată de C.J.Bihor din 2006. Argumentul general este scăderea cheltuielilor administrative, promisă de Ilie Bolojan în campania sa pentru funcția de președinte. Însă cultura este un domeniu complex care trebuie înțeles.
Reduceri și restructurări pe toată linia
În octombrie 2020 s-a votat o organigramă prin care aparatul propriu al Consiliului Județean Bihor se reducea la aproape jumătate, de la 194 de posturi la 97. S-a trecut mai departe la instituțiile subordonate, cum ar fi structura Protecției Copilului și a serviciilor sociale unde au rămas aprox.1000 de angajați din aproape 1200. Deciziile luate de consilierii PNL aflați într-o majoritate copleșitoare au fost aplaudate de cetățeni, mai ales că noul președinte dădea exemple convingătoare de funcționari plătiți generos pentru muncă puțină. Reducerile și comasările au continuat, afectând și instituțiile culturale subordonate.
Prioritar s-au produs tăieri de posturi: Muzeul Țării Crișurilor a rămas cu 101 posturi din 130, Filarmonica a pierdut 10, Teatrul „Regina Maria” a păstrat 121 angajați cu normă întreagă și 12 cu jumătate de normă din 148, Teatrul maghiar Szigligeti a rămas din 147 de posturi cu 109, plus 6 norme reduse. Altă măsură a fost comasarea unor instituții: revistele Familia și Várad au fost absorbite de Biblioteca Județeană „Gh.Șincai” ca departamente, Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale a fuzionat cu Şcoala de Arte Francisc Hubic, cu 34 angajați după comasare din 47 ai celor două instituţii.
În ședința din 15 decembrie se arăta că au fost reduse până la acel moment 420 de posturi în total, ceea ce ar însemna 21% economie la buget. Bizar este că documentele de fundamentare nu conțin cifre, pentru a se vedea care sunt sumele efectiv economisite. Această întrebare am pus-o insistent președintelui C.J.Bihor.
Revistele culturale acuză lipsa de autonomie
Trecerea în subordinea Bibliotecii Județene a revistelor de cultură a iritat o parte din mediul intelectual orădean, care se teme de pierderea independenței editoriale împreună cu personalitatea juridică. Mai exersată în a-și apăra identitatea, comunitatea maghiară a inițiat o petiție online pentru ambele publicații, semnată până în prezent de peste trei mii de persoane, în mare parte maghiari. S-au invocat tradiția glorioasă de 155 de ani a revistei Familia și importanța revistei Várad pentru identitatea maghiarilor, s-au făcut ironii la adresa fostului primar Bolojan, s-a condamnat pe tonuri dramatice comasarea forțată pentru care strămoșii „s-ar răsuci în mormânt”. Totuși, nicio ofertă de sponsorizare sau de susținere nu s-a remarcat printre semnatari.
„Oare de ce ar trebui desființate două reviste culturale în mijlocul pandemiei; două instituții al căror buget nu înseamnă niște sume exorbitante, mai mult, ale căror încasări planificate fuseseră atinse. Cerem CJ Bihor să revină asupra intenției acesteia”, sublinia scriitorul Péter Demény, inițiatorul petiției fără efect.
Motivată cu necesitatea reducerii de costuri și a eficienței, trecerea revistelor la bibliotecă presupune tăierea unor posturi și a cheltuielilor administrative. „Au fost desființate posturile de manager, posturile administrative și posturile de specialitate contractuale. Cele 8 posturi care au rămas vor fi incluse în cadrul Bibliotecii Județene Bihor, astfel că activitatea editorială a celor două reviste va continua”, se arată în situația transmisă Europei Libere de președintele C.J.Bihor.
Vedem că revista Familia cu 5 angajați din 10 va economisi aprox. 225.000 lei, iar Várad aprox. 344.000 lei, cu doar 3 angajați din 7 , plus un colaborator. În total, aprox. 570.000 lei economii pe an din salariile celor două reviste. Analiza sumelor arată că întreținerea, adică utilitățile, revistelor erau de 25.500 lei pe an, sumă nesemnificativă. Personalul din organigramă trăgea la cântarul bugetului.
„Revistele nu vor avea de suferit editorial. Am promis și repet că ele vor fi libere”, a dat asigurări Ilie Bolojan la Radio Europa Liberă.
Libertățile dincolo de cheltuieli
Libertatea presei și drepturile culturale sunt însă probleme delicate.
„Revista Familia nu este o publicaţie de interes local, ci o revistă culturală naţională, editată sub egida Uniunii Scriitorilor din România, cu un rol-cheie atât în întreţinerea unei activităţi literare profesioniste în judeţul Bihor, în partea de nord-vest a României, cât şi în întregul metabolism al literaturii române. Ca bun de patrimoniu cultural imaterial, ea nu poate fi lichidată şi transformată într-un compartiment subaltern al unei instituţii care are o cu totul altă funcţie”, a reacționat Uniunea Scriitorilor.
Pe Facebook, scriitorul Mircea Mihăieș, redactorul șef al revistei Orizont, îl acuză noul șef al CJ că decizia sa ar afecta întreaga cultură din Bihor: „Distinsul liberal a înțeles că trebuie să facă tabula rasa din cultura bihoreană. Recte, să transforme revistele Familia și Várad , care apar la Oradea, într-un fel de buletine ale Bibliotecii Județene Bihor. Evident, în numele mult aplaudatelor reduceri de personal. Unor astfel de personaje degeaba le spui ce înseamnă pentru cultura și spiritualitatea României „brand”-ul Familia”. Revista Echinox de la Cluj și-a exprimat solidaritatea împotriva a ceea ce a numit „intruziunea politică în cultură”.
Cei doi directori de revistă lăsați fără post, poetul Ioan Moldovan și scriitorul Szücs László, s-au acomodat diferit cu ideea, dar ambii se tem că asigurările verbale ale autorităților legate de păstrarea independenței revistei se pot risipi. Redactorii revistei Familia se pregătesc să predea inventarul și patrimoniul, precum și pentru transferul celor cinci colegi la bibliotecă.
Szücs László nu dorește să continue în această formulă:„Am fost tratați ca niște infractori, de parcă am fi furat, nimeni nu ne-a întrebat ce am realizat în cei 15 ani de când existăm, dacă am adus ceva pentru cultură sau, fiindcă e vorba de economii, dacă am produs fonduri proprii. Chiar azi am virat la Biblioteca Județeană 125.000 lei, veniturile proprii pe 2020”, a declarat pentru Europa Liberă. Revista maghiară scotea lunar și o publicație pentru sate, Biharország, precum și cărți.
În jurul revistelor culturale se coagula mișcarea literară orădeană, cu serate, lansări, concursuri și alte evenimente. Nu e clar dacă acestea vor continua. Ligia Mirișan, directoarea Bibliotecii Județene „Gh.Șincai”, ne-a spus că nu cunoaște încă ce nevoi tehnice, cum ar fi tehnoredactare, tipar, distribuție etc., sau de promovare ca lansări, aniversări etc., au aceste reviste, dar va încerca să le acopere cerând buget suplimentar de la CJ Bihor.
Discriminare! strigă maghiarii
Revistele nu se predau, totuși, fără luptă. A fost depusă o acțiune în contencios pentru anularea hotărârilor de fuziune, ne-au confirmat cei doi foști directori. Argumentele sunt lipsa transparenței decizionale și a unei analize a activității revistelor evaluate managerial cu calificativul „Foarte bine”, transmiterea documentelor fără respectarea termenelor legale, iar suplimentar pentru Várad , faptul că nu s-au transmis documentele în limba maghiară (județul are 25% maghiari) și nesocotirea propunerii revistei de a accepta bugetul redus, urmând să completeze din alte surse, în schimbul păstrării personalității juridice.
A fost depusă de o casă de avocatură și o sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării motivată de reducerea comparativ mai drastică pentru Várad, rămasă cu doar 3 posturi:„Se pare că ungurii au tras chibritul scurt”, au comentat ironic avocații. Și la Teatrul Maghiar restrângerea s-a făcut mai sever, cu o diferență de 12 posturi tăiate față de instituția similară românească.
Ilie Bolojan a explicat pentru Europa Liberă că atât Teatrul Maghiar, cât și revista, au de acoperit un public mai redus, fiind vorba de o comunitate etnică de 25%, față de 75% români.
Revistele culturale fără salon de reanimare
Nu este prima dată când o revistă primește lovituri administrative, însă pandemia a agravat situația. Revista Tomis din Constanța, reapărută în 1966 sub girul lui Tudor Arghezi, a dispărut în 2010 printr-o hotărâre a Consiliului Local condus de Radu Mazăre. Tribuna lui Slavici fondată la Sibiu în 1884, trecea în anii 1996-1997 prin criză, lăsată din brațe de Ministerul Culturii, șansa ei fiind preluarea în 2002 de către Consiliul Județean Cluj sub egida căruia apare bilunar. În 2012, președintele de atunci al C.J.Mureș îi pusese gând rău revistei Látó din Tg.Mureș, dorind desființarea. Protestele cetățenilor din oraș au reușit să împiedice decizia, revista există și în prezent.
Nici săptămânalele prestigioase tipărite, care nu apar sub egida Uniunii Scriitorilor, ca Dilema Veche sau revista 22, nu se află în siguranță cu finanțările din publicitate, din proiecte și sponsorizări.
Dilema, reînființată cu capital privat în 2004 sub numele de Dilema veche, după ce Fundația Culturală Română nu a mai finanțat-o, s-a aflat la limita dispariției anul trecut. În luna mai, Andrei Pleșu, fondator, scria:„Nu pot să nu devin melancolic la gîndul că ea va dispărea. Și că, într-un moment de comă, nu se găsește, prin preajmă, nici un salon de reanimare”. Campania de comunicare despre COVID-19 plătită de guvern a fost o gură de oxigen pentru supraviețuire. „Am tăiat masiv bugetul, și, după apelul lansat de Andrei Pleșu, am fost salvați de un sponsor generos”, a declarat pentru Europa Liberă Sever Voinescu, redactor șef al săptămânalului.
Toate aceste exemple ridică însă și problema atât de dificilă a managementului cultural. Programele europene deschid deja de mulți ani linii de finanțare inclusiv pentru dezvoltare sustenabilă și proiecte integrate, iar companiile multinaționale sponsorizează ele însele diverse proiecte culturale. Obținerea de fonduri este însă o profesie în sine. Vom încerca să prezentăm în perioada următoare și situația unor unor instituții care au astfel de angajați în organigramă și cu ce rezultate.
