Percepția că România a luat la timp măsurile restrictive și astfel ține sub control pandemia, care nu evoluează la fel de violent ca în Italia sau Spania, a fost încurajată luni chiar de președintele Klaus Iohannis, care a făcut un „bilanț intermediar” împreună cu miniștrii cabinetului Orban. Este însă o percepție falsă.
„Noi raportăm doar ce testăm. Nu avem capacitatea de a descoperi mai mult de 300 de cazuri noi pe zi. Cel mai rău mă supără această frenezie a conducerii, care spune că vom avea doar 10.000 de cazuri, pentru că am luat măsuri nemaipomenite. E fals”, explică, pentru Europa Liberă, medicul Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate, care estimează că numărul real de cazuri de Covid-19 este mult mai mare decât cel raportat oficial. Doar că în lipsa testării la scară largă, autoritățile nu îl pot certifica. Este una dintre marile vulnerabilități care reies dintr-o analiză a câtorva puncte din gestionarea de către România a crizei provocate de pandemie.
1. Cât testezi, atât Covid-19 ai. Incapacitatea României de a testa pacienții
Numărul mic de teste de coronavirus făcute de autorități a fost un subiect fierbinte și reprezintă în continuarea cea mai mare vulnerabilitate în această criză. Fără să testeze cât mai mult, un stat nu poate cunoaște dimensiunea epidemiei de Covid-19 de pe teritoriul său și deci nici să ia măsuri adecvate. Până pe 6 aprilie, în România se făcuseră 41.000 de teste pentru noul coronavirus, un număr foarte mic, comparativ cu alte state unde s-au făcut sute de mii de teste populației, de la începutul pandemiei.
Inițial, problema a fost că în România nu existau suficiente aparate de testare. „Erau doar câteva. Acum avem 39, din care multe nu funcționează încă, și o capacitate de vreo 4.000 de teste pe zi”, spune Sorin Paveliu. Apoi, s-au cumpărat aparate, însă nu există suficient personal calificat să le folosească: „Ele presupun un personal ultraspecializat, nu doar specializat. Acele substanțe se diluează și se manevrează de șapte ori până le pui în aparat”.
Coronavirus România. Numărul zilnic de teste făcute de autorități
Medicul Sorin Paveliu mai explică faptul că în acest moment, statul nu are capacitatea de a procesa mai mult de circa 4.000 de teste pe zi, ceea ce, statistic vorbind, ar însemna că nu se pot confirma mai mult de 300 de cazuri de Covid-19 pe zi, chiar dacă acestea există în realitate. Chiar dacă se fac câteva mii de teste în fiecare zi, câteva sute se „ard” pe confirmarea vindecării pacienților – pentru a putea fi externați din spitale, cei care scapă de simptomele Covid-19 trebuie să fie testați două zile la rând negativ. Din restul testelor făcute, statistic, în jur de 10% ies pozitive. Cea mai mare rată de teste pozitive într-o zi a fost, în România, de 18%, spune Paveliu, un record care nu se va depăși în condițiile actuale.
Practic, în loc să documenteze o rată exponențială de creștere a cazurilor de Covid-19, România o face liniar: câte 200-300 de cazuri detectate pe zi, pentru că atât se poate testa, explică medicul Sorin Paveliu.
Indicatorul cel mai bun care estimează statistic numărul real al cazurilor de Covid-19 este numărul cazurilor ajunse la Terapie Intensivă. Luni, 6 aprilie, erau 179 de persoane internate la ATI, conform Grupului de Comunicare Strategică. Paveliu susține că statisticile celorlalte state care au testat mai mult arată că în jur de 5% din cazurile cu simptome ajung în această situație gravă. La rândul lor, cazurile cu simptome serioase reprezintă cam 20% din totalul persoanelor infectate de coronavirus. Pornind de la această cifră de la ATI, confirmată de realitatea naturală, nu de testele pe care statul român nu are capacitatea să le facă, Sorin Paveliu estimează prin extrapolare că în prezent numărul real al cazurilor de infecție depășește cu mult 10.000.
„În străinătate ajung să fie testați, la noi nu. Când vom ajunge la 10.000 raportați, o să avem probabil în jur de 50.000. Iar asta se va vedea când se vor colmata paturile de la Terapie Intensivă”, spune expertul.
2. (Ne)pregătirea sistemului de sănătate
Așa s-a văzut cum funcționează un spital românesc din afara marilor centre clinice. Adică alandala.Sorin Ioniță, Expert Forum
Situațiile de tipul celor apărute la spitalul județean din Suceava, dar și în alte unități sanitare din țară, combinate cu lipsa echipamentelor pentru cadrele medicale au dat naștere la episoade care i-au scandalizat pe mulți. Totuși, astfel de situații au apărut în multe alte țări din Europa, în această pandemie, în România fiind amplificate în special de lipsuri și disfuncționalități deja cronice ale sistemului de sănătate.
Un exemplu este sistemul de managament al spitalelor, care nu este axat pe specialiști, explică Sorin Paveliu: „S-a mers pe ideea că directorii pot să nu fie medici. Cum era și cazul managerului Râmbu, de la Suceava. El era economist, a fost bun la gestionarea banilor pentru renovarea spitalului. Dar directorii ar trebui să treacă printr-un curs de trei ani de formare, ar trebui să capete și solide cunoștințe medicale, inclusiv de epidemiologie. Acolo a fost tembelism”.
Sorin Ioniță, expert în politici de administrație publică, spune pentru Europa Liberă că Suceava, cel mai vizibil focar de coronavirus din România la momentul acutal, este doar o ilustrare a condițiilor din sistemul medical al României, în general. „Arată carența generală, pe ei i-a lovit primii, dar oriunde se putea întâmpla ce e acolo. Și așa s-a văzut cum funcționează un spital românesc din afara marilor centre clinice. Adică alandala, intră și iese lumea cum vrea, cu sacoșe, cum e în spitalele românești. E foarte greu să sufli acum în fluier și să zici – stați, de mâine avem circuite și facem farmacie”, explică Ioniță.
Autoritățile au luat măsuri care să reducă presiunea de pe unitățile sanitare, cum ar fi reducerea internărilor și a intervențiilor chirurgicale la strictul necesar, de urgență, gândirea unui sistem de împărțire pe linii a spitalelor, în ideea de a difuza pacienții infectați cu Covid-19 în mai multe locuri. Sistemul are însă carențe, explică medicul Sorin Paveliu.
„Spitalele de linia întâi, cele de boli infecțioase, s-au umplut. Cele de linia a doua se pot umple foarte repede, paturile de acolo sunt uneori mai puține decât în cele de boli infecțioase. Apoi sunt paturile din spitalele desemnate special pentru Covid-19. Dar acolo sunt probleme foarte mari, pentru că sunt spitale orășenești, de regulă. Trimiți acolo pacienți cu simptome mici sau asimptomatici, dar când unul se face rău peste noapte, ce faci, că nu ai ATI? Aceste spitale se bazează pe ideea că atunci când cineva ajunge rău, îl transferă. Asta e o chestiune teoretică, în situația de acum poate dura zile”, spune Paveliu.
3. Dotările sistemului sanitar. Fără echipamente de protecție
Pandemia de coronavirus a prins România nepregătită chiar și la minimul necesar pentru protecția celor de la care se așteaptă „să lupte în linia întâi” cu coronavirusul – cadrele medicale.
„Nu aveam absolut nimic să ne protejeze, de unică folosință, cu excepția sălilor de operații. Stocuri zero. Dar și alte țări au avut problema aceasta, uneori mai rău. Singurul lucru era să fi făcut o aprovizionare, dar în momentul în care a izbucnit pandemia, era cvasi-imposibil”, arată medicul Sorin Paveliu, care consideră că „în condițiile date”, reacția autorităților față de sistemul sanitar a fost totuși „foarte bună”.
Numai cine nu a purtat niciodată mască de protecție, mănuși și eventual combinezon poate spune că acei oameni se puteau proteja. N-ar fi putut.Sorin Paveliu, medic, expert politici de sănătate
Nici alte state nu aveau depozitele pline de „provizii” medicale. Și medicii din Germania, Italia, SUA s-au plâns că echipamentele de protecție nu sunt de ajuns.
Analistul Sorin Ioniță consideră că „nimeni nu avea stocuri pregătite”, pentru că în sistemele medicale moderne acest lucru este ineficient: „Nimeni nu ține stocuri, toată lumea planifică pentru vremuri normale, ca să optimizeze resursele. Este o dezbatere despre cum se pregătește Rusia, unde a rămas sistemul sovietic cu depozite mari și redundanță în sistem, dar să vedem dacă mai funcționează sau nu. Dar în Europa nu poți spera la așa ceva, pentru că e o azvârlire de resurse pe fereastră. Nu ai 15.000 de paturi să le ții degeaba, că o dată la 50 de ani îți vine o epidemie”.
Lipsa echipamentelor de protecție și dezorganizarea din unele unități sanitare a dus la infectarea multor cadre medicale și chiar închiderea unor spitale întregi, care au intrat în carantină.
Sorin Paveliu consideră însă că, și cu echipamente suficiente, ar fi fost greu ca medicii să nu se contamineze. „Contaminarea personalului medical este inevitabilă”, spune Paveliu: „Numai cine nu a purtat niciodată mască de protecție, mănuși și eventual combinezon poate spune că acei oameni se puteau proteja. N-ar fi putut. La combinezon, este o adevărată artă să îl dai jos fără să te atingi, la fel cum e să îți pui halatul în sala de operație. La noi, mulți nici nu au avut ce să dea jos”.
4. Starea de urgență. Și-a închis România carapacea la timp?
Percepția încurajată de autorități este aceea că statul român a luat din timp măsurile restrictive de izolare a populației și a teritoriului național. Un scenariu matematic arăta că România se afla cu 19 zile în urma Italiei, atunci când a fost decretată starea de urgență, pe 16 martie.
Pe 26 februarie, în România se confirma primul caz de coronavirus, iar 20 de zile mai târziu, președintele Klaus Iohannis instaura starea de urgență, după ce în prealabil autoritățile luaseră deja măsuri care au închis școlile, au restricționat zborurile și transporturile către România, precum și adunările publice. Sunt măsuri luate cam în același timp de aproape toate statele europene diferențele fiind de zile sau de câteva săptămâni.
Sorin Ioniță consideră că instaurarea regimului de stare de urgență „s-a făcut relativ devreme”, față de realitatea epidemiei din România: „Politic poate fi o bilă albă, pentru că devenise tema de dezbatere numărul unu. Lumea se împărțise, în felul acesta au desumflat problema. Ar fi fost scandalul mare dacă nu ar fi făcut-o”.
5. Măsurile economice. Un început timid, în siajul Europei
Guvernul Orban a anunțat mai multe măsuri de sprijinire a populației și firmelor, în criza economică provocată de pandemia de coronavirus. Printre acestea, susținerea cu bani de la buget a firmelor care își bagă angajații în șomaj tehnic sau amânarea ratelor la bănci, pentru populație și a dărilor către stat, pentru firme.
„Sunt în linie cu evoluția lucrurilor”, consideră profesorul de economie de la ASE, Cristian Păun, consilier pe probleme economice al liberalilor. „Economia este înghețată și atunci era normal să se asigure veniturile oamenilor, într-o primă fază, prin conectarea directă la bugetul de stat – acea variantă a șomajului tehnic, care nu poate dura foarte mult. Eu sper să vedem foarte curând și un plan B, pentru redresarea economică. Se fac niște eforturi, în sensul garantărilor pentru finanțările legate de capitalul de lucru și pentru investiții, probabil zilele acestea se va lansa un program cu garanții de stat de finanțare a IMM-urilor, care au fost foarte afectate”, a explicat pentru Europa Liberă Cristian Păun.
Sorin Ioniță arată că România a încercat să urmeze modelul altor state din UE, dar că ar putea apărea probleme din cauza configurației politice de la București: „Guvernul a conturat un pachet economic – bun, prost, e cam în media europeană și cam cât ne permitem. Cam ce face Europa au copiat și ei. Dar problema rămâne că ei nu au majoritate în Parlament, iar dacă ei dau ordonanțe și după o vreme ceilalți votează altceva, cum se întâmplă acum cu pachetul economic”.
„În momentul de față, tot ce înseamnă măsuri adresate stimulării producției și reîntoarcerii la locul de muncă ar trebui să domine. Ar trebui premiate acele companii care se reîntorc la muncă mai repede sau care păstrează locurile de muncă, creează locuri noi și își adaptează producția la această perioadă”, mai spune Cristian Păun.
6. Recursul la Armată, semn de incapacitate?
E normal să folosești acum sistemul de medicină militară, că de aceea îl ai. Sunt medici cu moralul un pic mai tare, care sunt antrenați să opereze în condiții sub-optime.Sorin Ioniță, Expert Forum
Starea de urgență a permis autorităților centrale să scurtcircuiteze multe proceduri ale unui stat democratic și să introducă măsuri care restrâng drepturile cetățenilor. Printre acestea, Armata a putut fi cooptată de forțele de ordine civile sau de autoritățile locale, pentru a le ajuta în gestionarea unor situații – de la spitale depășite de valul de infecții, până la gestionarea traficului de persoane și mărfuri la frontiere sau controlul cetățenilor la filtrele rutiere, pentru a vedea dacă resepctă condițiile impuse de carantină, prin ordonanțe militare.
„Nu cred că avem militarizare. A fost acel show de câteva zile în București, dar pare că s-au liniștit”, consideră Sorin Ioniță.
Cazul Suceava, unde controlul spitalului județean a fost preluat de cadre militare din sistemul Armatei, nu este considerat exagerat de către Sorin Paveliu: „Nu s-a făcut o militarizare, ci au fost numiți niște militari, este o mare diferență. Militarizarea ar însemna să impui niște legi, niște regulamente noi. Acolo au fost aduși niște militari care au venit cu un stil de muncă mai cazon, care desigur că a intrat foarte repede în conflict cu obișnuințele personalului. Acolo este o situație dramatică, iar dacă nici acolo nu încerci să impui un regim de ordine totală înseamnă că nu mai are rost”.
„E normal să folosești acum sistemul de medicină militară, că de aceea îl ai”, consideră și Sorin Ioniță: „Sunt medici cu moralul un pic mai tare, care sunt antrenați să opereze sub bombardament, în condiții sub-optime. E bine că îi folosesc, dacă tot îi plătesc și le dau pensii speciale”.
Totuși, Ioniță arată că deocamdată, cu excepția focarului de la Suceava, prezența Armatei în treburile civile nu se justifică. „Noi nu am ajuns încă pe un vârf al epidemiei. Ce se face acum este mai mult în anticiparea a ceea ce poate veni. Pentru că doar cu ce avem azi, mai puțin Suceava, nu e nevoie de armată”, arată expertul.
Majoritatea statelor lovite de pandemia de Covid-19 au apelat la ajutorul Armatei, pentru a ține lucrurile organizate și sub control. În SUA, spre exemplu, Armata a trimis 1.000 de medici militari în ajutorul celor civili, la New York, iar alte mii de cadre medicale ale Armatei sunt pregătite în rezervă, să intervină. Forțele Navale au dislocat două nave-spital, la New York și Los Angeles, pentru a putea primi pacienții infectați cu noul coronavirus.
7. Structura de comandă netransparentă. Cine ia deciziile?
Nici până în prezent, autoritățile nu au comunicat public cine face parte din structurile care iau deciziile pe timpul stării de urgență, prevăzute în ordonanțele militare. Ele sunt aprobate de premierul Ludovic Orban, în coordonare cu președintele Klaus Iohannis, însă nu există o asumare transparentă a „structurii de comandă”, ci populația trebuie să se mulțumească doar cu „interfața” de comunicare din persoana ministrului Afacerilor Interne, Marcel Vela, și a secretarului de stat Raed Arafat, care coordonează Grupul de Comunicare Strategică.
Însuși acest grup „de comunicare” are o structură netransparentă. Se cunoaște doar că este coordonat de consilierul de comunicare al guvernului liberal, Andi Manciu, și că din el fac parte comunicatori ai structurilor implicate în Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență. Grupul este subordonat Departamentului pentru Situații de Urgență, condus de Raed Arafat.
8. Comunicarea haotică pe timp de criză
La începutul pandemiei, mesajele de mare interes pentru populație erau lansate pe mai multe voci, de la președintele Klaus Iohannis care anunța una (interdicția persoanelor peste 65 de ani de a mai ieși din case), până la premierul Ludovic Orban, care acuza că „s-au rostogolit informații” false (vârstnicii erau liberi să iasă, doar în anumite condiții). Un exemplu care i-a iritat pe mulți a fost faptul că președintele a anunțat introducerea stării de urgență cu două zile înainte de a o instaura efectiv și a anunța măsurile impuse.
De asemenea, măsurile și restricțiile pentru populație, introduse prin ordonanțe militare, au fost anunțate până acum la ore târzii ale nopții, prin eforturile vizibile ale ministrul de Interne Marcel Vela, care le dă citire de pe foi.
Facebook Forum