Linkuri accesibilitate

„Copiii niciodată uitați ai României”. Poveștile celor care și-au regăsit părinții după zeci de ani de la adopție


Daniel Ardelean, unul dintre „copiii niciodată uitați ai României”, și-a regăsit familia biologică, după 37 de ani.
Daniel Ardelean, unul dintre „copiii niciodată uitați ai României”, și-a regăsit familia biologică, după 37 de ani.

Peste 1.000 de persoane adoptate în România și în străinătate în urmă cu zeci de ani au reușit să-și găsească părinții biologici prin intermediul paginii de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României”.

Europa Liberă a stat de vorbă cu trei persoane care și-au regăsit familiile cu ajutorul paginii:

  • Christiano Varga și-a găsit familia biologică după 29 de ani.
  • Mihaela Diaconu și-a regăsit familia biologică după 45 de ani.​
  • Daniel Ardelean și-a găsit familia biologică după 37 de ani.

Pagina a fost creată, în 2015, de Ileana Cunniffe Băiescu, o româncă originară din judeţul Buzău şi stabilită în Irlanda, care a început să îşi caute fratele adoptat în străinătate, în urmă cu 26 de ani.

Adriana Stoica are 36 de ani, este din Vaslui și a aflat întâmplător, în anul 2017, de pagina de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României”.

Adriana Stoica - voluntar.
Adriana Stoica - voluntar.

„Am văzut distribuiri de la prietenii mei, m-au emoționat cazurile, și am început să urmăresc și eu pagina. La începutul anului, Ileana a cerut ajutorul, pentru că nu mai făcea față la toate mesajele primite, sunt peste o sută de mesaje în fiecare zi. Toate poveștile sunt emoționante, fiecare caz e unic și diferit”, precizează Adriana Stoica.

Trei copii adoptați, trei povești ale regăsirii

Christiano Varga, un tânăr născut în Cluj și dat spre adopție în Danemarca, și-a regăsit familia biologică după 29 de ani.

Christiano s-a născut în ziua de 29 martie 1992 la Spitalul Orășenesc Huedin din județul Cluj. La naștere a primit numele de Sergiu. Tânărul povestește că mama lui biologică, Elena, avea 19 ani când l-a născut, și că el ar fi fost primul ei copil. Până la vârsta de 3 luni, Christiano a rămas internat la spitalul în care s-a născut, pentru că avea probleme de sănătate, după care a fost transferat la Casa de Copii din Cehu Silvaniei, județul Sălaj.

Christiano Varga.
Christiano Varga.

La vârsta de 3 ani, Christiano a fost adoptat de o familie din Danemarca. „Copilăria mea a fost bună și frumoasă. Nu am suferit niciodată din cauza faptului că am fost adoptat. Am călătorit mult”, mărturisește Christiano. El spune că Susanne și Ole, părinții care l-au crescut, nu i-au ascuns niciodată faptul că este adoptat. „Mi-au spus să fiu mereu fericit că am fost adoptat. Sunt singurul lor copil”.

În 2001, la vârsta de 9 ani, a vizitat România împreună cu părinții lui adoptivi și a văzut și orfelinatul în care a stat când era mic. „Am avut un sentiment ciudat”. La vremea respectivă, Christiano spune că nu a putut obține mai multe informații despre familia lui biologică, deși a încercat să afle. „Uneori, în momentele mele de singurătate, mă gândeam la ei”.

După vizita în țara natală, Christiano s-a întors în Danemarca. Anii au trecut, însă fără a-și cunoaște pe deplin viața de dinainte de adopție, până când, în urmă cu o lună, l-a contactat pe Facebook un băiat de origine daneză, care i-a spus că ar avea același nume de familie - „Varga” și că ar fi stat amândoi în același orfelinat. „Noi nu știm încă dacă suntem rude, dar așa credem. Așteptăm testul ADN”, afirmă Christiano. Presupusa rudă i-a spus și de existența paginii de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României”. Ulterior, Christiano a hotărât să ceară ajutorul celor care se ocupă de pagina de Facebook, în speranța că-și va regăsi familia biologică.

Astfel, administratorii paginii de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României” i-au făcut publică povestea de viață, în ziua de 13 iulie.

Christiano Varga.
Christiano Varga.

Christiano susține că la câteva zile după publicarea postării, el și-a găsit familia biologică. „Sunt foarte fericit că mama mea biologică este încă în viață, și că am și o soră, pe nume Roxana”. Tânărul a aflat că tatăl lui biologic a murit în urmă cu 10 ani.

Christiano Varga și-a văzut, pentru prima oară, mama biologică și sora, prin intermediul rețelelor sociale. „A fost frumos, dar dificil, pentru că nu vorbim aceeași limbă. Ne-a ajutat cu traducerea unul dintre voluntarii paginii de Facebook”. Christiano speră ca anul viitor să revină în România și să-și viziteze familia biologică.

Mihaela Diaconu este, de asemenea, unul dintre „copiii niciodată uitați ai României”. Ea și-a găsit familia biologică după 45 de ani.

Mihaela s-a născut în ziua de 3 noiembrie 1976, în București, și a fost dată spre adopție când avea o lună și jumătate de viață. „Am fost luată direct de la mama biologică de acasă, care locuia în Mogoșoaia, pe atunci. Nu a avut posibilitatea să mă crească”.

Mihaela Diaconu.
Mihaela Diaconu.

Până la vârsta de 16 ani, femeia a știut că părinții ei sunt Eliza și Gheorghe Petrescu, cei care, de fapt, au adoptat-o. „Mama avea un băiat din prima căsătorie, era mai mare decât mine cu 19 ani. Cu tata nu putea să facă copii, așa mi-au spus mai târziu, de aceea au adoptat un copil”.

Mihaela mărturisește că a aflat adevărul întâmplător, când și-a văzut certificatul de botez. „Am văzut că scrie numele meu, numele nașilor, dar părinții erau alții. Mi-a dat toată lumea peste cap”. În cele din urmă, au recunoscut și părinții adoptivi situația. La vremea aceea, Mihaela Diaconu a încercat să-și caute părinții biologici – Andreescu Florica și Borș Ioan, dar nu a putut afla mai multe informații, pentru că era minoră.

În 2019, Mihaela avea să găsească întâmplător pagina de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României”. La scurt timp, a contactat administratorii paginii de Facebook și le-a cerut ajutorul pentru a-și găsi familia biologică. Astfel, povestea ei de viață a devenit publică. „La prima postare nu am avut succes”, susține Mihaela.

Mihaela Diaconu.
Mihaela Diaconu.

Însă, anul acesta, în ziua de 20 iulie, povestea ei a fost din nou postată pe pagina de Facebook, iar în următoarea zi, Mihaela și-a găsit familia biologică. „M-a contactat o doamnă care spunea că este verișoara mea și că o cunoaște pe mama”. Femeia a aflat că tatăl ei biologic nu mai trăiește, dar că mama biologică este încă în viață. De asemenea, Mihaela a aflat că are trei surori, pe nume Flori, Geta și Lenuța.

Părinții adoptivi nu au apucat să vadă că Mihaela și-a găsit familia biologică. „Mama adoptivă a făcut 5 ani de când a murit, în ziua în care am cunoscut-o pe mama biologică, în 21 iulie”. Iar tatăl adoptiv a murit când Mihaela era adolescentă. „Am avut o relație bună cu părinții mei adoptivi. Nu am simțit niciodată că nu sunt a lor”.

Momentul în care și-a regăsit familia biologică a fost unul emoționant pentru Mihaela. „Am văzut că una dintre surori îmi seamănă foarte mult”. De atunci, ea vorbește zilnic la telefon cu familia biologică, și speră ca de sărbători să se întâlnească cu toții, pentru că două dintre surori sunt plecate în străinătate.

Tot prin intermediul paginii de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României" și-a găsit familia biologică și Daniel Ardelean, după 37 de ani. El s-a născut în ziua de 29 februarie 1984, la Timișoara. „Mama ar fi avut în jur de 50 de ani când m-a născut. Am fost lăsat la casa de copii, din mica poveste pe care o știu eu. Viața nu ne-o alegem noi”.

Daniel Ardelean.
Daniel Ardelean.

La vârsta de aproximativ 4 ani, Daniel a fost adoptat de Dorina și Constantin Ardelean, o familie din orașul Bocșa, județul Caraș-Severin. „O familie cu o stare destul de bună. Am avut noroc, pot să zic. Am avut o copilărie frumoasă, o viață frumoasă. Mulțumesc lui Dumnezeu!”.

La 20 de ani, Daniel Ardelean a aflat că a fost adoptat. „A fost groaznic când am aflat”. În 2013, după decesul tatălui său adoptiv, Daniel a luat hotărârea de a merge la Timișoara, pentru a-și găsi familia biologică, însă nu a putut afla mai multe informații.

Cu toate acestea, bărbatul nu și-a pierdut speranța că într-o zi își va întâlni familia biologică. Prin urmare, anul acesta, după ce a cerut ajutorul administratorilor paginii de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României”, în ziua de 22 februarie a devenit publică povestea lui de viață.

Daniel Ardelean.
Daniel Ardelean.

„De pagină am aflat întâmplător, pe Facebook. Mă uitam cu soția și am zis să încercăm. Am avut niște emoții fantastice. Am spus: ce-o fi, o fi, dacă o vrea Dumnezeu, îi găsesc”.

La două zile de la publicarea postării, în ziua de 24 februarie, de Dragobete, Daniel și-a găsit familia biologică.

„Nu credeam că o să găsesc așa de repede. Doamna de la pagină mi-a trimis o poză cu un băiat și mi-a zis: 's-ar putea, din sursele noastre, să fie unul din frații dvs'. Apoi, m-a întrebat: 'ce ziceți, seamănă cu dvs.?'. Eram spre programul de încheiere la muncă, nu știam ce să mai spun, de emoții. Căutam puncte de asemănare, și am zis că era posibil să fie. Când am ajuns acasă, am văzut un mesaj că, într-adevăr, este fratele meu. I-am dat telefonul soției și i-am zis: 'citește și tu, că eu nu mai pot'. Aveam emoții”, spune Daniel Ardelean.

După aceea, bărbatul povestește că l-a văzut pentru prima oară pe fratele său, Cristian, în cadrul unei întâlniri online, creată de unul dintre voluntarii paginii de Facebook. Daniel Ardelean a aflat de la fratele lui că, din păcate, părinții biologici, Emilia Neamțu și Nicu Lupu, au murit.

„Fratele meu, Cristian, mi-a spus că a avut o tentativă de căutare. În 2015, a postat că are un frate adoptat în Bocșa, cu numele de Ardelean - înfiat, pentru că înainte mă chema Neamțu”. Daniel a descoperit că mai are și două surori, Grațiela și Liliana. „În urmă cu două luni de zile au venit toți la mine. Vorbim, păstrăm legătura”.

Daniel Ardelean și familia lui biologică.
Daniel Ardelean și familia lui biologică.

Până în prezent, peste 5.000 de persoane au cerut ajutor pentru a-și găsi familia biologică, prin intermediul paginii de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României”.

„Își caută familia pentru că au acea nevoie firească de a înțelege mai bine trecutul lor. Noi nu le promitem că le găsim familiile, dar îi ajutăm cu tot ce putem. Nu poate fi descris în cuvinte momentul acela, al revederii. Ca o mamă când își vede pentru prima oară bebelușul, așa este și acel moment de nedescris. Ei vin la noi și știu că au șanse mari să-i găsim. Încercăm să le îndeplinim această dorință”, subliniază voluntarul Adriana Stoica.

Adriana spune că, în urmă cu două luni, un caz a fost rezolvat în aproximativ două minute. „Ne-a scris, ne-a dat actele de adopție, am văzut numele mamei, localitatea, am căutat-o pe Facebook și am și găsit-o, coincideau datele. Era vorba de un băiat din SUA, iar mama era din Moldova”. De asemenea, „au fost și cazuri în care și-au regăsit familia și după 50 de ani, dar, din păcate, părinții nu mai trăiau, în schimb și-au găsit frații. Au mai fost și cazuri în care familia naturală a refuzat să ia legătura cu ei. Practic, sunt respinși a doua oară, cu atât mai greu e”, precizează Adriana Stoica.

În prezent, peste 130.000 de persoane urmăresc pagina de Facebook Copiii niciodată uitați ai României”, creată de Ileana Cunniffe Băiescu. „Nici nu știa dacă va reuși vreodată, dar și-a pus toate speranțele în această pagină, și a fost distribuită foarte mult postarea ei de căutare a fratelui său. Așa a ajuns la copiii adoptați din România. Așa s-a născut ideea de a ajuta alți copii adoptați să-și găsească familiile”, afirmă Adriana Stoica, unul dintre voluntarii care administrează pagina.

„Copiii niciodată uitați ai României”.
„Copiii niciodată uitați ai României”.

„Cu cât crește numărul urmăritorilor paginii, cu atât crește și șansa copilului adoptat de a-și găsi familia naturală, deoarece știm sigur că cel puțin o persoană îl va recunoaște”, spune Adriana Stoica.

În timp ce peste 1.000 de copii adoptați și-au găsit familia biologică prin intermediul paginii de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României, mii de persoane adoptate încă speră că li se va îndeplini această dorință.

În spatele paginii de Facebook se află nouă voluntari, care îi ajută pe copiii adoptați să-și găsească familia biologică. „Fiecare avem responsabilitățile noastre, avem sarcini diferite. Știm exact ce trebuie să facem. În spatele paginii este o organizare pe care nu v-o puteți închipui. E mult de lucru, necesită foarte mult timp, răbdare și atenție. Satisfacția vine când le găsim părinții, când deschidem prima dată apelul și îi vedem bucuroși, le vedem lacrimile, plângem cu ei, râdem cu ei, trăim sentimentele alea odată cu ei”, mărturisește Adriana Stoica.

XS
SM
MD
LG