Până acum lista îi cuprinde pe Dăncilă, Tariceanu, Pleșoianu, Firea și, în mod bizar, comicul Florentin Pandele, în calitate de independent provenit din bazinul PSD. Este pentru prima dată în istoria României când candidează la funcția supremă în stat o familie, soț și soție, ambii primari.
Au mai fost soții Ceaușescu, dar președinte a fost doar el, deși țara o conducea ea. Cam cum e la primăria capitalei azi, dar pe dos, ea e primar general, dar de condus conduce Pandele prin oamenii lui din Voluntari. Așa pare din exterior. Poate ne înșelăm, deși nu credem.
Intr-un timp foarte scurt dintre toți cei enumerați PSD va trebui să sprijine în alegeri doar pe unul. Cine va fi acela? Unii mizează pe Dăncilă, alții pe Firea sau Tăpriceanu. E ca la pariuri. Firea e dispusa să mergă și independentă și cere ajutor de la Ponta, Pleșoianu se bazează pe nucleul dur format din capul lui Codrin Ștefanescu si mitraliera lui Rădulescu, iar Pandele pur și simplu se bizuie pe forțele cerești, care, prin Brâul Maicii Domnului adus și anul acesta la catedrala din Voluntari, îl vor ajuta să ajungă și șef de țară, nu numai de cartier de lux al Bucureștiului.
Ne întrebam, fără să facem eforturi prea mari de a găsi un răspuns, cum ar arata o dezbatere electorală la care, prin absurd, ar participa acești pretendenți la scaunul de Președinte al țării. Vă dați seama ca comedie at fi? Mare problemă pe capul bieților baroni din PSD care trebuie să decidă pe cine susțin, știut fiind că pe cei pe care nu-i vor susține îi vor avea competitori direcți, care le vor incurca borcanele tare de tot.
Culmea este că din toată lista avută în discuție, cea mai rezonabilă pare să fie exact doamna Dăncilă, de care a ras toată lumea cu lacrimi, până sa îi intre șeful în pușcărie, moment din care brusc s-a deșteptat și a devenit o pesedistă frecventabilă. Glumele cu și despre Dăncilă pe rețelele de socializare au scăzut drastic după alegeri. Nu i se mai caută greșeli de exprimare cu lumânarea prin discursuri, deși acestea nu au dispărut, dar sunt acceptate ca ceva ce ține de stilul personal de vorbire al premierului, cam cum e la Gica Hagi. Până la urmă “orice om îi e frică de… ceva” nu sună chiar atât de greșit, nu?
La final l-am lăsat pe Tăriceanu, care se ține tare pe linia lui și începe să aiba consecvența specifică cornutelor mari, riscând să rămână în fața porții și să se întrebe nedumerit : dar ce caut eu aici? Unde ați dispărut toți? De ce nu m-a votat nimeni? Iar din car, să se ridice cetățeanul turmentat care să-i răspundă: prietene, te-aș fi votat eu, dar nu sunt bou, sunt doar bețiv, hâc!
Acesta este un text satiric, așadar opiniile autorului nu coincid, neapărat, cu poziția Radio Europa Liberă
Facebook Forum