Ce poate face președintele pentru economie și cât de pregătiți sunt prezidențiabilii dacă vine criza

Noul Guvern liberal, instalat de mai puțin de o săptămână la Palatul Victoria, a anunțat deja că situația bugetară este dezastruoasă. „Se vede clar că nu a fost îndeplinit planul la încasări în materie de colectare, unde avem un minus de 11 miliarde de lei”, a spus premierul Ludovic Orban. Ulterior, șeful Guvernului a mai anunțat că, potrivit unor cifre, deocamdată neoficiale, la fondul de pensii există un deficit de două miliarde de lei.

În plus, deficitul bugetar pentru primele nouă luni ale anului a ajuns la peste 2,6%, iar temerea noului Executiv este că nu va reuși să închidă anul 2019 în limita cerută de Bruxelles, adică 3%.

Avertismente legate de politicile economice și fiscale ale guvernului PSD au venit atât de la instituțiile internaționale, cât și de la economiștii români. Cel mai recent, Comisia Europeană a atras atenția, în prognoza economică de toamnă, că România va înregistra o creștere economică de 3,6% anul viitor, mai mică decât în 2019, deficitul bugetar va urca la 4,4%, iar datoria publică va crește și ea cu câteva procente. La nivel european, Fondul Monetar Internațional a avertizat Europa să ia în calcul pregătirea unor planuri de urgență pentru o criză economică.

În programele principalilor candidați care se luptă pentru fotoliul de la Cotroceni – Klaus Iohannis, Dan Barna, Viorica Dăncilă, Mircea Diaconu, Theodor Paleologu – un spațiu generos este acordat propunerilor economice: de la construirea de autostrăzi și spitale, la dezvoltarea de programe privind folosirea fondurilor europene.

Prezidențiabilii au mai pus pe hârtie și propuneri legate de creșterea gradului de colectare a taxelor la buget sau strategii energetice care presupun punerea în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă.

Aproape toți cei cinci candidați pun pe tapet nevoia de infrastructură rutieră, feroviară, navală, care să lege România de restul Europei, dar în același timp, care să lege și regiunile istorice între ele.

• De pildă, Klaus Iohannis prezintă mai degrabă un set de teme în programul său „Împreună pentru România normală”, printre care „responsabilitate și realism în construcția bugetară, cu proiecte de buget fezabile care să nu fie bazate pe venituri supraevaluate și cheltuieli subestimate”, încetarea reglementării prin ordonanță de urgență în domeniul fiscal și consolidarea finanțelor publice care necesită creșterea veniturilor fiscale către 30-31% din PIB. În prezent, gradul de colectare este în jur de 26%. Până acum, economiști, precum fostul șef al Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, au atras atenția că „în teorie sună bine, dar practica ne omoară. Nu s-a reușit acest lucru, de 30 de ani”. Acest proces ar fi oricum unul de durată, care ar însemna, mai întâi reformarea și digitalizarea ANAF. De asemenea, dezvoltarea infrastructurii este considerată „prioritate zero” în programul actualului președinte, candidat pentru al doilea mandat, un avantaj strategic este și faptul că România are „un ciclu nuclear complet”, iar aderarea la zona euro este un biectiv care ar trebui să fie îndeplinit „cât mai curând posibil”.
• Dan Barna și-ar dori un rol mai puternic pentru președinte care să poată participa la ședințele de Guvern unde se discută și adoptă bugetul de stat, dar și un consiliu de dezvoltare, aflat în subordinea șefului statului, care să îl informeze constant pe președinte în legătură cu starea generală a economiei românești. Candidatul USR PLUS mai vrea, în programul său intitulat „Zece proiecte pentru România” și eliminarea taxării pentru salariul minim pe economie, dar și un proces complex de construire de infrastructură despre care spune că, până acum, „a fost blocat politic și grevat de corupția generalizată, instabilitatea politică și de vanitatea unor miniștri care voiau să taie mai multe panglici decât să construiască kilometri de autostradă”.
• În viziunea fostei șefe social-democrate a Guvernului, candidată la alegerile prezidențiale, Viorica Dăncilă, creșterea economică „nu are sens dacă ea nu aduce bunăstare pentru toți”. Viorica Dăncilă menționează în programul său, intitulat „Zece principii” că ar vrea să prezideze o ședință de Guvern „având drept subiect exercițiul bugetar” și spune că va susține „o execuție bugetară care să pună accent pe creșterea competitivității României la nivelul Uniunii Europene”. Ea mai afirmă că trebuie identificate și valorificate abordările câștigătoare în domenii importante precum: energie, transport, IT&C, agricultură sustenabilă, educație, mediu și că în calitate de șef al statului va asigura „o dinamică pragmatică a relațiilor și schimburilor internaționale care au în centru aceste domenii cheie”.
• Actorul Mircea Diaconu, candidatul independent susținut de ALDE și Pro România, vrea valorificarea potențialului economic al transportului pe Dunăre și pe canalele navigabile, modernizarea podurilor peste Dunăre, modernizarea infrastructurii aeroportuare prin dezvoltarea de noi linii internaționale și naționale, inclusiv în ceea ce privește transportul aerian de mărfuri. Mircea Diaconu vine cu mai multe propuneri, în programul său intitulat „Cu bună-credință pentru România”, pentru domeniul energetic, inclusiv punerea în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, construirea unui grup energetic la Rovinari sau realizarea hidrocentralei de la Tarnița.
• Theodor Paleologu își dorește o economie performantă „asigurată de fiscalitate redusă, flexibilitate și sprijin pe criterii meritocratice pentru inițiative antreprenoriale”, dar și bunăstare economică asigurată de „sprijinul strategic pentru industrii-cheie, specifice proflului economic al țării”, cum ar fi industria IT. Potrivit programului său prezidențial, care are trei mari capitole - „Siguranță și respect”, „Mediere și educație” și „Meritocrație și performanță” - ar trebui dezvoltat „un program de urgență pentru utilizarea prioritară a fondurilor europene” pentru dezvoltarea rapidă a rețelei de autostrăzi, pentru modernizarea infrastructurii (împreună cu Banca Europeană de Investiții) și pentru digitalizarea și automatizarea sistemelor de administrație publică și pentru interconectarea bazelor de date (folosindu-se de expertiza tehnologică din sectorul privat). Aderarea la zona euro și menținerea în ținta de deficit de 3% figurează printre propunerile candidatului prezidențial susținut de PMP.

Sunt propuneri făcute de ochii lumii, care fac ca aceste programe să semene cu unele de guvernare, mai cu seamă că președintele nu are atribuții în domeniul economic, atrag atenția specialiștii. Singurele pârghii ale președintelui în acest domeniu țin de posibilitatea de a promulga legi sau de a le reîntoarce, în Parlament, o singură dată pentru reexaminare. Viziunea economică a șefului statului poate fi însă pusă în aplicare doar dacă are spijinul unei majorități prezidențiale în Parlament și un Guvern care să îl susțină.

Ce poate face de fapt președintele în materie de economie

„Programul economic este mai degrabă un deziderat”, subliniază politologul Cristian Pârvulescu, care punctează că președintele ar avea nevoie de o majoritate prezidențială, adică suficienți parlamentari care să îi fie favorabili șefului statului, și de un prim-ministru cooperant pentru a-și pune în aplicare proiectele enunțate în campanie. În acest sens, propunerile economice reprezintă doar un semnal pentru orientarea ideologică generală a candidatului la folotoliul de la Cotroceni.

„Dacă privim Constituția României și atribuțiile președintelui, vom vedea că acesta, în afară de a consulta Parlamentul și Guvernul, nu are niciun fel de altă atribuție prin care poată să intervină, iar o consultare nu înseamnă nimic. E bine însă ca electoratul să știe cam care este poziția președintelui în problemele economice, deși el trebuie să asigure funcționarea statului, nu a economiei. Nu se ocupă de administrare, problemele domestice sunt ale guvernului”, mai punctează Cristian Pârvulescu.

De aceeași părere este și analistul economic Dragoș Cabat, care observă că programele candidaților la prezidențiale seamănă mai degrabă cu unele de guvernare: „Candidații sugerează dorința ca președintele să fie mai implicat și în partea economică, realitatea este cu totul alta”. Din această cauză, nici nu pot veni cu soluții, ci mai degrabă își pot doar creiona dorințele.

„Abia dacă poate veni Guvernul cu soluții și chiar și atunci unele sunt greu de crezut că se vor realiza, cu atât mai puțin un președinte care nu are aceste instrumente de a modifica fiscalitatea”, argumentează Dragoș Cabat, care adaugă faptul că, astfel, ideile economice din programele prezidențiale sunt puse acolo doar pentru a da bine.

Până la reforma constituțională din 2003, apariția ideilor care țineau de situația economică sau fiscală a României în discursurile și programele candidaților la prezidențiale era un lucru normal, atrage atenția Cristian Pârvulescu, fiindcă alegerile parlamentare și cele prezidențiale se organizau în tandem.

„Faptul că am avut programe prezidențiale cu o componentă economică puternică putea să fie corelat, până în 2004, cu alegerea Parlamentului și formarea noului Guvern. Din 2009 încolo însă situația se schimbă, avem alegeri decalate și doar forța președintelui este cea care poate să intre la program”, mai explică el.