Vineri 9 iunie 1989

Soarele răsare la ora 5.31 și apune la ora 20.59. Meteorologii prognozează o vreme în general instabilă. Cerul va fi înnourat mai ales în regiunile vestice și estice. Aici vor cădea, pe alocuri, ploi mai ales sub formă de averse. În restul țării cerul va fi variabil. Va ploua izolat. Vântul va sufla slab până la moderat. Maximele termice ale zile vor oscila între 20 și 28 de grade iar minimele termice nocturne se vor situa între opt și 18 grade.

Nicolae Ceaușescu socializează cu delegații țărilor balcanice participanți la Reuniunea ministerială privind cooperarea industrială și transferul de tehnologii. Reuniunea se termină cu un fel de toast al secretarului general prin care acesta dă de înțeles că ar trebui constituită o piață comercială și tehnologică regională, un fel de alternativă la CAER. Obiectivul unor astfel de contacte, spunea el, ar fi extinderea colaborării economice, tehnico-științifice, cultural, precum și „dezvoltarea colaborării politice – în vederea transformării Balcanilor într-o zonă a colaborării pașnice, fără arme nucleare și chimice, fără baze militare străine.” El remarcă apoi inerțiile sau conservatorismul marilor puteri care negociază la masa verde diverse înțelegeri asupra armamentului, „pe principiile vechii politici de forță și dictat” și pune criza economică și înrăutățirea situației în țările în curs de dezvoltare pe seama politicii de forță, dictat, de înarmare excesivă, și pe politicile economice falimentare ale acelor state. De altfel, după cum scrie în agenda Elenei Ceaușescu, pe 8 iunie ea s-a întâlnit cu soțul în mod oficial pentru a discuta despre „Capacități de producție care nu pot fi folosite în 1990”. Formularea ambiguă dă de înțeles că s-a discutat de fapt despre acele zone de producție pe punctul de a intra în faliment și care trebuie închise pentru a nu provoca și mai multe pierderi. Nici la reuniunea balcanică, Ceaușescu nu pronunță cuvântul faliment dar propune o formulă relaxată și largă de cooperare economică „deși aparținem unor grupuri economice diferite.” El ar fi vrut chiar să se ajungă la o instituționalizare a conlucrării economice, tehnico-științifice, nu opusă celor două grupări economice din Europa, ci care să completeze, pe plan regional, în Balcani, o colaborare cu rezultate mai bune. „Vom face aceasta pornind de la faptul că țările noastre dispun de baza industrială și tehnologică necesară, având și posibilități materiale pentru a realiza o cooperare largă, ceea ce va ajuta mult la soluționare unor probleme complexe din fiecare țară, la ridicarea nivelului general de dezvoltare, la creșterea nivelului de viață al popoarelor noastre.” El mai spune criptic că apartenența la o direcție economică sau alta nu a garantat succesul unei economii ceea ce putea înseamna că Ceaușescu ar fi vrut să găsească piețe de export complementare celor din CAER. Și chiar dacă deocamdată aceste piețe (Albania, Bulgaria, Grecia, Turcia și Iugoslavia) păreau cam cenușii, erau posibile căi de tranzit către ale regiuni economice ceva mai interesante. Balcaniul era doar începutul.

De altfel, pe 6 și 7 iunie a avut loc la Berlin o consfătuire a secretarilor cu probleme economice ai Comitetelor centrale ale partidelor comuniste și muncitorești din țările socialiste membre ale CAER. Delegații au fost primiți de Erich Honecker. Agerpres informează că „pornind de la rolul hotărâtor ce revine științei și tehnici în întărirea potențialului economic al țărilor membre ale CAER, participanții au procedat la un schimb de experiență în probleme cele mai importante ale activității de înfăptuire a politicii partidelor reprezentate la consfătuire, vizând asigurarea introducerii în producție și în sfera socială a cuceririlor științei și tehnicii.” Au fost cu toții de acord că schimburile de experiență sunt extrem de utile și că este necesară creșterea rolului conducător și de îndrumare al partidelor comuniste „în procesul îmbinării strânse a științei cu producția, în vederea realizării unei înalte eficiențe economice.” Pentru mai multă eficiență în colaborarea tehnico-științifică, era necesară perfecționarea mecanismului colaborării economice, creșterea interesului organizațiilor de cercetare și producție, extinderea raporturilor contractuale. Participanții au confirmat hotărârea lor de a extinde colaborarea reciprocă cu Republica Cuba, Republica Populară Mongolă și Republica Socialistă Vietnam, „de a spori eficiența acesteia, ceea ce contribuie la accelerarea procesului de apropiere și egalizare treptată a nivelurilor de dezvoltare economică a acestor țări cu nivelurile țărilor europene membre ale CAER.” De altfel, delegații au decis să colaboreze cu toate țările socialiste sau/și în curs de dezvoltare din lume, „fără deosebire de orânduirea social-economică (sic!).”

În acele zile se celebrau și cei 55 de ani „de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și URSS”. În 1954, miniștrii de externe ai celor două țări au schimbat la Geneva note informative cu text identic în care se arată că guvernele lor „își garantează mutual, plinul și întregul respect al suveranității fiecăruia dintre statele noastre și abținerea de la orice imixtiune, directă sau indirectă, în afacerile interne și în dezvoltarea fiecăruia dintre ele”, un text bizar dacă ne gândim că guvernul României încă mai era controlat de comisarii sovietici iar Armata Roșie încă mai avea pe teritoriul țării zeci de mii de soldați. Anterior momentului stabilirii relațiilor diplomatice, România semnase, în 1948, cu URSS Tratatul de prietenie și asistență mutuală „document de însemnătate istorică” reînnoit în 1970. Noul tratat „a ridicat pe o treaptă superioară conținutul relațiilor și conlucrarea strânsă dintre partidele, statele și popoarele celor două țări, pe baza principiilor trainice ale respectări suveranității și independenței naționale, egalității în drepturi, avantajului reciproc și neamestecului în treburile interne.” De atunci conducerile de partid și de stat ale celor două țări au făcut schimb de experiență, au dialogat în permanență, au intensificat contactele în toate domeniile de activitate. România ar vrea să se încheie în cadrul CAER convenții generale de colaborare pe termen lung în domeniul combustibililor și energiei, dar și al materiilor prime, pentru a atrage în circuitul economic noi resurse naturale. „România socialistă a acordat și acordă o deosebită importanță perfecționării colaborării economice și tehnico-științifice dintre țările noastre, precum și perfecționării activității Consiliului de Ajutor Economic Reciproc. În fine, aniversare momentului stabilirii relațiilor diplomatice între cele două țări „prilejuiește poporului român reafirmarea convingerii sale că prietenia și colaborarea pe mai multe planuri dintre RSR și URSS se vor întări și mai puternic în interesul și spre binele celor două țări și popoare, al cauzei socialismului și păcii în lume.”

Gazetarii și politrucii nu încetează să laude comunele transformate de industrializarea intensivă în orașe agroindustriale. Unul dintre ele este Lehliu-Gară situat la kilometru 60 pe „magistrala Soarelui” localitate care a beneficiat, spune Ion Butnaru în paginile României libere, „de amplasarea judicioasă în teritoriu a forțelor de producție” primind pe teritoriul ei o franciză a fabricii de tricotaje Crinul (vlăstar desprins din industria Capitalei) și alte câteva „unități industriale.” Aceste așezări apărute ca ciupercile din dorința partidului de a distruge satele și a le rechiziționa terenurile sunt, în viziunea gazetarilor, însemnele unei noi zidiri, ale unei noi condiții umane, ale unor noi aspirații. Este aspirația celor 6700 de locuitori și patru mii de navetiști „care afluesc zilnic din zona limitrofă spre locurile de muncă asigurate de întreprinderile și instituțiile din Lehliu-Gară.” Comuna a primit, „prin munca stăruitoare” a locuitorilor Ordinul Muncii în 1984 și în 1985 iar în 1988 locul întâi pe județ pentru buna gospodărire a localității. Fabrica de confecții exportă circa 80% din producție, unitățile cooperației de consum furnizează servicii de zeci de milioane, toate acestea, spune gazetarul, relevă „cotele noi ale vieții economico-sociale din Lehliu-Gară” și demonstrează „vocația urbană” a localității. Dar Lehliu-Gară continuă să fie un oraș cooperatist, agricol. Are aproape 2600 de hectare de teren arabil iar IAS Lehliu Gară a obținut în 1987 titlul de Erou al Noii Revoluții Agrare” pentru recolta de porumb „și vizează alte două asemenea titluri în acest an.” Orașul s-a născut pe 18 aprilie 1989 „alături de ceilalți 27 de frați gemeni ai urbanizării consacrate prin actul forumului legislativ suprem.” Pentru că s-a născut odată cu orașul Silviu Georgian, al patrulea copil al familiei Pavel, a devenit un fel de mascotă a localității. „Tot nou-născuți socotim a fi, spune primarul orașului, Ion Stanciu, odată cu orașul nostru, o serie de produse realizate în premieră la Fabrica Crinul și destinate exportului precum și lămpile de semnalizarea tip Lucas pentru autoturismele Dacia” care erau produse de industria locală. Primarul se laudă că au fost construite și date în folosință 320 de apartamente în construcții de parter plus trei sau patru etaje și 27 de locuințe cu parter și un nivel. Ele au și terenuri pentru „folosință gospodărească”. Toate acestea au fost ridicate în „perimetrul sistematizat al urbei noastre”. Lor li se vor alătura „în următorii 15 ani” alte 3500 de apartamente, se laudă primarul „cu liniștea care o dă (sic!!) certitudinea că tot ceea ce se înscrie în planurile și programele de perspectivă se va înfăptui”. El mai spune că fabrica Crinul se va extinde și va avea astfel cu 300 de noi angajați, că se va construi o fabrică de prelucrarea legumelor, o întreprindere de piese de schimb pentru Combinatul de la Călărași ș.a.m.d. Deocamdată Lehliu-Gară este punctul de tranzit al producției agricole din zona lacului Mostiștea și, pentru că începe sezonul estival, locul se pregătește de oaspeți, în speranța că turiștii care se îndreaptă spre litoral vor face o escală în localitate. Se plantează flori și arbuști, se lucrează de zor la noul han turistic iar primarul mulțumește din inimă partidului și, mai ales, lui Ceaușescu pentru noul statul al localității pentru că astfel „cunoaște ample și profunde transformări, înregistrând realizări deosebite pe plan economic, social, edilitar (...) De asemenea în aceste momente de deplină satisfacție ne angajăm să milităm neabătut în lumina indicațiilor și orientărilor date de conducătorul partidului și al țării, pentru înfăptuirea integrală și la un înalt nivel calitativ a sarcinilor care ne revin în acest an” promițând să ia și în acel an titlul de Erou al Noii Revoluții Agrare și să întâmpine cum se cuvine Congresul XIV și a 45-a aniversare a „revoluției” din august 1944. Iar gazetarul aplaudă final:„ Iată gândurile și simțămintele înălțătoare cu care își începe existența unul dintre noile orașe, născute sub soarele celei mai luminoase epoci din existența multimilenară a patriei noastre.” Adică: totul este bine, în cea mai bună dintre lumile posibile.

Doar o bună pregătire ideologică te poate face să auzi cum se cuvine ecourile istoriei naționale, mai apes pe acelea ale Revoluției de la 1848. Doar tezele și orientările partidului te pot face să vezi cu claritate condiționările materialist-istorice ale României de azi, pentru că, scrie Ion Pavelescu în România liberă, „rememorarea marilor adevăruri care desemnează formarea noastră, ca neam și ca națiune, lupta pentru emancipare, ca popor și ca stat, a fost și rămâne (sic!) una dintre cele mai înalte îndatoriri pe care le avem.” Ce spune istoria despre România în pragul Revoluției? se întreabă retoric gazetarul. Că, deși țara era împărțită „gemând sub opresiuni diferite, fruntașii pașoptiști au găsit căi și mijloace pentru a comunica și conlucra pe deasupra hotarelor ce ne sfârtecau teritoriile.” Cu alte cuvinte, în ciuda vitregiilor istoriei, țara avea un caracter unitar, urmând contururile unei Dacii imaginare. Ceea ce atesta, desigur și „unitatea neamului nostru”. De altfel, constată gazetarul, românii ardeleni adunați pe Câmpia libertății de la Blaj cereau unirea cu țara. O altă idee invariantă descoperită de partid studiind istoria națională din perioada pașoptistă este constanta „împământenire a țărănimii.” Acest fapt a dus la emanciparea țărănimii și la ieșirea din pasivitate „în acele clipe de supremă încordare, când se hotărau destinele sale.” Poporul nu a acceptat un rol pasiv și a pus mâna pe armă dacă a trebuit pentru a apăra Revoluția. Tradițiile acesteia „au fost preluate și ridicate pe un plan superior de mișcarea noastră muncitorească, de Partidul Comunist Român. În evul nou, socialist, patrimoniul luminos pe care-l formează se integrează de drept în gândirea și în acțiunea noastră dinamizându-le” iar noua societate și noul om nu se edifică pe teren viran, gol, ci pe pământul pe care l-au sfințit prin lupta și prin jertfa lor, prin gândul lor de mai bine, cei care ne-au precedat și în rândul cărora militanții pașoptiști ocupă un loc de prim plan.”

În sala Centrului de creație și cultură socialistă de la Tractorul (Brașov|) a avut loc o sesiune de comunicări intitulată „Istoria și viitorul tractorului românesc”. Evenimentul, trecut pe agenda Festivalului Național Cântarea României, a fost ocazia prezentării a 58 de lucrări scrise de autori din trei centre universitare, șase institute de cercetare și zece întreprinderi din țară. „Simpozionul s-a constituit într-un autentic schimb de experiență, punând în evidență multitudinea rezultatelor obținute” dar și largile perspective care se deschid în calea tractorului românesc. S-au dat și premii pe care le-au câștigat mai toți cei prezenți.

La Întreprinderea de Tractoare Miercurea Ciuc tinerii s-au angajat să monteze peste plan cinci tractoare pe șenile în cinstea sărbătorilor din acel an. În timpul liber, evident. La Centrul de creație și cultură socialistă Cântarea României pentru tineri din Lugoj, județul Timiș, s-a desfășurat dezbaterea: „Conștiința socialistă și caracteristicile sale în etape de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism”. La Centrul de creație și cultură socialistă din Blaj, județul Alba, a avut loc o seară de muzică și poezie patriotică, sub genericul „Slăvim în cânt și vers anii noștri tineri.”

Nicolae Ceaușescu nu-și uită prietenii. El i-a transmis lui Fidel Castro, șeful absolut în Cuba, un cald salut tovărășesc „împreună cu cele mai bune urări de sănătate și succes în întreaga activitate, de bunăstare și pace pentru poporul cuban prieten.” Castro s-a grăbit să-i transmită și el un călduros salut prietenesc și cele mai bune urări de sănătate și succes în activitatea pe care o desfășoară. Schimbul de mesaje a avut loc când Castro l-a primit pe Emil Bobu, membru CPEx și secretar CC, care se afla la Havana cu ocazia Consfătuirii secretarilor cu probleme organizatorice ai comitetelor centrale ale partidelor comuniste și muncitorești din țări socialiste. Ceaușescu i-a transmis un salut tovărășesc și lui Erich Honecker președintele Consiliului de Stat al RDG care i-a mulțumit pentru mesaj și i l-a întors cam cu aceleași vorbe. Honecker i-a urat și deplin succes în activitatea consacrată realizării hotărârilor celui de-al XIII-lea Congres PCR. Acest schimb de mesaje a avut loc în timp ce Honecker îl primea pe Ion Sârbu, secretar al CC al PCR și alți participanți la Consfătuirea secretarilor cu probleme economice ai Comitetelor Centrale ale partidelor comuniste și muncitorești din țările membre CAER care a avut loc la Berlin pe 6 și 7 iunie.

Victor Felea consemnează în Jurnalul său: „Rețin din România literară (nr.23) cronica lui Mircea Iorgulescu la volumul Piramida împădurită, de Ion Mircea. Există aici o excelentă situare a poetului în contextul istorico-literar actual. De relevat și darul criticului de a prezenta succint și limpede noutatea și valoarea acestor poeme. Mircea Iorgulescu ar putea scrie oricând o bună istorie a literaturii contemporane. Posedă în acest sens toate virtuțile necesare.”

La Concursul internațional de pentatlon modern care a avut loc la Sofia, Corneliu Isac a câștigat locul doi, fiind depășit de bulgarul Velizar Iliev. La ultima probă, cea de călărie, Bogdan Vlad a câștigat locul trei.

De vânzare: „Trei albume pentru timbre noi”; „BWM 1800 excepțional și televizor color sigilat. Aștept provincia”; „Trabant 601 S 1981, perfectă stare, injector automat Lamborghini”; „Casă la 25 km de București, singur curte mare, pentru legumicultură, vagon apicol, stupi, bidoane”; „Picul Belcanto 1010, magnetofon Sonet-Duo, dereglate, boxe mici, colecție discuri, benzi muzică Rock, Albalux , videocasete sigilate”; „Costum național, galerii unicat, geamantan rotile, mese mici”; „Sufragerie stare excepțională, cuier, oglindă cristal, plafonieră, masă picioare curbate, veioză bronz, pat pliant, monede vechi pentru colecție.”

Se cumpără: „Bibliotecă completă, obiecte de vitrină”; „Ceas decorativ, vas sau lampă din sticlă semnată, statuetă, figurine sau miniaturi, obiecte metal deosebit, fildeș sau porțelan”; „Guler vulpe polară, căciulă nurcă, haină piele măsură mare”; „Televizor color, videocasete sigilate, derulator, căști Walkman”

La Opera Română este reprezentație cu Trubadurul. La Teatrul Național, în sala Mare, se joacă Bădăranii. În sala Amfiteatru, Torquato Tasso și Clovnii, în sala Atelier. La Teatrul Lucia Surdza Bulandra pe afiș este Privind în jur cu ochi fără lumină. La Nottara, Necazurile unui îndrăgostit (sala din bulevardul Magheru) și Dansul morții (sala Studio). La Teatrul Mic se joacă O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord. La Giulești, sala Majestic, se joacă Bărbierul din Sevilla. Iar Studioul de teatru Casandra are în program Steaua fără nume, jucată de studenții IATC.

La televizor, emisiunile încep la ora 19.00 cu Telejurnal. Apoi, la 19.25, Idei în acțiune(color). Oameni de inițiativă, La 19.40, România în lume. (color) La 20.00 Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu – program de muncă și acțiune revoluționară. Înnoirea permanentă a produselor pe baza scurtării ciclului cercetare – proiectare – producție. La 20.20, Copiii cântă patria și partidul (color). Program literar-muzical-coregrafic. La 20.40, Învățământ-cercetare- producție (color). Școala satului – o școală a pregătirii de calitate. La 21.00, Univers, materie, viață (color). Emisiune de educație materialist-științifică. Istoria Pământului. Episodul XII. Substanțele metalifere și formarea lor. Substanțe nemetalifere. La 21.30, Pagini muzicale de mare popularitate (color). La 21.50, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.00