Luni 3 iulie 1989

Soarele răsare la ora 5.36 și apune la ora 21.03. Meteorologii spun că se înregistrează temperaturi obișnuite pentru această perioadă, mai puțin în sud-vestul țării unde temperaturile ar putea depăși media anuală. Oricum, vremea e schimbătoare iar cerul înnorat favorizează averse de ploaie cu descărcări electrice mai ales în nord și est, dar și în zona montană. În sud temperaturile maxime se încadrează între 28-30 de grade, ușor mai scăzute în podișul transilvan și cu un grad două mai mult în regiunea de vest, în vreme ce minimele termice coboară la 16-18 grade.

Ce este și cum funcționează „tribuna democrației” într-un oraș în plin șantier cum este municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej (azi Onești), se întreabă retoric Const. Azoiții în paginile Scânteii. Pentru că s-a mutat vatra de ciment a orașului dincolo de perimetrul tradițional desenat de cele patru râuri care-și dădeau întâlnire aici (Trotuș, Tazlău, Oitu și Cașin) Consiliul popular municipal a fost pus în fața unor noi provocări: cum să mute schele dincolo de perimetrul sacru, în nou cartier Malu, cum i s-a spus? Simplu și complex, răspunde Ștefan Sobieschi, prim-vicepreședintele Consiliului, întrebat de gazetarul de la Scânteia. Căci pentru rezolvarea tuturor problemelor, (trama stradală, echiparea tehnico-edilitară) Consiliul a primit „un sprijin prețios din partea cetățenilor” care au venit, mai ales în cadrul Tribunei democrației cu soluții și propuneri concrete, semn că autoconducerea și autogestionarea despre care tot vorbea Ceaușescu avea un temei real, spun activiștii. Unii cetățeni au propus să se construiască niște punți peste albia Cașinului să aibă oamenii cum ajunge în oraș (inițial nu fuseseră prevăzute). Consiliul a decis construirea a două punți, una la școala generală, cealaltă în dreptul bulevardului Oituz ca să lege cartierul cu stația CFR și cu autogara. Evident, cei care le-au făcut au fost tot cetățenii, din materiale recuperate. Ca să-i ducă la locul de muncă patriotică Consiliul a aprobat înființarea unei linii de transport în comun specială care leagă orașul cu platforma industrială trecând prin cartierul Malu. Tribuna democrației, spune politrucul, este nu doar „o școală de educație civică, dar și un mijloc de implicare a cetățenilor, de antrenare a acestora în rezolvarea multiplelor probleme pe care le ridică gospodărirea municipiului.” Și dă un alt exemplu: în noul cartier, constructorii lăsaseră totul vraiște. Peste tot erau grămezi de materiale și moloz, mizerie și resturi abandonate, astfel că nu se putea amenaja nici măcar o alee să dai ocolul blocurilor. Locuitorii zonei s-au plâns de dezastrul de la fața locului, a apărut chiar și o fotocronică în gazeta județeană. „A fost semnalul pentru începerea unei ample acțiuni de înfrumusețare a cartierului la care locatarii noilor apartamente și-au adus o substanțială contribuție.” Pe de altă parte, nu e mai puțin important că toți cetățenii consideră Tribuna democrației un mijloc eficient de a se pune la curent „cu cele mai importante și actuale aspecte ale politicii interne și externe a partidului și statului nostru, de a se implica direct în rezolvarea problemelor majore cu care se confruntă obștea.” Mihai Ioia, care era președintele consiliului municipal FDUS, își amintea că într-o vreme Tribuna democrației nu stârnea prea mare interes și se organiza când și când, „mai mult ca un mijloc de popularizare a unor acte normative, de informare a populației” în legătură cu legislația și deciziile luate la nivel local. Dar, spune politrucul, au învățat din experiență și au stabilit o zi anume pe lună când să se vadă, mai precis a doua zi de joi din lună la ora 16, la Centrul de cultură și creație Cântarea României al sindicatelor. Oamenii vin acolo și iau la întrebări organele locale care iau cunoștință cu problemele care preocupă obștea. Tribuna democrației a dus la extinderea rețelei comerciale și de servicii în zone abia sistematizate. Au făcut, mai apoi, după niște ședințe parcări și locuri de joacă pe străzile A.I. Cuza, în zona Mărășești II. S-a mai făcut un parc către Trotuș care a fost inspirat numit „Trotuș”. Era o zonă ac după război, denivelată, cu maldăre de mizerie iar cetățenii au venit convocați de partid și au nivelat și curățat zona, au plantat arbori și arbuști, au pus bănci. Dar Tribuna democrației nu era doar un târg de sclavi ci și un important mijloc de educare moral-cetățenească, de conștientizare a maselor, cum spune tehnicianul Dumitru Damian, președintele comitetului municipal ODUS. De pildă, nu demult, s-a discutat acolo despre calitatea necorespunzătoare a unor ambalaje făcute în cadrul unităților de producție. La Tribuna democrației s-a decis inițierea unei „largi conștientizări a oamenilor muncii”, pentru a-și îmbunătăți calitatea muncii pentru că era, la urma urmei, o chestiune de prestigiu personal. „Oamenii au înțeles acest lucru, iar astăzi calitatea lucrărilor de ambalare a produselor nu mai constituie o problemă pentru conducerea uzinei și a combinatului.” Toate acestea și multe altele, conchide gazetarul, sunt semne ale profundului „democratism instituit în țara noastră”, Tribuna democrației afirmându-se tot mai mult în orașul petrochimiștilor de pe Trotuș „ca un important mijloc de prospectare a realității, de formare și afirmare a opiniei publice, ca un fact eficient de promovare a civismului activ.”

Cine îi mai scrie lui Nicolae Ceaușescu? Absolvenții Școlii Centrale pentru pregătirea cadrelor sindicale din cadrul Academiei de Studii Social-Politice de pe lângă CC al PCR au încheiat anul de studiu trimițând pe adresa secretarului general o telegramă prin care-și exprimau „cele mai calde și respectuoase mulțumiri pentru grija statornică pe care o acordă formării și pregătirii multilaterale a cadrelor la cea mai înaltă și prestigioasă instituție de învățământ a partidului nostru.” Firește că toți sunt plini de cea mai fierbinte dragoste și admirație față de secretarul general pentru modul în care „de 60 de ani servește cauza partidului și a poporului.” Toți sindicaliștii sunt entuziasmați și bucuroși de hotărârea Plenarei CC al PCR referitoare la realegerea lui Ceaușescu la Congres căci aceasta este „cea mai sigură garanție a înfăptuirii mărețului program al partidului de dezvoltare economică și socială a patriei...”

Dar și membrii corului „Glasul Chioarului” și locuitorii comunei Șomcuta Mare, din județul Maramureș i-au scris lui Ceaușescu la cea de-a suta aniversare a întemeierii formației lor artistice. „Ne îndreptăm gândurile cele mai ales și sentimentele de profundă recunoștință către dumneavoastră” îi transmit ei lui Ceaușescu, mulțumindu-i pentru „marile înfăptuiri ale Epocii de aur” în care trăiau. „Strâns uniți și înfrățiți în muncă, sub conducerea nemijlocită a Comitetului comunal de partid, aproape o sută dintre cei mai destoinici fii ai comunei – țărani, muncitori, intelectuali, vârstnici și tineri – continuăm o tradiție mult îndrăgită pe aceste locuri: cântecul coral patriotic, revoluționar.” Corul lor, spun semnatarii telegramei, a avut o activitate neîntreruptă și bogată, însuflețind inimile oamenilor în lupta pentru dreptate și libertate socială și națională și pentru realizarea idealului unirii tuturor românilor. Mai apoi, corul s-a afirmat și mai mult „în anii socialismului, cu deosebire în Epoca de aur a României”, în cadrul Festivalului național „ Cântarea României”, „manifestare a muncii libere și creatoare a poporului nostru, declanșată din inițiativa strălucită a dumneavoastră, mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu.” Ce mai! erau fericiți că au posibilitatea să slăvească prin cântec sublim „patria, partidul și poporul, marile realizări obținute în anii construcției socialiste” mai ales de la Congresul al IX-lea, „ de când în fruntea destinelor patriei și poporului sunteți dumneavoastră far călăuzitor” și-i promit că vor acționa cu întreaga lor capacitate creatoare, „cu avânt revoluționar” să se achite de sarcinile care le revin și, evident, cu cântecul pe buze marile sărbători ale acelui an: 23 august și Congresul.

Proba feminină pe echipe din cadrul Campionatelor balcanice de tenis de masă pentru juniori care se desfășoară la Sofia a fost câștigată de echipa României urmată în clasament de selecționatele Bulgariei și Greciei. La masculin victoria a revenit și de astă dată echipei României urmată de cea a Greciei și, pe locul trei, a Bulgariei.

La Concursul internațional de haltere de la Cardiff, considerat ca semifinala Cupei Mondiale, Nicu Vlad a terminat învingător la categoria 100 de kg ridicând în total 380 kg. Andrei Socaci la categoria 82,5 kg și Petre Becheru (90 kg) s-au clasat pe locul doi al acelor categorii.În clasamentul pe echipe, România s-a clasat pe primul lor, urmată de URSS și Bulgaria.

Moare Petre Jitariu (11 mai 1905 - 30 iunie 1989), membru al Prezidiului Academiei R.S. România. A desfășurat o importantă și îndelungată activitate de cercetare și științifică în domeniul biologiei. Și-a început activitatea didactică în 1930 ca asistent la Catedra de fiziologie generală și comparată a Facultății de Științe, secția Științe Naturale a Universității Al. I. Cuza din Iași. Cursuri de specializare la Universitatea din Göttingen. În 1„947 devine profesor titular la Catedra de fiziologie animală și predă cursuri de fiziologie animală comparată și ecologică până 1975. A publicat peste 135 de lucrări științifice, a obținut mai multe brevete de invenție și inovație. Inițiatorul școlii românești de biomagnetism. A devenit membru al Academiei în 1974, inițial secretarul filialei Iași și, mai apoi, din același an, președintele filialei din Iași a Academiei. Numeroase medalii, diplome și titluri onorifice în țară și străinătate.

Se fac angajări: „Teatrul de Comedie scoate la concurs în ziua de 17 iulie 1989 două posturi actori (actor-actriță). Obligatoriu domiciliu stabil în București”; „Inspectoratul pentru protecția plantelor cu sediul în Drumul Cooperativei, încadrează urgent contabil sau contabil principal”; „Ofer menaj unui pensionar intelectual”; „Căutăm femeie pentru îngrijire nevăzătător în etate. Asigurăm retribuție și locuință”; „Îngrijesc sugari la domiciliul meu.”

De vânzare: „Serviciu masă Bavaria, masă ovală, covor oltenesc, binoclu, tabacheră”; „Pătuț metalic, landou, cărucior sport, pui rasă Brek”; „Frigider 240l, mașină spălat Albalux 7, canapea extensibilă, televizor Diamant, vitrină cu oglindă, masă extensibilă 12 persoane, sufragerie Perla, 6 scaune, servantă mică și mare, mochetă bej 6 mp”; „Dubluradiocasetofon Sanyo nou, butelie aragaz, televizor Sport, fileu+rachete, piele șopârlă. Cumpăr fototapet, tranzistor japonez”; „Dormitor, recamier, masă, scaune, cuier, măsuță, bibliotecă, bucătărie, covor mecanic, carpete, perdele, galerii, radio, televizor, lămpî, aspirator, plapumă dublă, cojoc damă 52 gri, diverse obiecte”; „Lămpi Murano deosebite”; „Trabant 601 Cmbi (1977), stare foarte bună, motor nou, diverse îmbunătățiri, ferăstrău de tăiat lemne Dujba 4 M”.

Se cumpără: „Bibliotecă, mobilă veche, fotoliu, birou, cufere, lăzi zestre, obiecte vitrină, păpuși, jucării chiar defecte, album, rechizite filatelice”; „Bibliotecă veche încăpătoare, rafturi cărți, păpuși, jucării chiar defecte”; „Garaj Drumul Taberei, Militari, aparat condiționat aerul, hublou autoturism, robot telefonic, jocuri electronice televizor”

Pe marile ecrane: Secretul armei secrete (gala filmului avea lor la cinema Luceafărul la ora 19 cu participarea realizatorilor); Noiembrie, ultimul bal; Maria și Mirabelas în Tranzistoria; În fiecare zi mi-e dor de tine; O vară cu Mara, Maria și marea, Actrița, Colonelul Redl, Locuri în inimă, Loma, Caz cu caz nu se potrivește, Jandarmul și jandarmerițele; Oricare fată iubește un băiat