Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 28 aprilie 1989


Vineri 28 aprilie 1989

Vremea caldă, mai ales în estul țării. Cerul, temporar noros. În vestul țării, ploi temporare. În restul țării, ploi izolate. Maximele termice se încadrează între 18 și 26 de grade. Temperaturile minime se situează între zece și 18 grade.

În perioada 28 aprilie – 2 mai magazinele au următorul program: între 28 și 30 aprilie toate unitățile comerciale funcționează cu o oră peste programul obișnuit, informează Agerpres. Unitățile de alimentație publică sunt deschise conform programului normal al zilelor respective. Pe 1 mai unitățile comerciale sunt închise, mai puțin centrele de desfacere a presei care vor fi deschise între 6.30 – 10. Unitățile de alimentație publică vor funcționa după programul zilei de duminică. Pe 2 mai vor fi deschise între 7.00 și 10.30 magazinele alimentare, tutungeriile și centrele de vânzare a presei, sifonăriile și florăriile. Unitățile de alimentație publică vor funcționa după programul obișnuit al unei zile de duminică. În zonele de agrement, unitățile și punctele de alimentați publică și nealimentare vor sta deschise pe 1 și 2 mai după programul zilei de duminică. Pentru unitățile de prestări servicii și farmacii se stabilește un program special pentru astfel de ocazii.

Muzeul de Istorie al RSR, ne spune Florin Antonescu de la Scânteia tineretului, consacră numeroase manifestări celor cincizeci de ani de la „marea demonstrație patriotică, antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939” pentru a reafirma „rolul determinant al tovarăului Nicolae Ceaușescu, al tovarășei Elena Ceaușescu în organizarea și desfășurarea marii demonstrații patriotice.” Un loc special în toate aceste manifestații îl constituie evidențierea mărețelor împliniri revoluționare de la Congresul IX până în 1989. „Astfel de manifestări omagiale, organizate de muzeu, au avut loc în colaborare cu inspectoratele școlare ale județului Giurgiu și sectorului 3 al Capitalei precum și la mai multe licee bucureștene, la întreprinderile Flacăra Roșie și stofe de mobilă, la institutele Cantacuzino și Victor Babeș, la Centru lde creație și cultură socialistă Cântarea României din orașul Buftea, Biblioteca Centrală de Stat, Banca Agricolă.”

Stă să înceapă sezonul estival. Litoralul își așteaptă vizitatorii pentru minivacanța de 1 Mai. Ion Popovici de la România liberă a stat de vorbă cu mai mulți directori din industria hotelieră cum stau cu pregătirile. Vasile Trandafir de la IHR Mangalia spune că toate stațiunile administrate de ei, adică Jupiter, Aurora, Venus, Saturn și Mangalia, care au împreună vreo 37 de mii de locuri de cazare pe serie sunt pregătite. Spune că au erfăcut unele camere și holuri, au carpetat dormitoare, au faianțat băi, au înlocuit mobilierul și lenjeria. Au mai amenajat cluburi „unde turiștii, fără să părăsească hotelul în care locuiesc, au posibilitatea să vizioneze proiecții de filme, să participe la diverse jocuri distractive sau pur și simplu să danseze într-o atmosferă plăcută.” El spune că în stațiunile din sudul litoratului vor funcționa zece discoteci și, de două ori pe săptămână, în fiecare stațiune, o fanfară va oferi programe speciale cu muzică de promenadă. Gavril Tamaș, directorul stațiunii Neptun spune că așteaptă un val de peste 200 de mii de turiști care vor descoperi mai multe noutăți: 14 piscine acoperite și descoperite, clubul de la hotelul Romanța, extinderea spațiilor de parcare auto și acoperirea parcărilor de la hotelurile Doina și Caraiman. În stațiune funcționează baze nautice, două săli de bowling, un parc de distracții „Prichindel”, 18 terenuri de tenis, volei și minigolf, un bar de noapte (Internațional), șapte discoteci, un teatru de vară acoperit și, pentru cunoscători, două restaurante cu specific pescăresc: Insula construit pe pontoane direct pe lacul Neptun și cherhanaua Tatlageac, aflată pe malul lacului cu același nume. Stațiunea Eforie Nord funcționează tot anul iar pregătirile s-au desfășurat din mers, spune Alexandru Drăgușin, directorul la IHR Eforie Nord. Au reparat hotelurile Brad, Bega, Lira, Delfinul, Fortuna, Steaua de mare și altele, au înlocuit total sau parțial mobilierul, au făcut reparații și finisaje interioare. Organizează cursuri de înot, tenis de câmp, minigolf etc. Au organizat patru trasee pentru cure pe teren pe grupe de vârstă sub supravegherea cadrelor medicale. Iar Tudor Baltă, director la Mamaia, promite curățenie, spații verzi „pline de încântare, mai multe spații de parcare autor, hoteluri și restaurante cu servicii de calitate superioară”. Are și noutăți: două noi debarcadere la mare în vecinătatea hotelurilor Doina și Dorna, o școală de echitație în zona de nord a stațiunii, pista de roll-ring (pentru practicarea patinajului cu rotile), terenuri de tir cu arcul, extinderea plajei în zona hotelurilor Perla-Parc.

Pentru că e un interes de sezon, Emil Vasilescu face, în Scânteia, o trecere în revistă a operelor literare dedicate lui 1 Mai „simbol al umanității și progresului, care a intrat treptat prin semnificația sa universală în spațiul larg al creației literare și artistice.” O ia de la Hesiod pentru care simbioza muncii cu însăși istoria omului a fost sursa de inspirație în „Munci și zile.” Pare să fie, în viziunea gazetarului, primul care a sărbătorit ziua muncii. Motivul a rodit și în cultura română asociat încă de la început cu mitul creator în balada Meșterul Manole, care este „o laudă adusă muncii, renașterii naturii sau ca anotimp al înfloririi iubirii.” În fine, trecem la pașopt, la Russo, Bolliac, Sion, Alecsandri, a căror literatură s-a îndreptat în direcția socialului, „a luptei politice”, evoluție legată, spune cunoscător gazetarul, „de afirmarea puterică a clasei muncitoare și a viziunii noi, revoluționare asupra modului de a înțelege și realiza creația artistică (...)” În fine, trece prin toți creatorii adulați de literatura agitprop: Neculuță, Ion Păun Pincio, Traian Demetrescu, ba chiar și poeți mai acătări ca Emil Isac, Otilia Cazimir, Aron Cotruș dedică ample poeme minerilor și uvrierilor în diatriba cu titluri sugestive: Dezmoșteniții, Ocnele, Cor de robi, Sculați, Făurarii. Lucian Blaga privește cu uimire și aprobare la acești Prometei moderni: „Lucrătorule cu șorțul de piele albastră,/ tu știi că frumoase sunt / numai lucrurile ieșite din puterile omenești.” Dar Blaga e unul dintre cei mulți. Îl depășesc în patos revoluționar Marcel Breslașu, M. Beniuc care „subliniază în versuri mobilizatoare, misiunea istorică a clasei muncitoare de a înlocui orânduirea învechită și nedreaptă cu alta nouă, superioară, a egalității și echității sociale.” Zis și făcut. S-a născut în fine poeții și prozatorii revoluției permanente: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Zaharia Stancu. Lipsesc totuși A.Toma, Veronica Porumbacu și, de înțeles, Dan Deșliu și Nina Cassian. Poet al timpurilor noi, Victor Eftimiu poate scrie împătimit: „Întreaga noastră țară/ Pământul tot cu noi,/ Sărbătorește iară/ Pe cei mai mari eroi, / Eroii lumii noi!” sau Mara Nicoară, o altă stea pitică a literaturii de primă pagină de ziar: „Noi, care suntem mândri că suntem români,/ Noi care avem un președinte a cărui gândire/ Luminează prezentul și viitorul patriei// Noi venim cu toate aceste realizări/ Cu toate victoriile și visele noastre/ La sărbătoarea zilei de 1 Mai,/ Sufletul nostru roșu luminează trandafirii din steaguri.” Sunt câteva probe că munca a fost o temă obsesivă și dragă, asociindu-se „osmotic creației literare, artistice(...) Scriitorii și-au făcut din cinstirea muncii, din lauda adusă celor ce-o împlinesc cotidian o datorie de suflet și un spațiu al deplinei participări la afirmarea esenței umane a creației artistice.”

Cum e cu critica și autocritica, adică analiza responsabilă a activității, vrea să afle Lumința Roșca, de la Scânteia tineretului. Pentru aceasta face un sondaj printre uteciști pentru a afla cum sunt pregătite, organizate și cum se desfășoară adunările generale „în așa fel încît acestea să se constituie în evenimente importante pentru membrii organizației.” Nicolae Vasile, utecist șef de comitet la Întreprinderea de turnătorie fontă Râmnicu Sărat, îi spune că e necesar ca toți membrii biroului comitetului UTC pe întreprindere, membrii birourilor fiecărei organizații și secretarii organizațiilor de bază să conlucreze și să stea cu ochii la organizație, la membrii de rând. Chiar așa se întâmplă, constată gazetara, citind la întâmplare procesele-verbale de la adunarea generală a organizației 7 din întreprindere. Aici șefă e Viorica Lupu care, deși nouă în funcție, a simțit cum merg lucrurile și își toacă colegii cu ședințele. Mai nou, a vrut să dezbată cum folosesc tinerii timpul de lucru, cum stau cu disciplina la locul de muncă. A vrut să discute subiectul acesta pentru că unii cam începuseră să-și facă de cap iar ea voia să le demonstreze că disciplina este un factor important „în întregul proces productiv.” Care erau aspectele negative criticate de biroul UTC în analiză? „Lipsa de grijă în întreținerea utilajelor, nerespectarea programului de lucru, activitatea productivă ineficientă.” Șefa i-a arătat cu degetul pe cei vinovați de aceste abateri, iar „biroul a creat, prin punerea lor în discuția organizației, premisele realizării unui salt calitativ în activitatea acestora, o mai productivă angajare în procesul productiv.” Cei pomeniți în raportul utecistei șefe și-au însușit criticile, ba și-au făcut și ei o autocritică serioasă, „luându-și angajamente concrete pentru perioada următoare în scopul îmbunătățirii activității profesionale, prin întărirea spiritului de ordine și disciplină la locul de muncă.” După ce s-a dezbătut ordinea de zi, membrii organizației au avut posibilitatea „să pună în discuție și alte aspecte ale activității lor să facă propuneri pentru îmbunătățirea muncii” etc. adunarea generală devenind „nu numai moment de bilanț și hotărâri mobilizatoare, ci și o adevărată tribună a democrației.” E și un moment al sincerității. Totul se transformă într-un exorcism în masă. Își spun păsurile, mulțumirile și nemulțumirile, iar membrii biroului UTC își notează sârguincioși totul, pentru că scripta manent. Unul dintre uteciștii simpli, de pildă, le-a vorbit celorlalți despre „modul necorespunzător în care a fost încadrat în muncă, fără să se țină seama de pregătirea și vechimea sa” și s-a ajuns la anchetarea celui care l-a angajat. Gazetara este, în general, mulțumită cum a decurs adunarea generală al cărei proces-verbal l-a parcurs atentă. Ar fi o abatere de la reguli: „absența (nejustificată) a raportului utecist” dar primește asigurări că a fost doar o scăpare, dar că va îndrepta acest neajuns. În rest, totul e bine la Turnătoria Râmnicu Sărat.

E momentul să aflăm, de la Emilia Vasiliu, politrucă la Scânteia tineretului, de ce e conștiința revoluționară, puternica forță motrice a societății noastre. E simplu: învățământul politico-ideologic are sarcini deosebite „în vederea dezvoltării conștiinței socialiste, înaintate, a oamenilor muncii, a întregului tineret al patriei, pentru afirmarea trăsăturilor moral-politice ale omului societății noastre,” motiv pentru care Ceaușescu acorda un rol important „intensificării activității de dezvoltare a conștiinței revoluționare, de ridicare a nivelului politico-ideologic în directă concordanță cu dezvoltarea forțelor de producție, a societății în general.” Ceaușescu și-a dat seama „cu exemplara sa capacitate de înțelegere” de dialectica procesului revoluționar din patria noastră și subliniază „necesitatea cunoașterii și abordării realității, a dezvoltării sociale, a dezvoltării în general, într-o perspectivă complexă, străbătută de înalt spirit revoluționar.” Miezul nuclear al motorului progresului și, implicit forța motrice a conștiinței revoluționare, este partidul care „a fost, este și trebuie să rămână centrul vital al întregii națiuni, îndeplinindu-și rolul istoric de partid revoluționar, atașat trup și suflet aspirațiilor și idealurilor întregului nostru popor (...)” de aceea se poate spune că „ceea ce dă forță, vigoare, impresionanta perenitate a marilor noastre realizări revoluționare, conferind deplin temei realizărilor noastre viitoare este tocmai această esențială, definitorie caracteristică a „Epocii Nicolae Ceaușescu” pe care o reprezintă permanenta actualitate a spiritului revoluționar.” Cum ar veni – conștiința revoluționară.

Mircea Motrici de la Scânteia tineretului vrea să cunoască mai bine comuna Liteni, dar știe deja ce-l așteaptă. I-a spus Mihai Axinte, primarul acestei comune sucevene, care-și cunoaște în cel mai mic amănunt fieful. Câtă vreme va mai fi comună, se întreabă acesta? „(...) noi căutăm s-o aducem cât mai repede la nivelul unui orășel agroindustrial.” Au și argumente: în centrul comunei s-au construit șase blocuri cu patruzeci de apartamente pentru specialișit. „Vom mai construit încă șapte, cu treizeci și șase de apartamente. În viitorul cincinal, alte 15 cu 150 de apartamente vor contura chipul mereu nou al așezării.” Ca să respecte stilul locului, au acoperit „edificiile din centrul civic” cu șarpantă. Primarul se laudă cu un CAP, o Stație de mecanizate auto, o fermă zootehnică a IAS Suceava, o stație pentru preparat asfalt, o autobază, o balastieră... Acum lucrează la noul sediu administrativ al consiliului popular. „L-am ridicat prin munca patriotică a cetățenilor pentru că ei, în primul rând, își doresc localitatea mai înfloritoare.” Mihai Axinte a fost primar în Liteni (care da, a devenit oraș) mai bine de treizeci de ani, cu o pauză de patru ani. A mai fost vreo opt ani consilier local. A primit în 2006 o diplomă de „cel mai activ primar.” A rămas consecvent, spunea el într-un interviu din 2008, la final de mandat, a fost fidel partidului în care s-a înscris de la început, „PCR până în 1989, și actualul PSD.”

La Galați a avut loc etapa finală a celei de-a XVIII-a ediții a Festivalului artei și creației studențești secțiunea folclor, o manifestație înscrisă „în cadrul generos al Festivalului național Cântarea României,” după cum scrie Cristian Popescu în Scânteia tineretului. La început a avut loc „o impresionantă paradă a portului popular, desfășurată pe una din arterele principale ale orașului, încheiată în mod spontan și firesc cu o Horă a unirii la care și-au dat mâna reprezentanții tuturor zonelor foclorice ale țării”. Au urmat două zile în care mai totul a fost la superlativ, autenticitatea cântecelor, a dansurilor, a obiceiurilor, a portului, a graiului, dar și valoarea interpretativă care a făcut „invizibile granițele dintre arta de amatori și aceea profesionistă.” Centrul Universitar Brașov se evidențiază pentru că, de la an la an, candidații trimiși în competiție sunt tot mai buni poate „și datorită faptului că, în ultimii ani, tabăra națională de folclor s-a desfășurat în acest județ.” Totul a fost atât de bun și frumos că, la final, cei optsprezece membri ai juriului „au rezolvat dificultatea alegerii acordând numeroase premii, numărul lor fiind doar cu puțin mai mic decât acela al participanților.” Toată lumea a plecat mai bogată: și artiștii, și spectatorii. Bogdan Cristescu, student și unul dintre spectatori, este fascinat: „Festivalul este modul cel mai direct prin care se stabilește o comunicare spirituală, culturală, între toți studenți din țară. Spectacolele acestea mi-au prilejuit revelația valorii extraordinare, spirituale și artistice a culturii noastre populare.” Pasiunea și entuziasmul publicului și deopotrivă al artiștilor sunt mărturie, zice gazetarul, „că arta, cultura populară rămân tot timpul în actualitate.”

În India apare volumul „Progrese în chimia și tehnologia polimerilor” semnat de Elena Ceaușescu. Scânteia prezintă evenimentul drept „o remarcabilă realizare științifică, o contribuție de seamă la cea mai bună cunoaștere a progresului științei românești” și spune că „pe toate meridianele lumii, opera științifică a tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu se constituie tot mai mult într-un strălucit exemplu de angajare a științei celei mai avansate în folosul societății, de înalte devotament al omului de știință față de cauza progresului multilateral, economic, social și spiritual al națiunii căreia îi aparține” etc.etc. Se spune că e a cincea reeditare în limbi străine a lucrării care a mai fost tipărită la Viena, Moscova, Helsinki și Tokyo și „apreciată pretutindeni ca o mare realizare reprezentativă pentru înfăptuirile pe tărîmul cercetării și ingineriei chimie ale eminentului savant, activit de seamă al partidului și statului nostru.” Se spune că nu e un debut pe piața indiană de carte: i-a mai apărut un volum în India: „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului.”

Prin Decret prezidențial Dimitrie Stănescu a fost numit ambasador extraordinar și plenipotențiar al RSR în Regatul Hașemit al Iordaniei, în locul lui Teodor Coman, care a fost rechemat.

Nicolae Ceaușescu îi trimite lui Saddam Hussein o telegramă de felicitări cu ocazia zilei de naștere „și cele mai bune urări de sănătate și fericire personală, de pace și progres pentru poporul irakian prieten.” Îi scrie și președintelui zambian kenneth Kaunda la aniversare. „Folosesc această ocazie pentru a-mi exprima convingerea că, acționând pe baza acordurilor și hotărârilor pe care le-am convenit împreună, raporturile de strânsă prietenie și cooperare între partidele și țările noastre se vor dezvolta și diversifica tot mai mult în interesul popoarelor român și zambian, al cauzei păcii, colaborării și înțelegerii în lume. Vă urez viață îndelungată și noi succese în activitatea pe care o desfășurați pentru binele și prosperitatea poporului zambian prieten.”

De vânzare „Bibliotecă Ruxandra, aerotermă, ceas cu baterie. Cumpăr fustă blue-jeans nr.48, pantaloni blue-jeans nr.50, tricouri Lacoste (similar) nr. 50, pantofi Otter nr. 40”; „Serviciu de ceai și vaze chinezești, pictate manual, Cloisonel (sic!), fructieră, râșniță cafea”; „Contract apartament două camere Moșilor, canapea, masă cu patru scaune Biedemeier, toaletă metalică deosebită , șifonier trei uși, două fotolii, pat cu saltea lână, bibliotecă, cassdeck, amplificator, tuner model TM 3220, trusă coafură, toate perfectă stare”; „Dormitor din panel, sufragerie florentină bogat în sculptură, recamier, masă, bibliotecă, combină”

Se cumpără „Videocasete sigilate, dublu-casetofon portabil”; „Telvizor color și orgă electronică”; „Cu lipituri vas chinezesc, japonez, franțuzesc, eventual ramă florentină. Căsuța agenției 6188”; „Cumpăr urgent congelator sau frigider defect”; „Bile fildeș biliard două tacuri, obiecte Galle, Nancy”; „Oxigen buteli mică medicală, televizor color, bicicletă medicinală.”

Uniunea Scriitorilor anunță moartea a doi scriitori. Primul este prozatorul Doru Davidovici (născut în 1945, mort pe 20 aprilie), ofițer aviator care a debutat cu schițe și povestiri în Viața militară în 1971. A scris câteva romane polițiste bine prizate în acea perioadă, și două scenarii cinematografice: documentarul Scuturi aurii (1974) și filmul artistic Destinația Mahmudia (1982). Al doilea scriitor dispărut este Marin Nițescu (născut la 25 august 1925, mort luni 24 aprilie) a fost redactor la revista Viața românească, a scris cărți de critică (Între Scylla și Charybda. Delimitări critice, 1971,1972; Repere critice (1974), Poeți contemporani, 1978)

La televizor programul începe la 19.00 cu Telejurnal. 1 Mai – raport muncitoresc. La 19.20, Unitatea întregului popor, garanția supremă a înaintării patriei noastre pe calea socialismului și comunismului (color). Documentar. La 19.40, Sub tricolor, sub roșu steag! (color) Emisiune de cântece și versuri patriotice revoluționare. La ora 20.00, România în lume (color) La20.20, Copiii cântă patria și partidul (color). Program literar-muzical-coregrafic. La 20.40, Tezele și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu – program de muncă și acțiune revoluționară. La 21.00 Învățământ, cercetare, producție (color). Olimpiadele – o întrecere care stimulează performanța școlară la nivelul masei de elevi. La 21.20 Univers, materie, viață (color) Emisiune de educație materialist-științifică. La 21.35, Din marea carte a patriei (color). Producție a Studioului de film TV. La 21.50, Telejurnal. Programul se închide la 22.

Filarmonica George Enescu programează pe scena Ateneului Român Concert simfonic. Dirijor: Cristian Mandeal. Solist: Marin Cazacu. În Sala Studio a Ateneului, Treptele afirmării artistice. Carmen Roșu – vioară. La pian – Mariana Roșu. La Opera Română, Recital de balet. Opereta pune în scenă Melodii, melodii. La Teatrul Național în Sala Mare: A douăsprezecea noapte. În sala Amfiteatru se joacă Un anotimp fără nume, iar în Sala Atelier: Ultimul set. Teatrul Lucia Sturdza Bulandra are pe afiș la sala din Schitu Măgureanu Secretul familiei Posket. În sala de la Grădina Icoanei, A treia țeapă. La Teatrul Mic: Astă-seară stau acasă. La Teatrul Foarte Mic, Bătrâna și hoțul. La Teatrul de Comedie se joacă Regele Ioan. La Giulești (sala Majestic), Cursa de Viena. La sala Giulești, Jean, fiul lui Ion. La Studioul de teatru IATC se joacă Steaua fără nume.

XS
SM
MD
LG