22 iunie 1989

Soarele răsare la ora 5.31 și apune la ora 21.03. Vremea este răcoroasă pentru această perioadă și în general instabilă. Cerul variabil, cu înnourări mai accentuate la deal și munte. Ploi mai ales sub formă de averse și descărcări electrice, mai peste tot la deal și la munte. Cantitățile de apă depășesc pe alocuri 25 litri/m². Temperaturile maxime sunt cuprinse între 18 și 26 de grade iar minimele termice nocturne se situează între opt și 18 grade.

Profesorul universitar doctor Gheorghe Cazan spune în România liberă că formarea omului nou este o prioritate a programului partidului. „Pentru realizarea omului nou în proporții de masă (...) se impune un program unitar, care să aibă în vedere toate subsistemele sistemului social și sistemul social în totalitatea lui să funcționeze rațional, cât mai armonios posibil” iar acest program care prevede matematic transformarea omului banal, vechi, perimat în om nou este „Programul PCR de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism,” adoptat la Congresul al XI-lea PCR și revizuit la următoarele. De-a lungul istoriei, pe parcursul dezvoltării vieții materiale a societății, filosofează politrucul, apar „disfuncționalități, contradicții, practici care subordonează omul produsului său.” Aceste contradicții nu țin de legitatea socialistă, ci de abateri de la „legile obiective ale construcției noii societăți”. De aceea, a reconstrui omul este o necesitate obiectivă, „una dintre cerințele imperioase ale realizării progresului în construcția societății socialiste în libertate.” Acest proces este una dintre cele mai grele întreprinderi, dar aduce numai satisfacții pentru că „ideea formării omului nou își ia ca domeniu de referință perfecționarea continuă a vieții sociale, dezvoltarea democrației socialiste, a științei, învățământului și culturii, a însăși conștiinței și comportamentului ființei umane.” Iar faptul că între viața personală și cea socială se schimbă în permanență valori, cele două planuri fiind în osmoză și fuziune permanente, este „mărturia vie că omul nou nu este numai un program, ci o realitate, cel mai de seamă produs al noii societăți, forța eminentă, certitudinea împlinirii idealurilor socialiste și comuniste.”

Dar pentru a crea omul nou ai nevoie de un propagandist de școală nouă. Cum se naște un propagandist model? Ce trebuie să știe și să facă? Sunt întrebările (retorice) pe care și le pune Zaharie Ticușan, directorul Cabinetului municipal pentru activitate ideologică și politico-educativă Sighișoara, județ Mureș. De născut, propagandistul se naște din învățământul politico-ideologic care constituie „forma cu statut instituționalizat, principala modalitate de clarificare, influențare și modelare ideologică la nivel individual și macrosocial.” Propagandistul este eficient, printre altele (temperament, educație, înfățișare), și funcție de nivelul lui de pregătire, astfel că „organele și organizațiile de partid, de masă și obștești din municipiul Sighișoara acordă o atenție deosebită selecționării și pregătirii temeinice a acestor cadre, sistemul general de instruire derulându-se pe două planuri – la nivel municipal și în unitățile economico-sociale, sub directa conducere a respectivelor comitete de partid.” Și pentru că propagandiștii sunt, în cea mai mare parte, absolvenți sau cursanți ai Universității politice de conducere, „cadre cu funcții de conducere, oameni cu o temeinică pregătire politico-ideologică și tehnico-economică de specialitate, cu maturitate politică, (...) pregătirile la nivel municipal sunt realizate cu o deschidere mai largă”. Ele își propun, pe lângă studiul unei bibliografii legate de temele programei, și lărgirea orizontului de cunoaștere pentru ca dezbaterile din cercul de studiu să fie cu adevărat eficiente. La pregătirile lunare vin diverși activiști și politruci de la Comitetul Central, iar propagandiștii participă la prelegeri pe diverse teme ale politicii partidului și statului, la informări politice de sinteză, primesc recomandări pentru perfecționarea studiului individual. La aceste cicluri de pregătire, propagandiștii sunt informați și „cu stadiul realizării sarcinilor și angajamentelor asumate, cu preocupările și prioritățile municipiului, ale diferitelor colective de oameni ai muncii.” De asemenea, pentru că s-a constatat impactul pozitiv, se organizează consfătuiri metodice și schimburi de experiență, „interasistențe și activități gen lecție deschisă” precum și inspecții efectuate de consiliul municipal de educație politică și cultură socialistă, care dă indicații și explicații suplimentare, face precizări, clarificând unele probleme teoretice și de metodologie.” Nu lipsesc de la aceste ore de pregătire a propagandiștilor, „secretarii adjuncți cu problemele de propagandă și responsabilii colectivelor obștești ale punctelor de documentare politico-ideologică.” Dar această pregătire nu este suficientă. Ea este completată la fața locului, în unități economice, pe diverse categorii socioprofesionale, pentru a face cunoscute documentele nou apărute, pentru a da o orientare directă oamenilor și a concretiza dezbaterile din cercurile de studiu. În felul acesta, propagandiștii vor învăța să-și concentreze eforturile „în direcția conturării cât mai exacte a sferei problemelor care urmează să fie abordate în dezbateri” și se înarmează cu argumente de principiu dar și practice, specifice locului de muncă. Sunt de ajutor și punctele de documentare politico-ideologică („colțul roșu”). Aici se pot organiza microgrupuri de studiu și consultații, se poate cerceta materialul bibliografic și documentar. Aici propagandiștii sunt învățați să folosească sistematic „sursele de informare cele mai adecvate și accesibile.” Toate acestea sunt necesare pentru ca „propagandiștii să contribuie într-o măsură sporită la mobilizarea cursanților, a tuturor oamenilor muncii la realizarea sarcinilor de plan și angajamentelor asumate în întrecerea socialistă, la creșterea și educarea omului nou, animat de spirit revoluționar.”

La ambasada Republicii Populare Democrate Coreene însărcinatul cu afaceri ad-interim a organizat o întâlnire prietenească cu prilejul împlinirii a cinci ani de la vizita oficială de prieteni efectuată în Republica Socialistă România de Kim Ir Sen, președintele Republicii Populare Democrate Coreene. Au participat Ion Dincă, prim viceprim-ministru, miniștri, adjuncți de șefi de secție de la CC al PCR, diverși directori de prin ministere și instituții centrale, activiști de partid și de stat, generali și ofițeri, ziariști. Scânteia serbează și ea momentul aniversar printr-un reportaj călduros de la Phenian semnat de Radu Pascal. Gazetarul spune că Phenianul este cu totul schimbat față de cum arăta acum zece ani și că „la Phenian efigiile materiale ale timpului prezent se transformă într-un ritm impresionant.” Totul e în schimbare acolo iar „constructorii sunt omniprezenți (...) detașamentul lor alcătuind profesia emblemă a timpului prezent”. Au și de ce, constată Radu Pascal. Tocmai au terminat un hotel piramidal înalt de 105 etaje. Este doar ultima dintre isprăvile faraonice ale nord-coreenilor care prin activitatea lor produc, precum fluturele de pe Gange, cutremure emoționale în rândul admiratorilor de pe Dâmbovița. Nu întâmplător Ceaușescu invidia realizările de la Phenian și-și dorea să ridice la el acasă ctitorii comparabile. De pildă, uriașele mozaicuri de cinci sute de metri pătrați din stația de metrou Gloria care reprezintă „ ca într-o fotografie color, până și cele mai fine detalii și nuanțe ale marilor construcții ale capitalei” sau monumentul dedicat ideilor Ciuce, cele care au deschis calea revoluției culturale socialiste din România, după ce Nicolae Ceaușescu l-a vizitat pe fratele său de ideologie Kim Ir Sen în 1971 și a venit acasă contaminat de faraonism și cultul personalității. Monumentul dedicat ideilor Ciuce este un obelisc înalt de 170 de metri care „impresionează nu numai prin expresia plastică, dar și performanța constructivă. Dar ideile Ciuce definesc linia proprie, coreeană, de construire a socialismului, ținând cont seama de specificul țării, de tradițiile și obiceiurile poporului, definind trei direcții esențiale: suveranitatea neclintită a patriei, independența în dezvoltarea și modernizarea economiei și științei și autoapărarea.” Concluzia e că Phenianul este rezultatul aspirației oamenilor pentru frumos și s-a născut din hărnicia și sudoarea acestora, din munca lor necontenită „închinată patriei lor, copiilor lor.” Sunt cu adevărat niște exemple pentru camarazii lor români: au construit o nouă casă a pionierilor (cu peste 500 de încăperi), patru stadioane de fotbal (cu capacități de la 25 000 la 150 000 de locuri), șapte complexe sportive care au de la două mii la șase mii de locuri pentru diverse competiții: baschet, volei, box, tenis etc. bazine de înot, cinematografe, hoteluri etc. Este locul unde în perioada 1-8 iulie 1989 va avea loc al XIII-lea Festival mondial al tineretului. Nu e de mirare că Nicolae Ceaușescu a făcut numeroase vizite acolo pentru a se inspira de la sursă. La fel și Kim Ir Sen care s-a simțit atras magnetic de fratele lui european. „Și interlocutorii țin să sublinieze că, de fiecare dată, întâlnirile și convorbirile lor au deschis noi și fructuoase căi pentru dezvoltarea relațiilor de strânsă prietenie dintre cele două partide, țări și popoare, pentru întărirea conlucrării lor rodnice, în interesul reciproc, al cauzei generale a socialismului și păcii.”

La Galați, aproape o sută de tineri care lucrează în secția mecanică nr. 1 din Întreprinderea mecanică navală au declarat „Săptămâna record în producție și calitate” și vor să realizeze două distribuitoare de apă tehnică de 24 t/zi. La Întreprinderea minieră Căpeni Baraolt, 250 de tineri se angajează să extragă peste plan 95 de tone de cărbuni. La Combinatul siderurgic Hunedoara are loc expunerea „Perfecționarea pregătirii profesionale, lărgirea continuă a orizontului de cunoștințe tehnico-științifice – cerințe esențiale ale creșterii calității muncii”. Iar la Combinatul petrochimic Borzești s-a organizat expunerea cu tema: „Rolul tineretului în sistemul democrației socialiste.” La Liceul Întreprinderii 1 Mai din Ploiești s-a organizat un concurs cu tema „Revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944. Însemnătatea ei”. De asemenea, la Liceul industrial 1 din Bacău a avut loc o dezbatere cu tema: „Patriotismul socialist – dimensiune fundamentală a educației socialiste, revoluționare a tinerei generații.”

Emil Vasilescu laudă în paginile Scânteii activitatea cenaclurilor literare care au apărut în număr tot mai mare în România socialistă. „Cenaclurile literare s-au manifestat în toți acești ani într-un climat favorabil descoperirii și călăuzirii unor virtuale capacități creatoare, afirmării și permanentizării în conștiința publică a valorilor confirmate (...)” Față de cenaclurile burghezo-moșierești, cele din perioada comunistă nu mai sunt elitiste, niște cluburi „închise de intelectuali dedicați în exclusivitate scrisului”, ci au devenit un fenomen de masă, incluzând categorii largi, de la scriitori, la muncitori, țărani, elevi, studenți sau alți oameni ai muncii pasionați de literatură. Cenaclurile pot fi găsite la toate nivelurile, în toate cotloanele societății, „deschise tuturor celor ce au ceva de spus în spațiul creației literare sau în cultivarea pasiunii pentru frumos.” Aici, în aula cenaclului, sub oblăduirea unui scriitor cunoscut, poate ieși „în lumina rampei” procesul intim al creației literare. Dacă lipsește autoritatea literară, lucrurile o iau razna, avertizează gazetarul. Nu se poate face literatură așa, fără controlul unui maestru consacrat. „În lipsa acestora sau a unui cadru cel puțin calificat, cel ce-și prezintă lucrările judecății publice are șansa să fie asaltat de păreri contradictorii, arbitrare și subiective, fără suportul estetic necesar, care pot promova lucrări fără merite sau respinge altele în ciuda calităților reale.” Cooperarea cu Uniunea scriitorilor și cu Asociațiile scriitoricești devine astfel o pavăză împotriva veleitarilor cu aspirații de îndrumători. Dar ce face ca unele cenacluri să aibă o activitate „sub limitele acceptabilului (...) cu lucrări de slabă calitate, ședințe întâmplătoare, nivelul scăzut al discuțiilor nefiind compatibil cu exigențele critice actuale”? Două par să fie motivele, opinează gazetarul: ar trebui făcut o disociere între cercuri literare și cenacluri, acestea din urmă fiind forme superioare „de expresie publică a vieții literare, cu preocupări de creație predominante” în vreme ce un cerc literar trebuie să se mențină în zona inițierii literare, să rămână la lecturarea operelor reprezentative, „deci o formă de educație a lecturii publice.” Cei care se manifestă creativ în cercurile literare pot fi îndrumați către cenaclu. Însă acestea nu se formează pur și simplu, prin asocierea unor creator în întreprinderi, școli sau instituții. Puține centre au reușit să concentreze în cenacluri forțele locale de creație. Iar al doilea motiv al amatorismului multor cenacluri este că nu e suficient să ai metodiști de la casele de cultură pentru că aceștia, chiar dacă sunt inimoși, „lasă deschise multe supape diletantismului, tratării formale, birocratice a muncii de îndrumare”. Unul dintre scopurile practice ale cenaclului ar trebui să fie publicarea care nu e un act de complezență „ci o necesitate reală de a promova sistematic valorile din cenacluri și a le îndemna pe cele din afara acestora să caute aici locul firesc al primului contact al operei cu publicul.” Așadar, mecanismul notorietății din scris era brevetat: voiai să publici, te duceai la cenaclu. Nu la oricare, ci la unul care avea deschidere la o gazetă literară sau/și culturală. Te supuneai rigorilor criticii, acceptai discipolatul pe lângă un scriitor influent într-un cenaclu și, cumva, ajungeai să publici. Desigur, trebuia să corespunzi ideilor Ciuce care dominau literatura cel puțin la acest nivel popular care se transformase într-un fel de școală națională de literatură Mihai Eminescu. La urma urmei, piesele de teatru de la televizor și radio, brigăzile artistice, poeziile de primă pagină sau montajele literare prezentate la Festivalul Național „Cântarea României” trebuiau scrise de cineva iar competențele proveneau adesea din cenaclurile literare.

Se anunță în continuare, fruntașii pe producție pentru primele cinci luni ale anului, adică acele unități economice care speră să obțină la finalul anului titlul de Erou al Muncii Socialiste. Pe primul loc la extracția cărbunelui de suprafață, Întreprinderea minieră Pinoasa, Gorj. În domeniul producției de energie electrică pe bază de hidrocarburi, Întreprinderea Electrocentrale Iași. În chimie anorganică, Combinatul de îngrășăminte chimice, Târgu Mureș. În industria celulozei și hârtiei pe primul loc este Întreprinderea de hârtie Bistrița din Prundu-Bârgăului, județul Bistrița Năsăud. În domeniul industrializării laptelui conduce Întreprinderea de industrializarea laptelui Ialomița. La întreprinderile agricole de stat, Combinatul agroindustrial Timiș. În domeniul gospodăriei comunale și locative, pe primul loc se situează Întreprinderea județeană de gospodărie comunală și locativă Botoșani. În fine, prima între cooperativele meșteșugărești este Uniunea județeană a Cooperativelor meșteșugărești Vaslui.

Se fac angajări: „Tăbăcăria minerală Jilava încadrează conform legii, cu domiciliul în București inginer mecanic, economist, autostivuitori autorizați, lăcătuși ctg.-6, strungari ctg 3-6, electrician automatizare ctg 3-6, muncitori necalificați”; „IMGB cu sediul în Șos. Berceni, încadrează următorul personal: strungari, frezori, rectificatori, zidari-șamotori, mașiniști pod rulant, oțelari sudori autorizați”; „Centrul de producție cinematografică București organizează concurs pentru ocuparea a două posturi de directori film, conform prevederilor legale”; „Căutăm femeie îngrijire sugar și ajutor menaj.”

De vânzare: „Convenabil dulap, studio, masă, 6 scaune, cuier, hol Rotterdam, diverse”; „Garsonieră I, metrou Sălăjan, parter, covor persan vechi, mică bibliotecă, toaletă, pat pliant, bare față-spate Trabant aripă”; „Mini Mobra, picup NZC 300, casetofon Grundig, ceas automatic Helvetia, discuri noi, casete video sigilate, album Euro 88, casetofon Sharp, Fotosneiper Zenit”

Se cumpără: „Player Recorder, TV color, videocasete sigilate, derulator, blue-jeans 52, bluze deosebite, deck Akay F 35”; „Vioară foarte bună, de concert”; „Filme proiecție 16 mm, înregistrate cu bandă sonoră”; „Aparat foto depășit orice format, fără recondiționări, perioade diverse”

La televizor programul începe la ora 19 cu Telejurnalul. La 19.25 File de glorioasă istorie. Unitatea clasei muncitoare, a forțelor revoluționare ale societății românești. La 19.45, Pe drumul înfăptuirii noii revoluții agrare. La 20.05, Laureați ai Festivalului național Cântarea României. La 20.35, Tinerețe- educație – spirit revoluționar. La 20.55, Film serial. Cei care nu dispar. Ultimul episod. La 21.40, Sunet și culoare. Documentar. La 21.50, Telejurnalul de noapte. Programul se închide la ora 22.00.

La Filarmonica George Enescu, în sala Studio continuă ciclul Treptele afirmării artistice. Adrian Leonard Mociulescu – pian (Bach, Beethoven, Brahms, Enescu); Dan Velea – violoncel. La pian Elena Cosma (Bach, Schubert, Ceaikovski). La Ateneul Român: Concert simfonic. Dirijor Ramon Torre Liedo (Spania). Solist: Mihai Ungureanu. La Opera Română, reprezentație cu Nabucco. La Teatrul de Operetă, O noapte la Veneția. Pe scena Sălii mari a Teatrului Național, Nu se știe niciodată. În Sala Amfiteatru, Contrabasul iar în sala Atelier, Mantaua. La Teatrul Nottara, sala Studio, La un pas de fericire. În sala din Magheru a Teatrului Nottara, Teatrul evreiesc de stat are reprezentație cu piesa Cum se cuceresc femeile. La Teatrul Giulești, sala Majestic, pe afișe Cursa de Viena. Studioul de teatru IATC în cadrul Săptămânii absolvenților are reprezentație cu Steaua fără nume, la Teatrul Bulandra, sala din Schitu Măgureanu.