Linkuri accesibilitate

Buletin de știri 9 decembrie 1989


Ceaușescu făcea de câteva ori pe săptămână vizite pe șantierele „ctitoriilor”. Dacă nu se ducea să vadă rezultatele sistematizării Dâmboviței, atunci, aproape sigur, vizita Casa Republicii. Sursa: comunismulinromania.ro (MNIR)
Ceaușescu făcea de câteva ori pe săptămână vizite pe șantierele „ctitoriilor”. Dacă nu se ducea să vadă rezultatele sistematizării Dâmboviței, atunci, aproape sigur, vizita Casa Republicii. Sursa: comunismulinromania.ro (MNIR)

Sâmbătă 9 decembrie 1989

Soarele răsare la ora 7.40 și apune la ora 16.38. Vremea se încălzește ușor, iar cerul este variabil. Precipitații ușoare sub formă de ninsoare în nord și cu totul izolate în restul țării. Temperaturile minime sunt cuprinse între -8 și +2 grade, mai coborâte în depresiuni iar maximele termice se încadrează între 0 și 8 grade. Pe alocuri (mai ales în vestul și centrul țării, dimineața este ceață.

Agenda Elenei Ceaușescu arată o sâmbătă cel puțin interesantă. Nu are activități ci doar primiri. Dar ce primiri: se vede, de pildă, mai mult de o oră și jumătate dimineață cu Emil Bobu. Ce putea discuta ea cu unul dintre cei mai slugarnici membri ai cercului interior al puterii atâta vreme e greu de știut. Prin Bobu, Elena Ceaușescu putea controla deopotrivă Miliția și Securitatea și putea avea acces la informațiile secretizate ale agențiilor de informații. Mai mult ca sigur că ea, care era tovarășă de viață, matroană a clanului prezidențial și de la o vreme asistenta medicală a unui soț bolnav de diabet, își asumase și rolul de gardian al victoriei socialiste și al propriilor interese. E posibil, așadar, ca desele discuții matinale cu Bobu să fie prelucrări ale rapoartelor forțelor de ordine interne. O vizitează și Poliana Cristescu, fost noră, prietenă preferată a Elenei. Vizita era probabil de socializare.

Șantierul Casei Poporului, 1987
Șantierul Casei Poporului, 1987


În agenda lui Ceaușescu pentru a treia oară în ultimele zece zile, o ședință pe tema producției de halva, aliment considerat, probabil, suficient de important pentru a aduna diverși oficiali în sala de ședințe a Cabinetului 1. După ce s-a distrat stabilind cât să reprezinte halvaua în coșul zilnic al românilor și cât să aloce din bugetul de stat pentru a crește producția, Ceaușescu a vizitat vreme de două ore și jumătate ctitoriile preferate: Biblioteca de Stat, Casa Republicii și Muzeul. Este de remarcat că vizita lui Emil Bobu la Cabinetul 2, al Elenei Ceaușescu, coincide, parțial, cu intervalul în care s-a desfășurat vizita de lucru la obiectivele din Capitală.

Moment de bilanț pentru constructorii de pe Dâmbovița: ei au început să amenajeze râul în 1985 cu o secțiune de probă în apropierea fostului baraj Ciurel. După doi ani, spune Octavian Andronic în Informația Bucureștiului, realizaseră lacul Ciurel și 10 km din noua albie a râului. Gazetarul se minunează în fața mărețelor realizări: „O dată cu albia aveau să apară poduri noi, elegante, noduri hidrotehnice, artere rutiere paralele modernizate” în general, cam tot ce îmbină „esteticul și utilul.” În 1989 au fost dați în exploatare alți opt kilometri de la Vitan la Glina. Tot în 1989, ambițiile de constructor ale lui Ceaușescu modifice substanțial harta orașului: s-au făcut săpături pentru noul lac Văcărești, s-au făcut lucrări în amontele și avalul portului Glina, vechiul curs de apă al râului fiind complet remodelat. Ion Damian, directorul întreprinderii care se ocupa cu construcțiile pe Dâmboviță spune că au avut realizări deosebite pentru Congres: 28 de km de albie modernizată, două lacuri artificiale cu o suprafață totală de aproximativ 400 de hectare. Dar mai erau multe de modificat în relieful României pentru a face loc acestui nou și costisitor capriciu: trebuia restructurată rețeaua de drumuri, construite patru noi poduri, diguri pentru protecția lucrărilor agricole de inundații, amenajarea a trei baze de aprovizionare, cu linii și stații de cale ferată pentru transportul și descărcarea materialelor cu volume mari, stații de betoane, prefabricate și depozite de materiale prin tot Bărăganul. Se realizase deja legătura dintre canal, Colentina și Cernica, se făcea decolmatarea și se înlătura stuful de pe Cernica. Se laudă cu un baraj realizat în proporție de 50% la Tânganu iar zilele acelea, spunea directorul, se turnau betoanele la hidrocentrală și ecluză. Spune că se lucrează intens astfel că primăvara lui 1990 albia va fi realizată și plină cu apă. Și pentru că numele mari au fost mereu fala lui Ceaușescu, directorul i le oferă ofrandă: de la Tânganu până la Budești au fost realizate 15 mc de terasamente, un milion de mc de beton, 700 de mii de mp proiecții din beton contra valurilor, 300 de mii de mc de anrocamente și 300 de mii de mp de fascine (îngrădituri pentru consolidarea digurilor). Tot în 1990, spune directorul, portul Glina urma să devină operațional pentru mărfurile în containere.

Cristina Balint de la Scânteia tineretului face o vizită la mina Baia Sprie, că tot primise în acel an titlul de Erou al Muncii socialiste. Trofeul a fost câștigat cu eforturile uteciștilor de acolo care se poartă „ca niște adevărați comuniști, îndeplinindu-și cu răspundere și exigență sarcinile încredințate.” Cum încă mai absentau unii nemotivat, utilajele de mare randament nu erau folosite suficient și unii uteciști nu-și făceau normele, comitetul UTC a analizat răspunderea și disciplina în muncă în principalele compartimente de producție. S-au strâns date la firul ierbii, în așa fel încât să poate fi scoși în evidență fruntașii și codașii, să se simtă impulsionați noii angajați să se dea pe brazdă. Analiza făcută la proaspătul Eroul al muncii socialiste a scos la iveală și unele deficiențe: unele organizații nu se țineau de promisiunile făcute prin programul de activitate, nu răspundeau solicitărilor și mobilizărilor comitetului UTC care a trecut la atac: s-au dat sarcini cu termene clare în ceea ce privește coordonarea, buna organizare și finalizare. S-au organizat cursuri de calificare la locul de muncă însărcinați cu susținerea lor fiind inginerii stagiari. De asemenea, Politehnica muncitorească a inițiat cursuri de calificare. Dar și mai eficientă a fost punerea în discuția adunărilor generale a tinerilor vinovați de abateri de la disciplina de producție și disciplina muncii și a vieții de organizație. Astfel că, de frică să nu fie înfierați de colectiv, mai toți s-au dat pe brazdă și participă acum la viața de organizație adică la acțiunile de muncă patriotică inițiate de UTC. De pildă toți cei 400 de membri ai organizației participă la dezafectarea stației de compresoare vechi, recuperează aparatura veche și fierăria. Toți și-au propus ca „fiecare faptă utecistă să poarte amprenta răspunderii și exigenței comuniste” și vor ca „întreaga activitate politico-ideologică și educativă ce o desfășoară să se ridice la nivelul exigențelor și orientărilor” formulate de Nicolae Ceaușescu în Raportul prezentat la Congres.

Continuă torentul liric dedicat Congresului... Unii poate priveau chiar în viitor, pentru că se apropia Ziua Republicii sau a Primei tovarășe (pe 7 ianuarie) și în decembrie puteau fura startul la aniversările din ianuarie. Al Jebeleanu scrie în România literară un sonet shakespearean dedicat lui Ceaușescu și României comuniste care se încheie cu terținele „Convinși slujim și-acum alesul țel/ Cu echilibrul nostru milenar;/ Ne-am imprimat măririle-n oțel./ Păzim tot sacrul, veșnicul hotar!/ Cu noi vor fi prezentul, viitorul/ Și-n biruință veșnic Tricolorul!” Iar Nicolae Pop, căruia i se acordă spațiu generos pentru două poezii scrie că „Ridic, deci, prieteni, cupa generației mele,/ nu-i timp de pierdut- arată al revoluției amic -/ mi-e locul în miezul luptei noastre drepte și grele,/ încins cu eșarga tricoloră, statornic!” Dumitru Grigoraș, răsfățat și el cu spațiu pentru două poezii chiar pe prima pagină a României literare prezintă două producții aproape identice, mustind de stimă și mândrie „Slăvind într-o bogată toamnă/ Congresul comuniștilor/ Și-un brav Conducător, Eroul/ În focul luptelor, călit/ Ce ne-a sădit în suflet noul/ Și traiul liber, însorit.” Versuri asortate cu un eseu encomiastic semnat de Grigore Smeu despre misiunea istorică și angajamentele politice ale literaturii. Esteticianul comunist ajunge la concluzia că „de altitudinea estetică a misiunii istorice a literaturii române contemporane se poate vorbi mai în ansamblu și nesincopat abia din 1965 încoace.” Și mai apoi scrie, într-o păsărească probabil de înțeles activiștilor de partid: „Ideea orientativă a superiorizării cultural-intelectuale a literaturii – ca ipostază a misiunii istorice a creației artistice – nu numai că nu este o chestiune de conjunctură efemeră, ci vine deplin în întâmpinarea evoluției interne, firești, a creației literare, armonizându-se cu această evoluție.” În fine, indiferent ce va fi însemnat fraza de mai sus, literatura trebuia să se alăture celorlalte arte, că așa se spunea în Raportul lui Ceaușescu la Congres când vorbea „de necesitatea unificării tuturor forțelor creatoare în edificarea socialismului.” Și ca să fie clar rolul determinant al literaturii în crearea omului nou, eseistul încheie spunând: „Pe cât de direct, pe atât de complex- uneori aproape derutant în substanțializarea lui – a devenit adevărul că literatura constituie o voce polifonic (sic!!) ale cărei armonizări în variatele reconsiderări ale ființei umane sunt departe de a se fi demonetizat.” Clar, nu? Grigore Smeu a fost unul dintre esteticienii deseori utilizați în acea perioadă. Era doctor în filosofie (1970) cu o teză despre istoria esteticii românești. A fost cercetător la Institutul de filosofie al Academiei RSR, al cărui a și fost între 1978 și 1988. După 1989 a luat chiar premiul Academiei pentru una dintre cărțile sale (în 1992, mai precis, cu Esteticul cotidian în lumea de azi), ca să nu se spună că Revoluția nu a acordat și o a doua șansă. Editura Academiei Române i-a publicat Istoria esteticii românești (actualizarea tezei de doctorat susținută cu patruzeci de ani înainte) în 2008.

Comitetul de cultură și educație socialistă al municipiului București, Muzeul literaturii și Uniunea Scriitorilor organizau un program special de manifestări cultural-educative intitulat: Înaltele idealuri ale umanismului revoluționar socialist. Literatura română – permanență a educației patriotice. Această manifestare urmează să se desfășoare între 11 și 17 decembrie. De pildă la Muzeul literaturii are loc un simpozion dedicat Concepției secretarului general al PCR (...) privind funcțiile și rolul literaturii în procesul edificării societății socialiste în patria noastră.” Participă Alex. Balac, vicepreședintele USRSR, Iulian Antonescu, director adjunct la Consiliului Culturii, Gabriel Ștrempel, directorul Bibliotecii Academiei, Teodor Vârgolici. Apoi are loc un recital de poezie patriotică și revoluționară (O patrie, un partid, un popor) susținut de actorii Cristina Deleanu și Eugen Cristea. A doua zi un alt simpozion despre Congresul XIV și izvorul nepieritor al marilor creații- poporul. Spiritul militant revoluționar, al literaturii române. Actori principali: profuniv. Dumitru Almaș, Nicolae Dragoș, prim-redactor șef adjunct la Scânteia, Nicolae Dan Fruntelată, redactor șef la Luceafărul. Și tot așa, se îmbină diverse simpozioane despre clasicii canonici cu înaltele idealuri ale umanismului revoluționar socialist cu ajutorul academicienilor, universitarilor și șefilor de edituri și reviste culturale. Totul se încheie pe 17 decembrie, cu recitalul de poezie patriotică și revoluționară „Tu, omule și frate, să fii stăpânul tău”. Participă omniprezentul Alex.Balaci, și poeții Florin Costinescu, Adi Cusin, Ioana Diaconescu, Nicolae Dragoș, Ion Horea, Gh. Istrate, Petre Stoica, Mircea Florin Șandru. Tot atunci se organizează și expoziția documentară Repere ale culturii patriotice, revoluționare, în Casa memorială Tudor Arghezi.

Ce intenționau românii să-și cumpere în anul 1990? se întreabă Mircea Scripcă de la România liberă. Vrea să afle nu de la consumatori ci de la Ion Olaru, director în Ministerul Comerțului Interior, că de acolo primeau producătorii comenzi și așa se făceau stocurile de produse din magazine de unde cumpărătorii își cumpărau ce voia guvernul. Demnitarul îi spune că fondul de marfă s-a diversificat și că va cuprinde „un sortiment larg, variat de produse, începând de la articole de menaj, de uz casnic și gospodăresc, până la mobilă, diverse articole pentru întreținerea locuinței, produse cosmetice, articole de sport și turism.” Practic, ce vor găsi în magazine cumpărătorii? Sobe pentru combustibili inferiori cum ar fi Calorex, Vesta, Cristina și noul timp de sobă Terma, mândria întreprinderii Flacăra din Ploiești care a pus încă din 1989 în vânzare primele loturi. Se m ai cumpără sobe de apartament alimentate cu combustibili solizi, Flacăra 15 și 25, care au pereți din cahle de teracotă ca niște adevărate sobe de țară, doar că pentru oraș. Se pun în vânzare și diverse tipuri de mașini-aragaz tip Junior cu 1, 2 sau 3 ochiuri și cuptor. Se vor aduce și vase de bucătărie cu decoruri florale și geometrice, placate cu inox, cu accesorii de bachelită termorezistentă. Se vor pune în vânzare și aparate de făcut tăieței realizate la Întreprinderea mecanică Cugir. Vor mai ajunge în magazine servicii din porțelan cu decoruri manuale și cu picturi în relief, servicii de ceai, cafea, articole de sticlă decorativă tip Galle din cristal, noi articole din porțelan combinate cu sticlă și altele: ciocane, foarfeci de casă, toporașe, truse de șurubeln ițe, lacăte, clești, dălți, bricege. Totul pentru confortul clienților. Esențialul este, spune directorul de la comerț interior, ca furnizorii să livreze piesele la timp că mai toată lumea e în întârziere față de toată lumea. De la Sibiu nu vin pânzele circulare și pânzele de joagăr pentru motoferăstraiele Retezat, Metalurgica din București ar trebui să livreze coturi și burlane dar nu a mai făcut-o de multă vreme. La fel și Întreprinderea de izolatoare, cele de carton asfaltat. Dar chiar dacă subansamblele ar fi livrate la timp și mărfurile ar ajunge la capătul celălalt al lanțului de producție, gata să fie livrate mai sunt probleme cu ambalarea produselor care ajung nu odată în mai multe bucăți la magazin. În special cele pentru serviciilor de masă, sticlăriei și serviciilor de ceai și cafea poate și pentru că oricum rolul lor era mai degrabă decorativ în gospodăriile românilor.

Se fac angajări: „Centrala vinificării băuturilor diferite și produselor spirtoase Calea Rahovei nr 157 încadrează conform legii șef atelier proiectare – automatizări cu domiciliu stabil în București”; „Spitalul clinic Dr. Carol Davila încadrează urgent fochiști medie presiune și surori medicale.Relații la sediul unității din Calea Griviței nr. 4, biroul personal”; „ICS Comaliment București cu sediul în C.A.Rosetti, nr 5, încadrează de urgență următoarele categorii de personal: lucrători gestionari aliment., vânzători, primitori-distribuitori, motoscuterist. Solicitanții vor avea domiciliul stabilit în București”; „Asociația locatarilor Ștefan Mihăileanu nr.27, sect 2, angajează fochist pensionar 1/2 normă și cameră de locuit”; „Centrala industrializării laptelui cu sediul în str. Walter Mărăcineanu, nr 1-3, încadrează în condițiile legii dactilografe și paznic de noapte (bărbat)”; „Persoană cu copil fac menaj pentru locuință, mediu intelectual”

De vânzare: „Clăpari Caber 41, schiuri Topaz cu legături Marker, teleobiective Praktika 135, 200, teleconverter, carpete”; „Haină astrahan gri, haină Breitshwantz maro, ambele 42 noi, căciulă nurcă”; „Haină piele damă, ramă pentru tablouri, măsuțe (stil, forjată, pliantă), bibliotecă colțar, teracotă electrică, rochie albă-deosebită, păpuși, podoabe, cojoc, căciuli, gulere blană, îmbrăcăminte, încălțăminte, diverse obiecte”; „Butelie aragaz, frigider Zill, plapumă haină astrahan imitație, aragaz două ochiuri cu cuptor, aspirator Buran nou, ceară, șifonier, studiou, masă”; „Blană sintetică 48, scurtă sintetică albă, scurtă mouton 48, jachetă piele căprioară, mașină cusut Singer, lustră fier forjat cu două aplice, șifonier două uși, mixer Moulinet, covoare 3/2, diverse obiecte, blue jeans”; „Șifonier, pat, plapumă și saltea lână, etajere, bibliotecă, dulap, mese bucătărie, lustre, 8 mp parchet, dulăpior bar și cuier pom”; „Minimașină spălat, mașină cusut cizmărie, vas sanitar oliv cu rezervor și armătură, 6 m plintă marmură, cărucior sport deosebit, pat copil. Cumpăr dulapuri înalte.”

La televizor programul începe la ora 13.00 cu Telex. La 13.05, La sfârșit de săptămână. La 14.45, Săptămâna politică. La 15.00 Programul se închide și se reia la 19.00 cu Telejurnal. Înfăptuim hotărârile marelui forum al comuniștilor români! La 19.25, Sub tricolor, sub roșu steag. Versuri patriotice, revoluționare. La 19.35, Teleenciclopedia. La 20.05, Crizantema de aur. Selecțiuni din Concursul de interpretare a romanței – Târgoviște, 1989. La 20.40, Film artistic: A trăi pentru muzică. La 22.20, Telejurnal. Programul se închide la ora 22.30.

La Opera Națională, Madama Butterfly. La Teatrul de Operetă, Secretul lui Marco Polo. La Filarmonica George Enescu, Seară de sonate. Luminița Burcă – vioară. Dana Simona Ciocârlie – pian (Debussy, Ravel, Fauré). La Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (Grădina Icoanei) se joacă Cântec despre mine însumi. La Teatrul Mic pe afiș sunt două piese succesiv: Fără aprobare (ora 15); Arta iubirii (ora 18.30). La Teatrul Foarte Mic: Bărbatul și... femeile. La Nottara (sala Magheru) Necazurile unui îndrăgostit. În Sala Studio, Sculptură în os (ora 14); O noapte furtunoasă (ora 18.30). La Teatrul Giulești (Majestic) Solness constructorul. În foaier se joacă Doamnele domnului Caragiale. În Sala Giulești, Arta conversației. La Tănase se joacă, în sala Savoy, Belmondo al II-lea. În sala Victoria, Cavalcada râsului iar la Palatul Sporturilor și Culturii, Muzica și noi. Ansamblul artistic Rapsodia Română prezintă spectacolul Meridiane folclorice. La Teatrul Ion Creangă, Terra II. La Țăndărică, Anotimpurile mânzului. Circul București este, în continuare, gazda Circului din Bulgaria cu spectacolul Arena atracțiilor.

În cinematograf se pot vedea filmele Nea Mărin miliardar; Rochia albă de dantelă; Cei care plătesc cu viața; Recital în grădina cu pitici; Misterele Bucureștilor; De la cuvânt la imagine; Revanșa; Un studio în căutarea unei vedete; Un comisar acuză; Declarație de dragoste; Nu e ușor cu bărbații; O seară de iarnă la Gagra; Ultima ninsoare; Potopul (I-II); Misiune specială.

Are loc premiera filmului Există joi, producția a Casei de filme 5. Regia îi aparține lui Adrian Petringenaru, cu un scenariu de Paul Everac ( după povestirea cinematografică „O lumină ciudată” de P. Everac și Al. G. Croitoru). În distribuție: Valentin Voicilă, Diana Lupescu, Cornel Popescu, Marina Procopiu, Ion Roxin, Rodica Horobeț, Ileana Predescu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Este ultimul film al lui Adrian Petringenaru care murise în mai 1989, adică înainte de premieră. Pentru mulți adepți ai teoriei conspirației premiera filmului cu puțin înainte de joia de 21 decembrie a părut stranie și cumva profetică (dacă nu cumva parte a Marelui Plan care tot în acel an scotea pe piața cinematografică filmul Noiembrie, ultimul bal, considerat o aluzie la congresul din noiembrie) Filmul în sine este un love story de navetiști. Inginerul Virgil se îndrăgostește de o textilistă cu care se întâlnește doar o dată pe săptămână, joia, într-o gară prăfuită din provincie, la trenul cu care făcea naveta. Omul era cu inima zdruncinată după o logodnă care mersese prost și se trata făcând masochist naveta când ar fi putut să-și găsească de lucru mult mai aproape de casă. Dar acesta era mesajul principal al propagandei socialiste: muncești până la epuizare, indiferent de condiții, ca să realizezi planul cincinal sau munca patriotică. Pentru iubire nu rezervi decât timpul necesar proliferării speciei de bun și patriot român. Între două trenuri de brigadieri navetiști.

Facebook Forum

XS
SM
MD
LG