Bogdan Iancu este antropolog, doctor în antropologie și etnologie, cercetător la Muzeul Țăranului Român. Este directorul Departamentului Sociologie la Facultatea de Științe Politice de la SNSPA.
Statul social a fost erodat, distribuția veniturilor s-a făcut din ce în ce mai inegal, spune antropologul, iar răspunsurile au fost în zona de criză, de inegalitate, stimă de tine scăzută și nevoia oamenilor de a veni cineva care să răspundă acestor temeri:
„Nevoia de autoritate n-a fost înlocuită cu nimic. Foarte multe din formele de guvernare și de politică se desfășoară din ce în ce mai mult într-o relație de absență a unei conversații cu cei cărora li se adresează. Aici e una din marile probleme. Senzația e că, chiar și atunci când se votează, se realiniază niște poli care fac inutil votul.”
De-asta oamenii au ajuns să găsească răspunsuri extreme, extremiste, care nu sunt atât de mult ca o formă de îmbrățișare, explică profesorul, cât mai degrabă o formă de respingere:
„E o perioadă plină de anxietăți, se creează din ce în ce mai multe spații de incertitudine, ceea ce încurajează ducerea înspre zone extremiste, care nu întâmplător vin și cu niște răspunsuri religioase la buzunar, pentru că intuiesc că tot ce le-a mai rămas acestor oameni e Dumnezeu.”
Politicienii nu mai comunică cu oamenii, spune acesta, pentru că au crezut foarte mult în relația cu tehnologia:
„Lucrul ăsta s-a putut întâmpla o vreme atât timp cât acele tehnologii erau domestice, erau ușor de controlat. Acum, nu.”
Ascultă podcastul SmartJob pe YouTube Music, Spotify, Apple Podcast.
Au oamenii anticorpii necesari pentru social media sau revoluția social-media este prea nouă pentru a ne prinde de pericol, de riscuri?
„Like-ul e ceea ce probabil că pe vremuri era mica rugăciune de dimineață sau de seara. Probabil că ia această funcție, de religie aproape de tine.”
Foarte importantă, mai ales acum, e relația cu teritoriul, chiar dacă oamenii te înjură, spune antropologul: „Oamenii au nevoie să te vadă, e ok să faci asta, e ok să vorbești cu ei.”
Dumnezeu e împachetat sub forma unor credințe despre noroc
Astăzi, în social media, sunt nenumărate pagini cu sute de mii de urmăritori, care promovează rugăciuni, icoane lacrimogene cu Sfânta Fecioara, pe Iisus, îi promovează pe sfinți, dar acolo sunt strecurate și superstiții, nostalgii comuniste, idealizarea unor dictatori:
„E o societate plină de case de pariuri și-atunci poate că, de multe ori, Dumnezeu e împachetat sub forma unor credințe despre noroc, despre cum aș putea să am noroc, să-l influențez, să mai trag un loz. E multă instabilitate. Inegalitățile economice au crescut foarte mult.”
Răspunsurile la genul acesta de situație instabilă vin aproape întotdeauna din zona asta de accentuare a credințelor, a superstițiilor, a nevoii de stabilitate, explică antropologul.
„Oameni care evocă dictatori pe post de eroi, pentru că ce fac e să curețe partea asta sau să elimine mental partea de tragedie, de răul făcut și să se ancoreze, de fapt, în stabilitatea pe care o creează regimurile dictatoriale, cum a fost Franco în Spania sau Ceaușescu”, crede acesta.
Una din probleme pe acele pagini, spune acesta, e posibilitatea să ai o picătură chinezească care să-ți apară zilnic:
„Să-ți apară absolut în fiecare zi, printre: bună dimineața la cafeluță, invitații la pace și așa mai departe. E un mecanism care funcționează, e un fel de supraexpunere care, de la un moment încolo, produce un fel de nevoie.”
Cine și de ce face parte din rețeaua Soros
Cum pot fi explicate amenințările din spațiul public, listele negre de pe social media, îndemnurile la ură, cine și de ce face parte din rețeaua Soros sau cine și de ce a primit bani de la USAID?
„E o revizitare violentă a anilor ’90 și nu întâmplător oamenii care o fac sunt cu un picior în anii ’90, în zona de tensiuni politice din anii ăia. Dacă cineva sapă mai atent o să vadă că oameni care au fost în Liga Studenților au o istorie cvasi-legionară.”
Ce este foarte trist, apropo de fondurile USAID, e că foarte multă lume habar nu are că USAID a dat bani inclusiv pentru instituții ale statului român care s-au ocupat de dezvoltare, spune profesorul.
„Câtă lume știe că asociațiile irigatorilor sau utilizatorilor de apă au primit bani ca să se organizeze, ca să folosească apa în irigații? Și o mare parte din acești oameni sigur sunt votanții celor care discută despre cât de criminal e USAID”, explică antropologul.
Dacă românii nu se dezmeticesc și nu învață din lucrurile prin care au trecut, e puțin probabil ca altcineva să o facă pentru ei, crede acesta:
„Să nu mai așteptăm de la alții să se organizeze ca să ne scoată din crize, ci să știm de unde vin, să le înțelegem, să putem să trăim cu gândul că realitățile sunt foarte complicate, că în spatele acestor dușmani pe care îi vedem stau de fapt niște ani de instabilitate, să organizăm alternative la ceea ce trăim acum.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
