Noua bancnotă, în valoare de 20 de lei, intră în circulație pe data de 1 decembrie, iar specimenul bancnotei a fost descris în detaliu de bancă pentru ca românii să-și poată face o idee despre cum va arăta aceasta.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, susține decizia de adoptare a noii bancnote pe fondul consolidării egalității de gen. În acest fel, BNR recunoaște rolurile importante pe care femeile din România l-au jucat de-a lungul timpului, fapt dovedit inclusiv de Ecaterina Teodoroiu.
Istoria sa a devenit cunoscută abia în 1928, când maiorul Constantin Bucimeanu a înaintat Serviciului Istoric din Marele Stat Major o biografie a sublocotenentului din timpul războiului, Ecaterina Teodoroiu. Procesul inițiat de acesta a dus la strângerea de materiale și dovezi cu privire la rolul Ecaterinei din timpul Primului Război Mondial.
Poveștile legate de activitatea sa militară au fost, de-a lungul timpului, misticizate, multe dintre faptele acesteia fiind prezentate într-o manieră mai degrabă glorioasă decât realistă.
Un sondaj de opinie recent denotă, în schimb, faptul că Ecaterina Teodoroiu nu este văzută drept cea mai importantă personalitate feminină din istoria României – aproximativ 71,1% din românii care au participat la acest sondaj ar fi atribuit acest titlu Reginei Maria. Ecaterina Teodoroiu se regăsește, în schimb, pe locul doi, cu doar 66,7% din voturi.
Europa Liberă a discutat cu doi istorici despre decizia BNR de a o folosi pe aceasta pe bancnota de 20 de lei.
Personaje feminine importante din istoria României
În ultimul secol, discuțiile legate de Regina Maria și familia regală a României au întâmpinat diferite piedici impuse de comuniști. Odată cu instaurarea regimului comunist, istoricii sistemului au relatat despre aceasta că ar fi fost o „agentă a capitalismului englez” datorită originilor sale.
„Cum să-i spui unui om în 1950, de pildă, de rolul esențial al Reginei Maria în Unirea din 1918. Nu se putea. Generații întregi de copii nu au avut idee despre figura Reginei Maria”, a explicat Stelian Tănase, istoric român, pentru Europa Liberă.
Restaurarea imaginii Monarhiei a intervenit după 1989, când regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu a fost înlăturat, iar istoricii au putut afla mai multe despre istoria factuală a țării. Manualele recente de istorie a României au început să cuprindă tot mai multe episoade istorice din perioada monarhiei. Regina Maria ar fi apărut pentru prima dată în manualele românești abia acum două decenii.
„Anul 2018 a fost anul care a subliniat aportul Reginei Maria la realizarea României Mari. A fost foarte mediatizată. Desigur, și Războiul (Primul Război Mondial, n.r.) a fost mediatizat, dar Regina Maria a devenit o figură de prim plan. Nu a fost așa până atunci fiindcă manualele de istorie sunt cum sunt”, a mai arătat Stelian Tănase.
Spre deosebire de Regina Maria, Ecaterina Teodoroiu a fost mai mereu prezentă în relatările istoricilor români, aceasta devenind un element de referință important în perioada comunistă. Potrivit lui Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, atât comuniștii, cât și studiourile de filme de după 1989, i-au acordat Ecaterinei Teodoroiu în filme un grad onofiric și o uniformă improvizată. Acest lucru pare să contrazică realitatea de la început de secol XX.
„Ecaterina Teodoroiu devenise infirmieră voluntară în toamna anului 1916, a fost rănită și evacuată la Iași. Ea a fost susținută de Casa Regală, în special de Regina Maria și de prințul Carol (viitorul rege Carol al II-lea). De altfel, Regina Maria a susținut-o financiar din fondurile Palatului Regal și a intervenit pentru ca tânăra voluntară să se poată prezenta drept „sublocotenent onorific” sau asimilat. Ecaterina Teodoroiu nu trecuse printr-o școală de ofițeri; potrivit mentalităților și regulamentelor din epocă acest lucru nu era posibil. Nu avea experiență militară reală”, a explicat Dobrincu pentru Europa Liberă.
Stelian Tănase confirmă spusele lui Dobrincu.
„Erau poze cu ea în toate manualele, erau narațiune despre ea, etc. Multe sunt doar niște ficțiuni, n-au nicio legătură cu realitatea. Nu există o cercetare istorică, nu avem o carte în care să fie subliniată activitatea ei, niciun istoric nu s-a ocupat serios de ea”, a punctat acesta.
Potrivit lui Tănase, actul de curaj al Ecaterinei Teodoroiu a devenit emblematic, în condițiile în care Armata Română suferea la acel timp înfrângeri după înfrângeri, aceasta fiind nevoită să se retragă în Moldova în anul 1916.
„Ea a vrut să fie făcută așa, un fel de Ioana d'Arc a istoriei Românești. Cam mult, pălăria prea mare, deși o plecăciune pentru eroismul ei și abnegația ei în tot ce a făcut”, a explicat Tănase.
„Era foarte greu în această perioadă să dai exemple istorice, de care orice istorie are nevoie. Iar figura Ecaterinei Teodoroiu aproape că s-a impus de la sine în această perioadă tristă din istoria Războiului”.
Cu toate acestea, motivele pentru care Ecaterina Teodoroiu a fost aleasă pot să țină și de originile sale etnice pur românești, fapt ce ar identifica-o mai apropiată de istoria și cultura neamului român.
„A fost aleasă Ecaterina Teodoroiu probabil ca să răspundă unui anumit sentiment popular. Adică de ce o punem pe Regina Maria, care era jumătate englezoaică, jumătate rusoaică și nu punem o româncă de-a noastră – țărancă, fată simplă, modestă din popor. Populism cam ieftin”, a spus Tănase.
Ambii istorici sunt de acord că decizia BNR este lipsită de transparență și pare să reflecte cunoștiințele lor, limitate la vechile manuale după care se preda istoria României pe vremea comunismului. Stelian Tănase este de părere că BNR ar fi putut să-și justifice decizia printr-un comunicat, urmat de mai multe puncte de argumentare a deciziei.
„Modul în care BNR a luat decizia de a pune chipul Ecaterinei Teodoroiu pe bancnota de 20 de lei nu pare să fi fost unul transparent. Ținând cont de istoria și prezentul acestei instituții, aș spune că nu mă surprinde”, a transmis Dobrincu pentru Europa Liberă.
La întrebarea „Ce alte figuri feminine credeți că ar fi meritat la fel de mult să fie imprimate pe noua bancnotă”, istoricii au avut păreri diferite.
Dorin Dobrincu a vorbit despre miile de femei care au jucat, alături de Teodoroiu, un rol important în România Primului Război Mondial. Printre acestea se numără infirmierele din spitalele de campanie sau permanente, dar și femeile care și-au pierdut soții, frații sau tații în timpul bătăliilor.
„Într-un fel, prin supermediatizarea unui personaj feminin puternic masculinizat, care merită atenția noastră, fără îndoială, mă tem că femeile de atunci – așa cum erau ele – se văd prea puțin spre deloc. Ele ar merita mai multă atenție. Ne-ar ajuta să înțelegem mai bine o epocă istorică și oamenii ei, pe care îi eroizăm, dar cu care nu empatizăm.”
Stelian Tănase a adus exemple feminine din sfera civilă.
„Mă gândeam acum, pianista Clara Haskil putea să fie pe bancnotă, nu? La Regina Maria mă gândeam mai puțin în acest context, pentru că ea a fost și o figură politică, a luat decizii importante. Ea a ținut singură frontul la Iași, când toată lumea era dezamagită, era speriată, frontul rusesc căzuse, rușii părăseau în debandantă frontul”, a adăugat Tănase.
Ecaterina s-a născut în comuna Vădeni, din județul Gorj. Aceasta a fost elevă atât în comuna ei, cât și la Școala româno-germană din Târgu Jiu, iar mai apoi, la București, unde și-a terminat și studiile. Când a început Primul Război Mondial, Teodoroiu s-a înrolat într-o unitate de cercetașe din București, denumită „Păstorul Bucur”, iar mai apoi s-a alăturat cohortei „Domnul Tudor” din Târgu Jiu.
Ca parte din a doua unitate, aceasta s-a ocupat de îngrijirea mai multor răniți de pe front, iar eforturile sale au fost recunoscute inclusiv de Regina Maria, care a invitat-o pe aceasta la București.
În momentul în care a aflat că fratele ei mai mare, Nicolae, ar fi murit, aceasta s-a înrolat în armată pentru a-l răzbuna. Teodoroiu a fost luată prizonieră, dar a reușit să evadeze, moment în care a fost rănită în piciorul drept. A fost dusă la spitalul din Craiova, iar ulterior a fost transportată la București, iar mai apoi, la Iași.
Aceasta a murit în timpul luptei de la Mărășești, pe 3 septembrie 1917.
