Ionel Arion este agricultor și preşedintele al Federaţiei ProAgro, asociație care reunește 20 de organizații din mai multe ramuri: zootehnie, apicultură, horticultură, abatoare și morărit, panificație.

El cultivă peste 400 de hectare de teren, în special în sudul României.

Față de aceeași perioadă a anului trecut – ianuarie-februarie 2024 – prețurile îngrășămintelor au crescut cu 60-70%, spune Arion. Au ajuns, astfel, „exorbitante și nu sunt acoperite de câștigurile din ferme”.

Ce înseamnă asta în bani?

„Anul trecut era 1.800 -1.900 de lei tona de azotat de amoniu, iar astăzi, același produs a ajuns să coste chiar și 2.500 de lei”, explică agricultorul.

2.500 de lei înseamnă aproximativ 500 de euro.

L-am întrebat pe Ionel Arion cum se va descurca în campania agricolă de primăvară.

Spune că are noroc pentru că s-a pregătit din timp.

„Am achiziționat în octombrie 2024, 50% din îngrășămintele necesare, în luna decembrie – 25%, iar 25% le voi cumpăra la prețul de acum. Șansa mea este că prețul mediu va fi mult sub ceea ce se vinde azi pe piață”, explică agricultorul.

El susține că, în prezent, îngrășămintele folosite în agricultura din România sunt din import.

Asta deși Institutul Național de Statistică (INS) a furnizat date Europei Libere care arată că România a și exportat îngrășăminte chimice în primele zece luni din 2024.

În iulie 2022, Ministerul Agriculturii a publicat pe site-ul său o listă cu 1.174 de importatori de îngrășăminte autorizați. Fiecare companie putea să importe între 5 și 100 de tone de îngrășăminte, potrivit documentului.

Preşedintele Federaţiei ProAgro spune că, de fapt, ce apare în statistici ca produs exportat din România reprezintă de fapt îngrășăminte produse în alte țări, care sunt revândute.

La cererea Europei Libere, INS spune că, în primele zece luni din 2024, România a cumpărat din alte țări peste două milioane de tone de îngrășăminte naturale și chimice.

Oficial, exporturile au fost de zece ori mai mici – 205.000 de tone.

Importurile de îngrășăminte au costat aproape 737 de milioane de euro.

Asta înseamnă că, în medie, firmele au plătit pentru o tonă de fertilizatori adusă din export aproximativ 370 de euro.

Este un preț practicat mai ales de Rusia. Pentru că are mult gaz pe care nu mai are voie să-l exporte în Uniunea Europeană, Moscova și-a permis să crească producția de îngrășăminte.

Peste 317.000 de tone de fertilizatori din cele două milioane de tone importate de România între ianuarie și octombrie 2024 au venit din Federația Rusă. Asta înseamnă aproximativ 16%.

România a importat cantități mari și din Maroc, Egipt, Serbia și Turcia.

Din Ucraina, în România au venit în primele zece luni ale anului 2024 aproape 19.000 de tone de îngrășăminte chimice.

Directoratul pentru Agricultură al Comisiei Europene a publicat pe site-ul său datele privind importurile de îngrășăminte chimice pentru întreg anul 2024.

Statistica Uniunii arată că, în 2024, România a importat 1,5 milioane de tone de îngrășăminte chimice. Peste 358.000 de tone, adică un sfert, au provenit din Federația Rusă.

Datele Eurostat – instituția de statistică europeană – diferă de cele ale INS pentru că raportul european vorbește doar de cele mai importante și folosite îngrășăminte chimice (fosfor, potasiu și azot), în timp ce INS raportează toate tipurile de fertizatori, inclusiv cei naturali.

Un alt stat din Uniunea Europeană, Grecia, a importat în 2024, aproape 10% dintre îngrășămintele pe care le-a folosit din Rusia, adică 427.000 de tone dintr-un total de aproape 2,5 milioane de tone importate.

De ce nu se mai produc îngrășăminte chimice în România

Înainte de 1989, România avea cel puțin 11 combinate chimice în care se produceau îngrășăminte pentru agricultură.

Astăzi, majoritatea sunt fie închise, fie au ajuns fier vechi.

Cel mai mare dintre cele 11 a fost dintotdeauna combinatul Azomureș de la Târgu Mureș, a cărui construcție a început în 1962.

Combinatul este și astăzi în picioare, însă produce cantități foarte mici față de cât ar avea nevoie agricultura românească. Producția s-a redus dramatic după 2022 – an în care Rusia a invadat Ucraina – din cauza creșterii masive a prețului gazului.

Gazul este materia primă pentru producția îngrășămintelor. Se folosește nu doar ca agent termic pentru producerea energiei necesare, ci și ca ingredient din compoziția unor fertilizatori.

Din acest acest motiv, piața îngrășămintelor este dependentă de cea a gazului natural.

Din 2012, Azomureș a intrat în proprietatea Ameropa, o companie multinațională elvețiană, trader de îngrășăminte.

Potrivit propriei prezentări, compania Azomureș, se întinde pe o suprafață de 100 de hectare, în Târgu Mureș. Pe platforma industrială se află instalații de producere a îngrășămintelor pentru agricultură, de la azotat de amoniu, nitrocalcar, uree granulată. Tot acolo se fabrică și produse industriale – melamină, uree tehnică, apă amoniacală, acid azotic și altele.

Azomureș poate produce anual, scrie pe siteul combinatului, 1,8 milioane de tone de îngrășăminte.

Purtătorul de cuvânt al combinatului Azomureș, Ovidiu Maior, spune pentru Europa Liberă că, la început de an, producția de îngrășăminte este infimă.

Cea mai mare parte a producției este oprită pentru că prețul gazelor este mult prea mare pentru ca Azomureș să facă profit, explică reprezentantul combinatului.

Chiar și așa, cei 2.000 de salariați au rămas angajați, adaugă Ovidiu Maior.

El adaugă că industria petrochimică autohtonă nu a beneficiat de prețuri preferențiale la gaze pentru a produce îngrășăminte.

Potrivit unei analize realizate de Bloomberg, citată de Economedia, preţul de referinţă la gaz a atins, pe 10 februarie 2025, un nivel record în ultimii doi ani – 58,75 euro pentru un Megawat-oră.

Recent, la Interviurile one2one de la Europa Liberă, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș, a declarat că negociază cu reprezentanții Comisiei Europene acordarea unui ajutor de stat pentru Azomureș în valoare de 225 de milioane de euro.

Banii ar urma să fie folosiți pentru reluarea activității la fabrica de fertilizatori, inclusiv pentru modernizarea ei.

„Consider această investiție strategică pentru ceea ce înseamnă industria de îngrășăminte chimice în România”, a explicat ministrul, la one2one.

Un alt mare combinat chimic în care s-au produs îngrășăminte chimice a fost cel de la Săvinești, județul Neamț.

Pe 25 ianuarie, site-ul Profit.ro a scris că omul de afaceri din Republica Moldova Arcadie Vicol ar putea cumpăra combinatul de îngrășăminte chimice Ga-Pro-Co Săvinești.

Pe 16 ianuarie, Europa Liberă Moldova scria, citând presa de la Chișinău, că o companie a lui Arcadie Vicol ar putea fi implicată în aprovizionarea Transnistriei cu gaz.

Despre Arcadie Vicol, jurnaliștii din Republica Moldova spun că este un fost șef al companiilor Metalferos și al ChișinăuGaz. Recent, el ar fi fost audiat de Serviciul de Informații și Securitate (SIS, serviciul de informații de la Chișinău) în legătură cu livrarea de către o companie pe care o conduce a gazelor naturale în regiunea transnistreană.

Arcadie Vicol are afaceri și în România, scrie Profit.ro. Arvi Invest Ro, de pildă, și-a adjudecat la o licitație o creanță de peste 123 milioane lei a InterAgro SA asupra Ga-Pro-Co Chemicals SA.

Ambele companii sunt din domeniu producției de îngrășăminte.

Creanța adjudecată de omul de afaceri basarabean era garantată cu mai multe bunuri mobile care fac parte din activul industrial al combinatului din Săvinești, potrivit unui document oficial.

Proprietarul combinatului chimic din Săvinești este compania Ga-Pro-Co Chemicals, controlată de Ioan Niculae printr-un offshore cipriot, completează site-ul economic.

Europa Liberă a cerut puncte de vedere cu privire la situația aprovizionării cu îngrășăminte a agricultorilor români, încă de la începutul lunii februarie, atât ministrului Agriculturii, Florin Barbu, cât și celui al Economiei, Bogdan Ivan. Ministrul Agriculturii nu a dorit să comenteze subiectul.

Ministrul Economiei a transmis Europei Libere miercuri, 26 februarie următorul răspuns:

„Până la această dată nu există în cadrul Serviciului Ajutor de Stat o schemă de ajutor de stat care să sprijine fabricile de fertilizatori agricoli din România”.

Ionel Arion, spune pentru Europa Liberă că nu există o strategie a statului pentru ca în România să se producă, din nou, îngrășăminte pentru agricultură.

„Nu există (n.r. o strategie) pentru că nu sunt capabili să o facă. Nu există personalul capabil care să mai gândească așa ceva, iar politicul nu poate genera o astfel de discuție pe termen lung. Combinatele chimice gata construite pot fi puse în funcțiune, avem producție de gaz națională și noi și nu pornim o astfel de industrie! Cum e posibil ca Bulgaria, cu gaz din import, să producă îngrășăminte și România, cu gaz propriu, nu produce?”, se întreabă retoric agricultorul.

Preşedintele Federaţiei ProAgro spune că o strategie pentru producția de îngrășăminte ar putea stabili măsurile în așa fel încât un combinat de îngrășăminte să poată produce indiferent de fluctuațiile din economie.

„În momentul când noi aducem 100% din import sau din comerț intracomunitar, suntem predispuși oricăror riscuri și suportăm consecințele. Ideea este că nu țara decontează aceste animozități din piață, ci antreprenorii care astăzi au business-uri în agricultură, în producția vegetală, în zootehnie, pentru că ei fac plățile pentru aceste produse și, ulterior, nu-și pot recupera prețul, pentru că prețul de vânzare al cerealelor este dictat la nivel mondial.”

Pe 17 octombrie 2024, premierul Marcel Ciolacu a declarat la România TV că România importă 60% din cantitatea de îngrășăminte necesară.

Asta înseamnă că agricultorii locali au nevoie în fiecare an, de 3,3 milioane de tone de îngrășăminte.

Prim-ministrul spunea atunci că „avem discuții cu trei sau patru companii mari pentru a redeschide și de a deschide alte combinate de îngrășăminte”.

Premierul Marcel Ciolacu a amintit că în 2027 începe extracția de gaze din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră, ceea ce va ajuta industria de profil.

Ciolacu a explicat presiunea de pe piața îngrășămintelor și prin oprirea activității la combinatele din Ucraina.

Dosarul gazelor ieftine pentru îngrășăminte, închis cu achitări după ani de cercetări și amânări

Despre producerea de îngrășăminte chimice s-a vorbit mult în România între 2017 și 2024.

Este perioada în care au avut loc cercetările penale și procesul în care au fost acuzați, apoi judecați, printre mulți alții, omul de afaceri Ioan Niculae și fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu.

Dosarul a avut ca obiect livrarea de gaz natural mai ieftin pentru combinatele de îngrășăminte controlate de Ioan Niculae.

Anul trecut, cei doi au fost achitați de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul în care procurorii Direcției de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată i-au acuzat de constituire a unui grup infracţional organizat şi delapidare în dosarul Romgaz-Interagro.

Magistrații evaluaseră prejudiciul la peste 60 milioane de euro.

Adriean Videanu şi Ioan Niculae au fost achitaţi în dosarul delapidării Romgaz pe motiv că „fapta nu există”.

În dosar a fost implicat şi fostul ministru al Economiei Varujan Vosganian, însă Parlamentul a respins, în 2013 şi 2015, cererea DIICOT de a-l pune sub acuzare pe fostul demnitar.

În mai 2024, la momentul achitării lui Ioan Niculae și a lui Adriean Videanu, Hotnews a relatat că, pe parcursul procesului, judecătorii au exclus mai multe probe strânse de procurori şi interceptări realizate de SRI, punând în aplicare decizii ale Curţii Constituţionale.

CCR stabilize anterior că nu se pot folosi în dosarele penale interceptări realizate în baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României. În 2017, DIICOT a explicat că InterAgro, firma lui Ioan Niculae care gestiona mai multe combinate de îngrăşăminte chimice, a primit ilegal gaze din producţia internă a României la preţuri cu 75 la sută mai mici decât cele de pe piață.

Magistrații au mai spus că, la începutul anului 2005, Ioan Niculae, fost acţionar majoritar şi preşedinte al SC InterAgro SA Bucureşti, ar fi organizat un grup infracţional organizat împreună cu Marin Mirea, fost administrator al societăţii şi consilier pe probleme energetice al lui Niculae, şi cu Alpar Kramer, director comercial/marketing la Romgaz.

Procurorii au mai susținut că membrii grupului au aplicat un plan pentru a obţine o cantitate de gaze naturale de la Romgaz, fără ca acestea să fie de fapt plătite, și că au fost ajutați de acte normative initiate de Ministerul Economiei.

„DIICOT mai arată că grupul constituit şi condus de Ioan Niculae ar fi avut ca scop obţinerea de gaze naturale aproape în mod exclusiv din producţia internă, care se comercializează la preţuri de aproximativ patru ori mai mici decât gazele naturale din import (în perioada analizată preţul fiind de aproximativ 120 dolari pe 1.000 mc de gaze din producţia internă şi aproximativ 500 dolari pe 1.000 mc gaze naturale din import), eludând reglementările legale care obligau la comercializarea gazelor naturale în amestec (gaze naturale din producţia internă şi gaze naturale din import, la un preţ mediu)”, au mai relatat jurnaliștii Hotnews citând din actele procurorilor DIICOT la momentul achitării lui Ioan Niculae și a lui Adriean Videanu, în mai 2024.

Comisia Europeană: Importurile masive de îngrășăminte din Rusia, pericol pentru siguranța alimentară a UE

Nu doar România se află în situația de a fi dependentă de îngrășăminte de import inclusiv din Rusia, ci și multe alte țări din Uniunea Europeană.

Directoratul pentru Agricultură al Comisiei Europene arată că în 2024, cele 27 de state membre ale Uniunii au importat peste 24 de milioane de tone de îngrășăminte chimice.

Aproape 13 milioane au fost importate din Federația Rusă și Belarus.

Cu un an în urmă, în 2023, statele din Uniunea Europeană importaseră 14 milioane de tone de îngrășăminte.

4 milioane de tone au venit din Rusia – cel mai mare exportator de îngrășăminte, pentru care statele europene importatoare au plătit 1,28 miliarde de euro.

„Aceștia sunt bani care, măcar parțial, merg la finanțarea războiului Kremlinului din Ucraina”, declara o sursă europeană la începutul lunii februarie, corespondentului Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak.

În aceste condiții, luni, 24 februarie, reprezentanții celor 27 de state membre ale Uniunii au decis să propună Consiliului European și Parlamentului Uniunii să aprobe taxarea suplimentară a importurilor de fertilizatori pe bază de azot din Rusia și Belarus, în același timp cu adoptarea celui de-al 16-lea pachet de sancțiuni împotriva Moscovei.

„UE a decis să aplice tarife de import crescute pentru produsele agricole rămase (n.r. încă importate) și pentru îngrășămintele pe bază de azot provenite din Rusia”, a precizat Comisia în anunțul de la finalul lunii ianuerie, când s-a convenit asupra propunerii.

De asemenea, precizează Comisia în propunerea de regulament emisă, „importurile Uniunii de uree și îngrășăminte pe bază de azot din Federația Rusă au fost semnificative, de 3,6 milioane de tone în 2023, și au crescut considerabil în 2024 în comparație cu 2023.”

Comisia mai spunea în document că UE are o dependență economică față de Rusia în privința imoporturilor de îngrășăminte, care „ar trebui prevenită și redusă pentru a proteja piețele Uniunii și securitatea alimentară a Uniunii”.

Corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak, a explicat într-o analiză publicată pe 11 februarie 2025, cum ar putea arăta din vară creșterea tarifelor de import pentru îngrășămintele aduse din Rusia și Belarus în Uniunea Europeană.

„Îngrășămintele rusești și belaruse sunt deja taxate cu un tarif general de 6,5 la sută. Propunerea Comisiei (pe 11 februarie, decizia de tarifare suplimentară nu fusese încă adoptată) sugerează o taxă suplimentară de 40 de euro pe tonă de la 1 iulie 2025. Anul viitor, taxa respectivă va crește la 60 de euro pe tonă și apoi la 80 de euro pe tonă în 2027, înainte de a ajunge la 315 de euro în 2028, ceea ce, în esență, ar face prea scump importul.”

Potrivit Comisiei Europene, noile tarife la importurile de îngrășăminte din Rusia și Belarus, „vor sprijini creșterea producției interne din UE, care a avut de suferit în timpul crizei energetice. De asemenea, va permite diversificarea aprovizionării din țări terțe”.

Totodată, Comisia susține că agricultorii afectați de creșterea prețurilor la îngrășăminte vor beneficia de măsuri care să atenueze șocul.

Eurodeputatul Nicu Ștefănuță, afiliat Grupului Verzilor din Parlamentul Uniunii Europene, spune pentru Europa Liberă că securitatea alimentară a Europei este amenințată de importurile de alimente și îngrășăminte din Rusia, așa că susține „cu tărie” necesitatea impunerii de sancțiuni asupra importurilor de produse agroalimentare și îngrășăminte din Rusia.

Europarlamentarul român, membru al Comisiei de Agricultură a Legislativului European, citează dintr-un raport al Consiliului European în care se arată că „în 2023, Rusia a exportat către Uniunea Europeană 2,9 milioane de tone de produse alimentare și 3,6 milioane de tone de îngrășăminte, reprezentând peste 25% din consumul UE.”

Potrivit aceleiași surse, România a importat în 2023, produse agroalimentare din Rusia în valoare de 127,5 milioane de euro, iar în primele zece luni din 2024, importurile de îngrășăminte rusești au crescut cu 16,5% față de anul anterior.

Eurodeputatul Nicu Ștefănuță mai precizează pentru Europa Liberă că majorarea tarifelor la importurile de fertilizatori din Rusia și Belarus poate fi „o oportunitate de a diversifica sursele de îngrășăminte și produse alimentare, înlocuind importurile care pot avea un impact negativ asupra mediului.”

Preşedintele Federaţiei ProAgro, Ionel Arion, spune și el că piața de îngrășăminte a ajuns să fie „acaparată” de produse din afara Uniunii Europene. Azerbaidjan, Rusia, Belarus și Georgia sunt țări din care se aduc cantități uriașe de îngrășăminte.

„Georgia nu are resurse de gaze, dar face îngrășăminte cu gaze tot din import”, susține agricultorul.

Ionel Arion crede însă că majorarea tarifelor pentru importurile de îngrășăminte din Rusia, dacă va fi aprobată, va fi suportată tot de agricultori.

El susține că președintele României, membru al Cosiliului European, ar trebui să negocieze în numele României o soluție care să nu afecteze agricultorii români atât de mult.

„Unde este echilibrul în decizie? Se pun taxe ca importatorii să nu mai aducă sau să aducă în continuare cu taxe vamale, dar fiind deficit în piață, tu fiind dependent ca țară, direct, de importuri, ar trebui să spună Uniunii Europene (n.r. reprezentantul României în Consiliul European): «Ok, dar eu ce fac cu producătorii mei? Că eu nu vreau să piardă producătorii mei!»”

Ionel Arion, susține că România ar trebui să profite de acest context:

„Singura țară foarte avantajată din tot sectorul ăsta al producției de îngrășăminte ar fi România pentru că are și materia primă (n.r. gaze) și combinatele să proceseze, ori noi nu fructificăm acest lucru. Le ținem închise în continuare!”

Pe de altă parte, după protestele masive ale agricultorilor de anul trecut, Comisia Europeană a anunțat un nou plan pentru tot ceea ce ține de producerea hranei și aprovizionarea internă în Uniune.

În acest an, nu este clar când, Comisia va propune „un pachet cuprinzător de simplificare pentru actualul cadru legislativ agricol, împreună cu o strategie digitală a UE pentru agricultură, pentru a sprijini tranziția către agricultura pregătită pentru digital.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.