Unul era un jurnalist obsedat să demaște corupția și abuzurile puterii de la Moscova. Altul era un politician care a condus protestele pașnice împotriva președintelui Vladimir Putin, a fraudei la vot și a agresiunii rusești împotriva Ucrainei.
Încă cel puțin trei erau din medii cât se poate de diferite, dar care aveau un singur lucru în comun: suspiciunile cu privire la exploziile din apartamentele moscovite din 1999 care au justificat intervenția rusească în Cecenia și l-au făcut popular pe Putin înainte ca Boris Elțin să demisioneze.
Lista rușilor influenți care au fost uciși sau au murit în circumstanțe tulburi după ce s-au opus sau au criticat Kremlinul sau statul este lungă.
Și poate deveni și mai lungă.
Dacă moartea sa într-un accident de avion din 23 august va fi confirmată, Evgheni Prigojin este cea mai recentă completare a listei lungi și tenebroase de figuri dispărute în condiții suspecte.
Prigojin a administrat o „fermă de troli”, cu care a recunoscut că a intervenit în alegerile americane și o armată de mercenari care a luptat în Siria și Ucraina, unde a condus sângeroasa și lunga bătălie de capturare a Bahmutului și a mai fost activ și în câteva țări africane.
Fost aliat al lui Putin, Prigojin a declanșat o revoltă eșuată la sfârșitul lunii iunie, exact cu două luni înainte de moartea sa, despre care a spus că i-a vizat pe liderii militari ai Rusiei, dar care l-a deranjat pe Putin și a dezvăluit limitele controlului său.
Aceștia sunt câțiva dintre oamenii de seamă care au avut un sfârșit violent sau suspect de când Putin este la conducerea Rusiei, ca președinte sau premier, din august 1999, de când a venit la putere în urmă cu 24 de ani.
Nu sunt prezentați aici cei care au supraviețuit tentativelor de anihilare, cum e cazul fostului ofițer de informații militare Serghei Skripal și adversarul său cel mai vocal, Alexei Navalnîi, care-i învinuiește pe Putin și Serviciul Federal de Securitate de încercarea de otrăvire a sa cu o neurotoxină, din august 2020.
Serghei Iușenkov
17 aprilie 2003: Serghei Iușenkov, un politician veteran și lider al partidului anti-Kremlin, Rusia Liberală, este împușcat în fața casei sale din Moscova.
Iușenkov a fost în fruntea eforturilor parlamentarilor liberali de a investiga posibila implicare a Serviciului Federal de Securitate (FSB) într-o serie de atentate soldate cu morți, în blocurile moscovite de locuințe în anul 1999.
Atentatele, în care au murit aproximativ 300 de persoane, au fost puse pe seama militanților ceceni și folosite de Moscova ca pretext pentru declanșarea celui de-al doilea război cecen.
Anna Politkovskaia
7 octombrie 2006: Politkovskaia, jurnalist de investigații la ziarul independent Novaïa Gazeta, unul dintre cei mai verticali și curajoși jurnaliști ruși, un cronicar al abuzurilor din Cecenia, este împușcată în blocul în care locuia, în fața liftului, într-o crimă care aduce cu execuțiile mafiote.
Doi bărbați au fost condamnați la închisoare pe viață și alți trei la pedepse lungi de închisoare în 2014 pentru implicarea lor, dar rudele, colegii și guvernele occidentale spun că autoritățile ruse nu vor identifica și nu-i vor pedepsi niciodată pe adevărații autori ai uciderii ei pentru că o anchetă netrucată ar duce cât se poate de aproape de Kremlin și de Putin.
Politkovskaia a fost ucisă de ziua lui Putin după ce-l acuzase cât se poate de direct de crimele din Cecenia și că s-ar afla în spatele atentatelor din blocurile Moscovei.
Alexandr Litvinenko
23 noiembrie 2006: Fostul agent de securitate rus moare la Londra după ce a fost otrăvit cu poloniu-210 radioactiv.
Litvinenko a fugit în Marea Britanie în 2000, după ce a acuzat FSB că complotează pentru uciderea oligarhului Boris Berezovski.
Mai târziu, el a fost coautorul unei cărți care învinuia serviciul secret rus de atentatele cu bombă la blocurile de locuințe din Moscova, din 1999.
Ancheta britanică a constatat că Litvinenko a băut ceai cu poloniu în timpul unei întâlniri la un hotel din Londra, cu câteva săptămâni mai devreme, cu rușii Andrei Lugovoi și Dmitri Kovtun.
Moscova a refuzat să-i extrădeze.
În 2017, Statele Unite i-au trecut pe cei doi pe lista neagră, în conformitate cu Legea Magnițki.
Natalia Estemirova
16 iulie 2009: Cadavrul renumitei activiste pentru drepturile omului, cu răni de gloanțe în cap și piept, este găsit în Ingușetia, la câteva ore după răpirea ei, lângă casa ei din capitala Ceceniei, Groznîi.
Natalia Estemirova a investigat sute de cazuri de încălcare a drepturilor omului în Cecenia, inclusiv răpiri și crimă.
Grupul pentru drepturile omului pentru care a lucrat, Memorial, a spus că investigația inițială a indicat posibila implicare a agenților locali de aplicare a legii.
Șeful Memorialului, Oleg Orlov, a fost dat ulterior în judecată pentru defăimare, după ce l-a acuzat pe liderul cecen Ramzan Kadîrov, un apropiat al lui Putin, că a orchestrat uciderea femeii, dar a fost în cele din urmă achitat.
Serghei Magnițki
16 noiembrie 2009: Avocatul care a denunțat implicarea unor oficiali ruși într-o presupusă fraudă fiscală de 230 de milioane de dolari a murit la un an după ce a fost închis pentru acuzații similare.
Serghei Magnițki suferea de pancreatită și i s-au refuzat îngrijiri medicale cât a stat în arest, condițiile despre care activiștii pentru drepturile au spus că echivalează cu tortura. Mai mult, el ar fi fost bătut crunt înainte să moară.
În 2012, Statele Unite au adoptat Legea Magnițki, care-i vizează pe rușii implicați în abuzuri legate și sancționează cu interzicerea vizelor și înghețarea activelor, iar alte țări occidentale au urmat exemplul.
În iulie 2013, un tribunal rus l-a găsit pe Magnițki vinovat de evaziune fiscală într-un proces postum fără precedent.
Boris Nemțov
27 februarie 2015: Fostul guvernator regional și viceprim-ministru reformist, o vedetă politică în ascensiune la nivelul anilor '90, unul dintre cei mai vocali oponenți ai lui Putin, este împușcat într-o crimă în stil mafiot pe un pod de lângă Kremlin, la vârsta de 55 de ani.
Deputat liberal la începutul președinției lui Putin, Nemțov a condus protestele împotriva fraudării alegerilor parlamentare și a revenirii lui Putin la președinție în 2012.
El s-a opus ferm agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei în 2014, numind-o „disprețuitoare”, „imprudentă” și „dăunătoare pentru Rusia".
La momentul uciderii sale, el și asociații lucrau la un raport care detalia dovezi ale amplorii ingerinței Moscovei în țara vecină.
