Este imposibil de știut stadiul negocierilor, în dimineața de luni, întrucât, precum la algerea unui Papă: cei 28 de lideri sunt închiși într-o cameră fără ferestre, iar telefoanele le sunt bruiate, ca să nu comunice cu lumea din afară, să strecoare informații nedorite sau să se consulte cu sfetnici. Totul până hotărăsc. Sau nu.
Deocamdată, nu se vede încă fumul alb la orizont. Discuțiile au fost extrem de complexe si tensionate. În timpul nopții, președintele Consiliului Donald Tusk a oprit reuniunea comună și a început discuții bilaterale cu toți cei 28. Dimineața, a fost reluat conclavul complet.
Actualul șef al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker constatase cu satisfacție încă de la summitul precedent, eșuat, cel din 21 iunie consacrat tot alegerii unui înlocuitor al său: dimineața: - „Remarc cu plăcere că nu e ușor ca eu să fiu înlocuit.”
Deși se credea, după summitul de la Osaka, unde Emmanuel Macron și Angela Merkel, împreună cu Theresa May si socialistul spaniol Sánchez căzuseră de acord asupra împărțirii rolurilor, și anume în primul rând ca Frans Timmermans să devină șeful Comisiei Europene, iar fadul eurodeputat german Manfred Weber să fie președintele Parlamentului European, cu mandate de cinci ani, liderii nu contaseră pe o revoltă a propriului partid al Angelei Merkel, principala formațiune din Parlamentul European: PPE.
Președintele Parlamentului, italianul Antonio Tajani, a anunțat că grupul lui continua să-l susțină pe Manfred Weber în fruntea Comisiei, iar parlamentul își va alege singur, pe 3 iulie, președintele, indiferent ce aranjamente fac liderii la Bruxelles.
Socialistul olandez Frans Timmermans ar rămâne, deocamdată, favorit pentru preşedinţia Comisiei Europene, însă ţări estice precum Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia se opun, după ce Timmermans le-a criticat cu severitate derivele autoritare.
Arătându-și extrema abilitate, Macron a venit cu o exigență suplimentară: a cerut ca cele patru posturi care îi revin Consiliului să fie împărțite între două femei si doi bărbați.
Indiferent însă cine va fi numit în fruntea Comisiei Europene, bărbat sau femeie, procedura nu va contribui în niciun fel la credibilitatea instituțiilor europene.
Asta pentru că guvernele au dat înapoi, renegându-și promisiunea făcută în 2014 Parlamentului că vor lăsa singura structură europeană compusă din aleși să aibă un rol decizional în numire președintelui Comisiei Europene. Lucrul este de neînțeles, într-un moment în care aceiași șefi de guverne se plâng de ruptura dintre instituții și cetățeni și de reaua percepție a Europei.
Viitorul șef al Comisiei Europene va avea astfel o sarcină foarte ingrată. Va trebui să dea un nou impuls construcției comunitare într-un moment de euroscepticism crescând și în condițiile în care numirea lui dă impresia de a fi evitat singurul mecanism democratic disponibil.
Facebook Forum